Biblio Polis - Vol. 33 (2010) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANIVERSĂRI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Claudia SLUTU-GRAMA, Vlad POHILĂ
Decanul de vîrstă şi de onoare al bibliologiei noastre

Fiecare sferă de activitate umană are – şi la noi, şi în alte părţi – câte o autoritate incontestabilă, general recunoscută ca atare. Prestigiul deosebit al acestei personalităţi se întemeiază pe mai multe criterii de apreciere, profesionalismul fiind pus, de obicei, pe prim-plan. Urmează apoi corectitudinea în relaţiile cu colegii şi cu alţi oameni, verticalitatea civică, probitatea morală, perseverenţa cu care păşeşte în muncă şi în viaţa cotidiană. În fine – după o perioadă de timp – sunt puşi în evidenţă şi anii pe care-i adună personalitatea respectivă, încât ajunge a fi numit de colegi decan de vârstă într-un anumit domeniu.

În domeniul nostru, biblioteconomic-bibliografic-bibliologic, „postul” de decan, ca vârstă, pare să-i revină acum dlui Ion Şpac. Dar nu numai la vechimea în câmpul muncii s-ar referi „decănia” Domniei Sale. Ion Şpac este, desigur, decanul nostru de vârstă, însă concomitent e şi un decan de onoare – profesională, civică, pur omenească. După această introducere, dorim să-i facem în continuare un portret aniversar. Căci oricât de greu ne-ar veni să credem, adevărul este unul: în acest Mărţişor, dl Ion Şpac „bate pe muchie” 80 de ani.

S-a născut viitorul filolog, bibliolog, publicist, cercetător ştiinţific la 11 martie 1930, în familia Mariei (n. Prigorschi) şi a lui Isac Şpac, ţărani gospodari din orăşelul Camenca, Republica Autonomă Moldovenească (Transnistria).

După absolvirea Şcolii medii moldoveneşti nr. 1 din Camenca (1950), îşi continuă studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filologie (1950-1955).

Un timp a lucrat în calitate de profesor de limba şi literatura română (pe atunci i se spunea „moldovenească”, de altfel, cum se insistă şi în prezent, în unele cercuri politice) la şcoala medie din Criuleni, apoi în cea din Bulboaca, Anenii Noi.

În 1960, tânăra familie Ion şi Ludmila Şpac trece cu traiul la Chişinău unde, intrând în serviciu la Biblioteca Republicană de Stat N.K. Krupskaia (în prezent Biblioteca Naţională), după cum remarca regretatul profesor Ion Madan, s-a înfrăţit Ion Şpac pentru o viaţă cu bibliografia. A îndrăgit bibliografia de la bun început şi foarte temeinic, căci a conştientizat că această meserie are tangenţe cu literatura artistică şi cu critica literară.

Ca angajat al Bibliotecii de Stat, împreună cu Vlad Chiriac, Mihai Cimpoi, Gheorghe Cincilei şi alte personalităţi, au fondat cenaclul Mioriţa, apreciat mult în epocă în rândurile elitei intelectuale şi ale studenţimii din Chişinău, deoarece acest cenaclu a menţinut trează conştiinţa de neam şi dragostea de tot ce este frumos.

Prima lucrare de proporţii, semnată de Ion Şpac, a văzut lumina tiparului în 1965, purtând titlul Scriitorii sovietici moldoveni. Peste patru ani, în 1969, aceeaşi editură a publicat o ediţie completată şi lărgită, de 25 de coli de tipar, intitulată Scriitorii Moldovei Sovietice. Îşi aflase oglindire în acest volum activitatea literară şi publicistică a tuturor membrilor de atunci ai Uniunii Scriitorilor din Moldova, indiferent de limba şi de genul lucrărilor cultivate.

Pe parcursul anilor 1971-1989 a elaborat şi a editat repertoriul bibliografic Critica şi ştiinţa literară în Moldova 1924-1985. În opinia noastră, acest repertoriu a constituit o hrană spirituală pentru scriitori şi critici literari, pentru profesori şi bibliotecari, pentru studenţi şi elevi –
într-un cuvânt, pentru toţi cei pasionaţi de literatură. Începând cu 1974, vede lumina tiparului o ediţie bibliografică curentă – Anul literar, care a inclus operativ literatura la temă, editată în anii 1974-1978. Timpurile grele ce s-au abătut peste noi, criza de durată, din care nu putem nici azi ieşi, au stopat atâtea lucruri frumoase, necesare, la care s-a lucrat operativ, cu drag, inclusiv editarea bibliografiei tematice, care prin râvna dlui Ion Şpac e adunată doar în fişiere şi pe dischete (suport electronic).

Cercetând şi adunând atâtea informaţii despre procesul literar din R. Moldova, Ion Şpac n-a putut să nu studieze probleme de teorie a bibliografiei literare autohtone, astfel că în 1990, la Editura Ştiinţa îi apare studiul Unele aspecte ale bibliografiei literare moldoveneşti, în care se opreşte asupra rolului covârşitor ce revine bibliografiei literare în procesul de popularizare a literaturii artistice şi a ştiinţei literare, trasează unele căi şi trage concluzii pertinente în acest subiect.

Colaborează cu articole pe diverse teme şi probleme actuale la mai multe publicaţii ale vremii: Cultura, Literatura şi arta, Luminătorul, Moldova suverană, Ştiinţa, Săptămîna, Magazin bibliologic, Gazeta bibliotecarului, BiblioPolis etc. A publicat mai multe articole în Calendar Naţional.

Şi până, dar mai ales după obţinerea independenţei de Stat, protagonistul bibliografiei noastre a conştientizat clar că în perioada sovietică au fost omise cu desăvârşire multe surse veridice de documentare şi de informare din perioada interbelică, când Basarabia era împreună cu Ţara sa, surse care fuseseră declarate tabu de către slugoii regimului totalitar.

