Biblio Polis - Vol. 33 (2010) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MALURI DE PRUT / ПРУТ, ОБЪЕДИНЯЮЩАЯ РЕКА / PROUTE, THE UNION RIVER
Radu MOŢOC
Statuia din Iaşi a lui Miron Costin

Printre ctitoriile lui V.A. Urechia un loc aparte îl deţine şi statuia lui Miron Costin de la Iaşi [11]. Preocupat de Istoria Românilor, V.A. Urechia aduce o contribuţie deosebită istoriografiei române prin publicarea în două volume a lucrării Opere complete ale lui Miron Costin, tipărită la Bucureşti în 1886 (vol. I) şi 1888 (vol. II). Din acest motiv nu trebuie să ne surprindă iniţiativa pe care V.A. Urechia o adoptă privind ridicarea unei statui închinată boierului moldovean-cronicar, Miron Costin la Iaşi [1].

La iniţiativa lui V.A. Urechia se înfiinţează Asociaţia „Miron Costin” sub preşedinţia lui M. Kogălniceanu. Din comitet făceau parte: I. Calenderu, N. Culianu (rectorul Universităţii), N. Gane, B.P. Hasdeu, N. Ionescu, Melchisedec, episcop de Roman, Titu Maiorescu, Leon Negruzzi, A. Odobescu, A. Papadopulo-Calimah, D. Sturdza şi C. Stăncescu. Responsabilitatea acestei acţiuni şi-a asumat-o V.A. Urechia care, în calitate de secretar al Asociaţiei „Miron Costin”, trebuia să facă toate demersurile până la inaugurarea monumentului (fig. 1) [2].

La recomandarea unor prieteni din Franţa (S. Carnot), de care V.A. Urechia nu ducea lipsă, se decide ca statuia înaltă de trei metri să fie executată din bronz de către sculptorul de origine polonă Wladimir C. Hegel (1839-1918) [3]. Studiile făcute de sculptorul Valbudea, precum şi diverse fotografii realizate cu imaginea cronicarului, care au fost utile sculptorului Hegel, au facilitat creaţia artistului. A fost expediat şi un album al mănăstirii Curtea de Argeş pentru a se documenta.

Se presupune că sculptura a fost inspirată de un portret existent la Biserica Teodoreni din satul Burdujeni, astăzi un cartier al Sucevei. Demn de remarcat este şi faptul că V.A. Urechia în Raportul asupra situaţiei financiare a fondului „Statuia nemuritorului Cronicar”, prezentat preşedintelui şi comitetului Asociaţiei „Miron Costin”, în data de 1 ianuarie 1888, nu a menţionat şi cheltuielile efectuate de el, referitor la transportul la Paris, prilejuit de contractarea statuii, spre a fi despăgubit [4].

Într-o primă fază, sculptorul Hegel a executat un bust în ghips al lui Miron Costin, care a fost utilizat la conferinţele ţinute de V.A. Urechia la Ploieşti, Bucureşti, Piatra Neamţ, Constanţa, Botoşani, Roman, Piteşti şi Buzău, în scopul de a aduna fondurile necesare.

Costul acestei statui, contractată de către V.A. Urechia la Paris, a fost de 18 000 lei aur, la care se adaugă suma de 3060 lei aur care reprezenta minimum 17% de agio (diferenţă de curs valutar faţă de valoarea nominală a leului).

În preţul acesta negociat, artistul se obliga să livreze pe lângă statuia respectivă şi patru basoreliefuri care urmau să orneze soclul statuii. Două din aceste ornamente se refereau la momente din viaţa lui Miron Costin.

Primul reprezenta scena plină de cruzime în care mercenarii lui Constantin Cantemir îl arestează pe Miron Costin în apropierea cadavrului soţiei sale, în casa lui din Bărboşi-Roman (fig. 2) [5]. A doua scenă reprezintă pe Miron Costin citind în sala tronului lui Ioan al III-lea Sobieski, regele Poloniei, din Cronica Moldovei, unde vorbeşte despre originea latină a poporului român (fig. 3).

