Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANIVERSĂRI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Ecaterina NEDZELSCHI
Valentin Wojciechowski: 100 de ani de la naştere К столетию арх

Biblioteca Poloneză „Adam Mickiewicz” doreşte să prezinte un şir de personalităţi poloneze ale Chişinăului, ce s-au manifestat în diverse domenii. Una dintre aceste personalităţi remarcabile este arhitectul Valentin Wojciechowski.

Numele lui Valentin Wojciechowski, renumit arhitect, Maestru Emerit al Artei din RSSM, savant şi pedagog, ocupă un loc de cinste în istoria arhitecturii moldoveneşti.

Este unul dintre cei care, cu dăruire de sine, a participat la renaşterea arhitecturii Chişinăului postbelic şi a altor oraşe din Moldova.

Valentin Wojciechowski s-a născut într-o familie de catolici polonezi, la 30 noiembrie 1909, în oraşul Minsk, Bielorusia. În 1910 familia s-a transferat cu traiul în or. Soroca, Basarabia. Tatăl, Alexandru Eduard Wojciechowski a rămas văduv şi a îngrijit singur cei doi copii mici – Valentin şi Alexandru.

Valentin a urmat Liceul „A.D. Xenopol” din Soroca. După absolvirea liceului, în 1927, a fost angajat ca pedagog. Din 1929 a făcut studii la Academia de Arhitectură din Bucureşti. În anul 1938 Valentin Wojciechowski se întoarce în Basarabia şi lucrează ca restaurator în eparhia din or. Bălţi. Conduce restaurarea Bisericii baptiste „Constantin şi Elena” şi construcţia localului administrativ al mănăstirii Rudi. În aceeaşi perioadă studiază construcţia vechii cetăţi de piatră Soroca. Se transferă la Chişinău în 1939.

Odată cu începutul războiului, în 1941,
s-a evacuat în URSS (or. Djambul, Asia Centrală), unde a lucrat ca profesor de desen liniar, într-o şcoală medie.

Acolo s-a căsătorit cu pianista Antonina Andrunachievici, evacuată în aceeaşi localitate şi pe care o cunoştea încă din anii studenţiei de la Bucureşti.

Se întoarce în Moldova în aprilie 1944. Începe cea mai rodnică perioadă în activitatea sa ca arhitect. Participă activ la lucrările de restaurare şi de construcţie a or. Chişinău. Refacerile, după războiul din 1941-1945, au început la noi cu întocmirea planurilor generale ale principalelor oraşe – Chişinău, Bălţi, Soroca ş.a.

În 1951 Consiliul de Miniştri al RSSM a aprobat planul general de reconstrucţie a Chişinăului, elaborat sub conducerea academicianului Alexei Şciusev. Valentin Wojciechowski a contribuit considerabil la realizarea acestui plan, ca profesionist de înaltă calificare.

Din anii 1950 a început construirea unui ansamblu de locuinţe în noile cartiere, Botanica şi Rîşcani. Proiectele acestor „microraioane” şi ale noilor clădiri au fost realizate de Valentin Wojciechowski, astăzi fiind cunoscute ca străzile Trandafirilor, Zelinski, Dimo, Bogdan-Voievod, bulevardele Decebal, Dacia, Moscova.

Începe şi reconstrucţia centrului Chişinăului, astfel au apărut noile magistrale, b-dul Renaşterii, b-dul Negruzzi, clădiri frumoase pe bulevardul central, Lenin (azi – Ştefan cel Mare şi Sfînt).

Sub conducerea lui Valentin Wojciechowski, au fost construite circa 100 clădiri, printre care, cea a cinematografului „Patria” (1951), edificiul Ministerului Industriei Alimentare (1953), blocuri de studii ale Universităţii de Medicină (1956-1962), edificiul Filarmonicii de Stat din Moldova (1962), pavilionul central „Moldexpo”, magazinul „Gemenii”, blocuri de locuinţe de pe b-dul Ştefan cel Mare şi Sfînt.

La construcţia edificiilor cu destinaţie social-culturală şi a caselor de locuit maestrul a folosit motive ale arhitecturii populare moldoveneşti, a îmbinat armonios materialele locale – piatră, ceramică glazurată, motive naţionale decorative, filet în piatră, dar şi o gamă echilibrată de culori. Pentru a reda edificiilor un aspect solemn, se lucra minuţios la detalii: intrarea principală, uşile din faţă, loji ajurate, ancadramente de ferestre, parapete. Aceste elemente arhitecturale accentuau frumuseţea şi diversitatea clădirilor, solemnitatea formelor. Frumoasele clădiri, construite după proiectele lui Valentin Wojciechowski, s-au păstrat şi astăzi pe
b-dul Ştefan cel Mare şi Sfînt, pe alte străzi din centrele menţionate deja şi ne amintesc de stilul arhitectural al anilor ’50 ai secolului trecut.

