Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
IN MEMORIAM
Gheorghe Dinică (1934–2009)

S-a stins din viaţă, în urma unui stop cardiac, Gheorghe Dinică, apreciat ca unul dintre cei mai importanţi actori români.

Născut la Bucureşti, şi-a manifestat interesul pentru actorie încă de tînăr, făcînd parte din diferite trupe de teatru de amatori de la vîrsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat pentru rolul inspectorului Goole, în piesa omonimă a dramaturgului englez John Boynton Priestley (1894–1984). De atunci, Gheorghe Dinică a jucat la cele mai importante teatre din Bucureşti: Teatrul de Comedie (1961-1967); Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (1968-1969); Teatrul Naţional Ion Luca Caragiale (din 1972); apoi la Teatrul Mic, în trupa Teatrului Odeon.

Ca actor de cinema a debutat cu un rol în filmul Străinul, adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici în anul 1963. A jucat în peste 70 de filme, avîndu-i ca regizori pe Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc, Andrei Şerban, Nae Caranfil. Ca şi actorul francez Alain Delon, Gheorghe Dinică a refuzat să joace în filme produse în SUA, abia în 2006 interpretînd un rol într-o ecranizare după nuvela Tinereţe fără tinereţe de Mircea Eliade, realizată de faimosul regizor Francis Ford Coppola. În general, din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gangsteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldoveanu, regizată de S. Nicolaescu, fie la roluri de parveniţi, Pirgu din Craii de Curtea-Veche, după romanul lui M. Caragiale, sau Stănică Raţiu în Felix şi Otilia, după G. Călinescu. Din acest motiv nu i s-a încredinţat rolul de a recita poezii patriotice şi ode închinate „conducătorului iubit” în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol Cîntarea României.

În ultimii ani, a realizat roluri şi în telenovele de mare succes: Inimă de ţigan, Regina, Aniela. A înregistrat mai multe CD-uri, cu muzică de petrecere şi cu romanţe.

În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, aşa cum s-a autointitulat într-o melodie, s-a căsătorit cu Gabriela-Georgeta, care i-a fost alături pînă la moarte.

Din 2002, Gheorghe Dinică a fost membru de onoare al Societăţii Teatrului Naţional I.L. Caragiale. A fost de asemenea cetăţean de onoare al Bucureştiului. Distins cu numeroase premii de prestigiu, pentru interpretare, de către Uniunea Cineaştilor din România, a obţinut un prestigios premiu pentru cel mai bun rol masculin, Premiul Troia, conferit de Festivalul Internaţional de film de la Lisabona, pentru rolul din Patul conjugal, filmul fiind regizat de Mircea Daneliuc. Actor de onoare al filmului românesc, în 2006 i
s-a decernat, la Festivalul FIF, Premiul pentru întreaga activitate. Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Gheorghe Dinică a fost de asemenea regizor de film, deşi va rămîne în memoria colectivă mai ales ca un foarte popular actor. Adesea, cronicarii de teatru şi film l-au asemuit cu Robert De Niro, comparaţie de care Gheorghe Dinică nu se declara încîntat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat şi am jucat în România”, replica el. A fost înmormîntat la Cimitirul Bellu, pe aleea unde au aflat loc de veşnică odihnă alţi mari actori: Toma Caragiu, Amza Pellea, Ştefan Iordache, Colea Răutu, Nicu Constantin ş.a.

Cronicar

(1.I.1934 – 10.XI.2009)

missing image file