O altă plachetă din bronz are inscripţionată numele lui Miron Costin şi deviza „NAŢIUNEA ROMÂNĂ RECUNOSCĂTOARE”. În continuare sunt enumeraţi principalii contribuabili în frunte cu Regele Carol I. Urmează cele 22 de oraşe, în ordine alfabetică, şi persoanele care au contribuit cu sume mai mari de 200 lei. La loc de frunte pe această listă este semnalată şi Elena D. Greceanu, care prin ascendenţă aparţinea familiei de boieri moldoveni Greceanu, contemporani cu Miron Costin (fig. 4).

Ultima plachetă reprezintă o Carte de aur, ornată cu o crenguţă de stejar, pe care stă scris următorul text: „În anii 1888 luna august în al 22-lea al domniei Majestăţilor Sale Carol I Regele României şi Regina Elisabeta, prin contribuţiune publică s-a ridicat în Iaşi acest monument sub care Naţiunea Română a depus cu veneraţiune osemintele aflate în mormântul familiei Costin din biserica de la Brănişteni, judeţul Roman, odinioară Gârbeşti”. Pe a doua pagină a Cărţii de aur este inscripţionat Comitetul de organizare pentru subscrieri, avându-l secretar pe V.A. Urechia (fig. 5).

Miron Costin este redat cu multă personalitate, cu barbă şi plete, având în mâna stângă un hrisov, iar în mâna dreaptă o pană cu care scria istoria Moldovei. Sculptorul Hegel a utilizat două veşminte de epocă: prima, o scurtă cu mâneci lungi, încheiată la partea superioară cu nasturi, iar la partea inferioară fiind despicată. Peste această scurtă, cronicarul poartă o manta fără mâneci, căptuşită cu blană pe margini. Pe cap este acoperit cu o bonetă plată având în faţă o clapă. Spatele statuii se sprijină pe trei volume de cărţi care simbolizează activitatea de cronicar al Moldovei. Soclul statuii este realizat de arhitectul Nicolae Gabrielescu (fig. 6). Statuia, la data raportării, era realizată în lut şi erau promisiuni ca în februarie 1888 să fie turnată în bronz.

Raportul prezentat de V.A. Urechia impresionează prin evidenţierea fiecărui bănuţ primit şi cheltuit în scopul ridicării acestei statui. Strategia pe care a adoptat-o
V.A. Urechia pentru a aduna fondurile necesare merită a fi amintită. A tipărit 5000 de statute ale Asociaţiei şi 4000 de circulare însoţite de liste de subsrieri pe care le-a expediat la primării, unor profesori, preoţi, militari, negustori şi cu siguranţă unor personalităţi politice, dacă ne gândim la cei 11 lei cheltuiţi cu uşierul de la Senat, V. Georgescu, care avea misiunea să-i „taxeze” pe cei care au promis să contribuie financiar pentru această acţiune patriotică.

O altă sursă de bani o constituia conferinţele susţinute (pe lângă cele opt ale lui V.A. Urechia, ce au adus o contribuţie substanţială de 5 106,5 lei) de Mihail
Kogălniceanu şi Titu Maiorescu la Bucureşti, la care se vor adăuga şi cele planificate de V.A. Urechia să le susţină la Giurgiu şi Craiova.

Aceste eforturi făcute de V.A. Urechia au dat rezultate şi putem semnala principalele surse financiare care sunt indicate în raportul redactat, la 31 septembrie 1887, de către iniţiator:

– Primăriile din Giurgiu, Brăila, Bârlad, Târgovişte, Craiova, Focşani, Târgul Neamţ, Buzău. Lista conţine şi promisiunile făcute de primăriile din: Bacău, Galaţi, Turnu Măgurele, Cotnari, Panciu, Târgul Frumos, Bucureşti, Roman, Iaşi, Botoşani, Târgul Ocna, Piatra Neamţ. Total sumă colectată = 6 697 lei [6];

– Elena Greceanu şi fiul ei Ştefan D. Greceanu – 1000 lei;

– G. Gr. Cantacuzino, ministrul de finanţe – 300 lei;