Ion Şpac se poate mândri, de bună seamă, că începând cu anii 1990-1992 a fost unul dintre primii cercetători ai presei periodice basarabene din anii 1918-1944, oprindu-se mai detaliat la revista Viaţa Basarabiei – extrem de bogată, veritabilă sursă de informaţie în domeniul istoriei, literaturii, culturii şi vieţii spirituale. În 1992 îi apare lucrarea Revista „Viaţa Basarabiei” (1932-1944): cercetări bibliografice şi informative, publicată cu sprijinul Primăriei municipiului Chişinău, sub îngrijirea dnei dr. L. Kulikovski. Volumul, lucrat temeinic – ceea ce-l caracterizează pe autor, pe lângă materialele bibliografiate din revistă, conţine şi rubricile Iconografie (personalităţi, fotografii colective etc.), reproduceri după opere de artă, obiecte istorice etc. Găsim în carte o serie de indici auxiliari, extrem de importanţi în context: Index de nume, Index de termeni geografici şi etnografici, Index de criptonime şi pseudonime, parţial identificate, Index alfabetic al periodicelor prezentate în revistă, care-i sporesc vădit valoarea şi înlesnesc depistarea operativă a informaţiei. Studiile despre revista Viaţa Basarabiei, pe care le-a risipit cu atâta dărnicie în culegeri şi în periodice, parţial au fost înmănuncheate de autor la sfârşitul cărţii în compartimentul Ecouri în „Viaţa Basarabiei” (care conţine Ecouri eminesciene în paginile revistei „Viaţa Basarabiei”, p. 286-289; Alexie Mateevici, p. 290-295; Nicolai F. Costenco la „Viaţa Basarabiei”: referinţe bibliografice, p. 295-305 etc.).

O muncă de pionierat reprezintă şi studiul documentar-informativ al lui Ion Şpac Revista „Arhivele Basarabiei” (1929-1938), şi acesta publicat sub egida Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” în 2006. Cele 255 de pagini ale cărţii familiarizează beneficiarul, grosso modo, cu conţinutul revistei Arhivele Basarabiei, editată la Chişinău de-a lungul unui deceniu. Însă cadrul informativ al revistei a trecut hotarele celor două ştiinţe anunţate în subtitlu – istoria şi geografia, fapt stipulat chiar în numărul de debut al periodicului şi de care a ţinut cont cercetătorul la elaborarea studiului. Monografia dată, o lucrare de amploare, deşi nu e roman sau povestire, căci lipsesc fabulaţia artistică şi fantezia neîngrădită, dacă te apuci s-o lecturezi, nu poţi s-o laşi din mână până nu ajungi la finele ei, deoarece datele, documentele, amănuntele ce se conţin în filele ei sunt deosebit de captivante, agreabile la lectură. În context vom evoca o judicioasă remarcă dintr-o recenzie publicată în revista BiblioPolis a BM „B.P. Hasdeu” (nr. 4/2006, p. 78-80). Recenzentul a calificat lucrarea lui Ion Şpac Revista „Arhivele Basarabiei” (1929-1938) astfel: „Mai mult decât o biobibliografie...” La prima vedere e un calificativ simplu, dar, de fapt, este foarte exact, profund şi cuprinzător, relevînd un aspect important al întregii activităţi de bibliograf al dlui Ion Şpac. Cu timpul cei care scriu istoria localităţilor basarabene (iar acum acest fenomen îmbucurător a luat amploare), nu vor putea omite o asemenea sursă infodocumentară, fără a o consulta, cu maximă atenţie toate părţile ei componente, inclusiv indicii auxiliari, alcătuiţi cu dexteritate – mană cerească pentru cercetători.

Domnia Sa mai este semnatarul următoarelor lucrări de specialitate: Academicianul Constantin Popovici: savant, scriitor, publicist : cercetări bibliografice şi informative (Chişinău, Paragon, 2002), Profesionalism, vocaţie, devotament: Academicianul Haralambie Corbu la 70 de ani : bibliografie (Chişinău, 2000), Reflecţii biblioteconomice şi bibliografice (Chişinău, 2005) etc.

A participat şi continuă să participe cu diverse comunicări la conferinţe şi simpozioane ştiinţifice de specialitate, şi nu numai, naţionale şi internaţionale.

Ion Şpac este o personalitate cu dragoste şi veneraţie pentru pământul şi trecutul zbuciumat al Neamului nostru, un cărturar de o elevată cultură, care s-a aplecat aproape o jumătate de secol asupra unor pagini din literatura, istoria, cultura, ziaristica, economia timpului, studiind cu acribie locul şi rolul unor personalităţi, oameni de talent ai timpurilor trecute. Este protagonistul şi omagiatul nostru un bibliograf şi un cercetător cu certe calităţi de savant dotat.

Este Ion Şpac un om împlinit, dar care mai continuă să creeze, să cerceteze aportul unor personalităţi (cum ar fi, bunăoară, Constantin Stere, Vasile Coroban) la dezvoltarea şi promovarea culturii naţionale. Om Emerit al Republicii Moldova (1955); membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2008).

Ne exprimăm speranţa că anul 2010 îi va aduce dlui Ion Şpac alte împliniri şi modalităţi de recunoaştere, preţuire a eforturilor depuse în domeniul căruia îşi consacră o viaţă de om. Noi, colegii de breaslă, îi dorim din suflet noi realizări şi onoruri, dar, în primul rând, îi urăm multă sănătate şi linişte sufletească, cele mai bune condiţii de cercetare şi de creaţie.

Dr. Claudia SLUTU-GRAMA,

Vlad POHILĂ