Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OAMENI ŞI CĂRŢI / ЛЮДИ И КНИГИ / PEOPLE AND BOOKS
Ortansa TUDOR
Un album ce mi-a trezit tulburătoare nostalgii...

Ca să vedeţi numai: şi o lansare de carte poate să-ţi răvăşească sufletul, să-ţi răscolească şi reînvie amintiri lăsate, parcă, într-un trecut ireversibil, să-ţi întărească dragostea de Patrie, de poporul din care provii. Vizita din această toamnă, în Canada, inclusiv la Montréal, a dlui conf. univ. dr. în economie Vasile Şoimaru a inclus şi lansarea unui album de excepţie: Românii din jurul României în imagini (Chişinău, Editura „Prometeu”, 2008). Îi mulţumim domnului prof. Vasile Şoimaru pentru prezentarea noii sale cărţi, care se dovedeşte a fi o lucrare ştiinţifică, de cercetare, ilustrată cu imagini pe cât de frumoase, pe atât de semnificative. Albumul are şi o hartă, pe care putem vedea locurile unde trăiesc compact sau dispersat românii. Noi, cei din centrul hărţii, privim la punctele roşii, ce indică prezenţa românilor dincolo de graniţele Ţării, cu interes şi admiraţie pentru pasiunea de documentarist a autorului; cei din punctele roşii, care împrejmuiesc harta, privesc la centru cu durere şi speranţă...

Istoria a arătat că marii patrioţi provin nu atât din centrul ţării (unde, adeseori, se ciocnesc diferite interese ce alterează spiritualitatea naţională), ci din regiunile periferice, supuse vicisitudinilor istoriei. Am putut vedea în cartea dlui V. Şoimaru locuri foarte dragi sufletului meu şi multe imagini mi-au trezit tulburătoare nostalgii...

Undeva, în sudul Basarabiei, erau trei judeţe aruncate de marile puteri când într-o parte, când în alta, în scopul acaparării gurilor Dunării. Acolo se afla Catlabuga – toponim consemnat în documentele vechi, căci acolo, Ştefan cel Mare, îl bătuse pe Malcociu, în anul 1481 (a se vedea, bunăoară, Letopiseţul... lui Grigore Ureche). Cuibărit între cele două braţe ale ghiolului (lacului) în formă de potcoavă, era Erdec-Burnu, un sat cu nume tătăresc, însă locuit numai de români moldoveni ...

Am cunoscut în trei vacanţe de vară, între şapte şi zece ani, acest sat străjuit de două movile. Acolo a fost raiul copilăriei mele. Fragmente de imagini împletite cu povestiri reale ori imaginare îmi stăruie în minte şi acum, după cum vă puteţi convinge citind şi cele două poeme ale mele. Apoi, un cântec auzit de la ostaşii din trupele mărşăluind pe străzi în vara lui 1941:

Azi noapte la Prut

Războiu-a-nceput,

Românii trec dincolo iară

Să ia înapoi, prin arme şi scut,

Moşia pierdută astă-vară...

De neuitat este şi imaginea bunicii mele, o femeie foarte energică, plină de viaţă, care, aflând despre începerea Războiului de Eliberare, a pus la cale, în sat, câteva clăci de o zi şi o noapte pentru a dărui Armatei Române în trecere ciorapi groşi din lână, cunoscând frigul rusesc, mănuşi cu degetul arătător împletit separat pentru a trage cu puşca în inamicii roşii. Unele consătence torceau, altele răsuceau firul, altele tricotau. Copiii întreţineau focul cuptoarelor unde se coceau colaci, strângeau florile din grădini ca să primească Armata Română liberatoare... Un cortegiu de căruţe împodobite cu flori, pline de colaci, ciorapi, mănuşi, mergeau pe şleaul ce ducea la Ismail, să întâmpine cât mai frumos, pe merit, ostaşii români liberatori.

Patriotismul omului simplu asuprit sub jug străin, este sincer, ieşit din suflet, de aceea este şi mai generos, mai viabil, mai eficient – decât patriotismul unor politicieni, mari meşteri în ale oratoriei. Şi consătenii mei din Edec-Burnu, în anii de război (1941-1944) s-au dovedit a fi buni patrioţi, pregătiţi să apere Ţara de urgia bolşevică, pentru că doreau să trăiască în linişte şi pace, ca oameni liberi în Patria lor, nu ca robi la străini. În context, voi aminti că bunicii mei, Maxim şi Anastasia Calagiu, din comuna Erdec-Burnu, judeţul Ismail, au un candelabru-jertfă (donaţie), cu numele lor, în biserica satului. Au avut opt copii, dintre care unul a fost deportat cu familia în Siberia. Nu am putut afla nimic despre el şi despre familia lui. Alţi copii de-ai bunicilor, în 1944, s-au refugiat în dreapta Prutului; aceste rude au cunoscut şi ele greutăţi, oricum, şi-au trăit omeneşte viaţa, decedând nu de mult.

La Erdec-Burnu, numit de ocupanţii sovietici (ruşi, ucraineni) Utkonosovka, s-a stabilit dna Anastasia Bouroş, profesoară de română, printre altele l-a învăţat româna, la şcoală, şi pe cel care e acum cunoscutul, apreciatul scriitor şi patriot Nicolae Dabija.

Iată ce amintiri mi-au răvăşit sufletul după ce am răsfoit, de nu mai ştiu câte ori, albumul monografic despre românii din jurul României (în care nu lipseşte nici Erdec-Burnu, cum am mai spus – raiul copilăriei mele). Alte trăiri legate de baştina bunicilor şi părinţilor, de locurile copilăriei mele, le-am exprimat în versuri. Nu cred că s-a uscat definitiv pomul la umbra căruia se aşează iubitorii de poezie...

missing image file

Panorama satului românesc Erdec-Burnu (azi Utkonosovka, reg. Odesa, Ucraina)

Ortansa TUDOR,

Montréal, Canada