– Doamna Elena Cuza şi cei doi fii – 600 lei;

– Clubul Regal – 300 lei;

– Eforia Spitalului Brâncovenesc – 200 lei;

– D.N. Cretzulescu, G. Rosetti – 140 lei;

– P.S. Melchisedec – 100 lei;

– D. Aurelian, ministru – 100 lei;

– Doamna Brâncoveanu –150 lei;

– Principesa Alina Ştirbei – 50 lei;

– V. Adamaki, senator de Iaşi – 50 lei;

– Principele Gr. M. Sturdza – 40 lei;

– Profesorul Tocilescu – 40 lei;

– Trandafir Djuvara – 60 lei.

Sume însemnate au fost colectate pe liste separate cu sprijinul profesorilor, preoţilor şi ofiţerilor din diferite colţuri ale Ţării. Printre cei care au donat diferite sume se regăsesc: frizeri, litografi, berari, dar şi mulţi evrei cu precădere din Tecuci şi Botoşani. Merită semnalată lista celor 73 de elevi din şcoala Albastru III, dintre care şapte evrei, care au contribuit fiecare cu câte 5-10 bani. Lista şi banii au fost expediaţi de prof. I. Brădescu.

La aceste fonduri a contribuit cu discreţia-i caracteristică şi Regele Carol I, care a donat o sumă importantă [7]. Demn de remarcat este şi faptul că V.A. Urechia figurează pe lista donatorilor importanţi, semnalaţi pe placa de marmură, pe ultimul loc, cu modestia caracteristică a celui care a pus suflet pentru înălţarea acestui monument, dar care nu apare în raport cu suma donată.

V.A. Urechia nominalizează fiecare contribuabil de pe listele primite şi în raportul publicat, îndeamnă cetăţenii să semnaleze unele lipsuri. „Pentru ca publicul care a subsris să poată însuşi controla suma de faţă, anexez la ea toate listele venite la mâna noastră. Rugăm pe toate persoanele care ar fi subscris vreo sumă pe o listă şi nu s-a văzut trecută pe listă, să aibe bunătatea a ne vesti, indicându-ne în mâinile cărei persoane a dat bani ca să-i putem reclama” [4].

Cheltuielile erau mult mai mari decât cele contractate cu sculptorul W. Hegel. Ele prevedeau şi 4000 lei pentru construcţia soclului din piatră care a fost confecţionat în Ţară. La acestea se adăuga şi 2000 lei pentru transportul statuii de la Paris la Iaşi. Alţi 2000 lei pentru transferul osemintelor lui Miron Costin la Iaşi şi confecţionarea cutiei de stejar pentru osemintele acestuia, panachida (tăbliţele din plumb), pergamentul, cheltuielile de instalare şi medaliile emise cu această ocazie. V.A. Urechia a estimat cheltuielile cu efortul de colectare a sumelor necesare la valoarea de 4000 lei. În total, erau necesari 33 060 lei din care, pentru completare, solicita suma de 10 000 lei, Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei Publice să introducă în bugetul anului 1888 această sumă.

La 8 iunie 1888, s-a deschis cripta Costineştilor unde s-au găsit osemintele celor doi fraţi Velicico şi Miron Costin, decapitaţi în anul 1691, şi îngropaţi în capela familiei de pe moşia Brănişteni-Bărboşi (Roman). Osemintele au fost aduse la Iaşi de către V.A. Urechia, introduse într-o cutie de stejar şi la 12 iunie 1888, cu ocazia punerii pietrei fundamentale a statuii, au fost aşezate la baza soclului.

Monumentul a fost inaugurat pe data de 18/30 septembrie 1888, în prezenţa a peste 10 000 de participanţi, printre care şi membrii a două delegaţii de studenţi din Bucovina şi Polonia, sărbătorindu-se evenimentul sub sintagma „Naţiunea română este recunoscătoare”.

Cu prilejul dezvelirii monumentului, compozitorul Gavriil Musicescu a compus un marş închinat lui Miron Costin, iar printre cei care au evocat personalitatea marelui cronicar au fost Mihail Kogălniceanu, în calitate de preşedinte al asociaţiei, V.A. Urechia, care s-a ocupat de toate aspectele legate de această statuie în calitate de secretar, şi primarul Iaşului, Vasile Pogor.

Statuia lui Miron Costin a fost amplasată într-o piaţă considerată la acea vreme centrul oraşului Iaşi, unde se derulau cele mai importante evenimente. Piaţa numită a Pomului Verde era populată cu buchinişti – anticari ambulanţi – după cum ne relatează Ion Mitican [8]. Statuia este amplasată în spaţiul unde s-a aflat casa cronicarului, la intersecţia străzilor Cuza Vodă şi
Gh. I. Brătianu, în imediata apropiere a casei Alecu Balş şi a vornicului Nicolae Millo (fig. 7) [9, 10].

Octombrie 2009

Note:

1. Bogdan N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată. Iaşi : Ed. Tehnopress, 1997, p. 327.

2. V.A. Urechia îl nominalizează ca făcând parte din comitet şi pe Alexandru Odobescu, dar pe placa de bronz de pe statuie acesta nu apare.

3. Sculptorul W. Hegel (1839-1918) va executa şi frontispiciul Institutului de Anatomie din Iaşi, singurul din Europa la acea dată şi care l-a avut ca arhitect pe Ştefan Emilian. Această lucrare reprezintă „o lecţie de anatomie” în care printre diversele figuri este reprezentat şi Take Ionescu – ministrul instrucţiunii, stând în picioare la capul cadavrului, arhitectul Ştefan Emilian este amplasat la dreapta. La picioarele cadavrului tot în picioare stă decanul Facultăţii de medicină, dr. Peride. În spatele lui Take Ionescu este N. Culianu, fostul rector al Universităţii. Printre alte personalităţi se pot distinge cu uşurinţă: Gh. Bogdan şi V.A. Urechia, amplasat pe rândul superior. Figura cadavrului este a sculptorului W. Hegel (fig. 7). – Suţu Rudolf. Iaşii de odinioară. Vol. 2. Iaşi : Tipografia Lumina Moldovei, 1923, p. 183.

4. Raportul lui V.A. Urechia asupra situaţiei financiare a fondului Statuei lui Miron Costin, 1 ianuarie 1888. Fondul V.A. Urechia din Biblioteca „V.A. Urechia”, Galaţi, cota 11236.

5. Maftei Ionel. Personalităţi ieşene. Vol. I. Ch. : Ed. Universitas, 1992, p. 222.

6. Ulterior, lista oraşelor care au contribuit s-a mărit, aşa cum rezultă de pe placa de bronz, cu: Constanţa, Odobeşti şi Târgul Severin. Oraşul Târgovişte, care a promis să contribuie financiar se pare că nu a onorat promisiunea, pentru că nu mai apare scris pe placa de bronz.

7. Suma de 10 000 lei, pe care V.A. Urechia a solicitat-o Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, nu se regăseşte pe lista donatorilor importanţi, de pe placa de bronz. Se poate trage concluzia că Regele Carol I a donat această sumă, care lipsea din bugetul întocmit pentru ridicarea statuii.

8. Mitican Ion. Din Târgul Cucului în Piaţa Unirii. Iaşi : Ed. Tehnopress, 2008, p. 255.

9. Casa Alecu Balş, reunită ulterior, la 1880, cu a vornicului Millo, a fost închiriată de Institutul „Notre-Dame de Sion” în anul 1868. În prezent este sediul Conservatorului, Filarmonicii din Iaşi şi al Liceului de artă O. Băncilă.

10. Călăuza oraşului Iaşi. Iaşi : Tipografia. H. Goldner, 1923, p. 26. „Statuia s-a ridicat prin stăruinţa fostului Ministru, academician V.A. Urechia, singurul istoric moldovean care şi-a amintit de Iaşi, după strămutarea capitalei în Bucureşti”.

11. Statuia lui Miron Costin se află pe Lista monumentelor istorice din jud. Iaşi. Cod IS-III-B-04302.

Radu MOŢOC,

Galaţi