Chişinăul creştea, a apărut nevoia de a construi noi cinematografe. Valentin Wojciechowski proiectează cinematografele „Chişinău” (azi, Casa Cineaştilor), „Tcacenco” (azi, „Fortuna”, Poşta Veche), „40 let VLKSM” (azi, „Gaudeamus”, şoseaua Hînceşti).

Începînd cu anii ’60, programul de stat în domeniul construcţiei a pus accentul pe proiecte standardizate. Finanţare modestă, clădiri aproape identice, materiale de construcţie – piatră, sticlă, beton. Se putea modifica doar faţada. Profesionist cu gîndire originală, Valentin Wojciechowski, acceptă cu greu limitele reglementate. Aceste edificii culturale au fost proiectate, fără inspiraţie, fără entuziasm, căci erau la comanda statului, a unui stat rigid, refractar la creaţie inspirată.

Paralel cu activitatea în domeniul arhitecturii Valentin Wojciechowski se ocupă şi cu cercetări ştiinţifice. Astfel, a pregătit teza de doctor în studiul arhitecturii
Cetatea Soroca, susţinută la Leningrad, 1965 (azi teza se află în Arhiva Academiei de Arte Frumoase, la Sankt Petersburg).

Această lucrare a fost prima în Moldova, din domeniul monumentelor arhitecturale medievale. Savantul Valentin Wojciechowski a făcut o analiză amplă a arhitecturii în Moldova, din sec. XIV-XVI. El a stabilit, că cetăţile Hotin, Tighina (Bender), Cetatea Albă, Orheiul Vechi au fost construite după nişte forme tradiţionale, practicate în acele timpuri în Ţara Moldovei. Cetăţile aveau particularităţi specifice arhitecturii moldoveneşti: elementele de decoraţie ţin de goticul moldovenesc, în plan erau dreptunghiulare, iar Cetatea Soroca forma un pentaedru. Aceste modalităţi de construcţie au fost necesare pentru a ridica nivelul de fortificaţie, de rezistenţă contra armelor de foc şi, în primul rînd, a artileriei. Cetăţile medievale erau construite cu scopuri preponderent militare de control al unui teritoriu – punct de atac în strategia războiului. Cetăţile voievodale se construiau pe linia nistreană sau în apropierea ei.

Valentin Wojciechowski este autorul şi al altor lucrări ştiinţifice. La Institutul Politehnic (azi, Universitatea Tehnică), el a condus Facultatea de construcţie şi urbanism.

La conferinţe tehnico-ştiinţifice a prezentat lucrările Starinnîi plan goroda i krepost’ Soroca (1971), Goticeskie detali v arhitekture Belgorod-Dnestrovskoi kreposti (1973), Novîe dannîe o krepostiah Pridnestrovia (1974). A prezentat materiale şi pentru disertaţia de doctor habilitat cu tema Kreposti Pridnestrovia i oborona Moldavii.

Ca profesor, Valentin Wojciechowski, a educat, timp de 15 ani (1964-1979), mulţi studenţi, o generaţie de arhitecţi cu idei noi şi o viziune proprie referitor la profesia de arhitect. A fondat, în cadrul Politehnicii, o catedră nouă – Catedra de istorie a arhitecturii. A depus multe eforturi să găsească tineret talentat, prin şcolile de la ţară.

Înzestrat cu talent, inteligent, energic, om al unor cunoştinţe enciclopedice, Valentin Wojciechowski, nu a fost văzut cu ochi buni de autorităţile de atunci.

Studiile făcute la Bucureşti, rude în România, un bunic a fost director de închisoare ţaristă – iată trei puncte vulnerabile în biografia renumitului savant şi arhitect. Nu şi-a
recompus autobiografia, dar a avut mult de suferit din cauza neînţelegerii, izolării,
indiferenţei din partea conducătorilor de atunci şi a unor colegi de breaslă cu viziuni retrograde, aservite regimului sovietic..

Valentin Wojciechowski s-a stins din viaţă la 11 mai 1977. Este înmormîntat la cimitirul polonez de pe strada Azov.

Polonez născut la Minsk, cu studii superioare la Academia de Arte din Bucureşti, a locuit în Chişinău, care i-a devenit oraş natal. A rămas cu o reputaţie bună în memoria colegilor, a discipolilor şi contemporanilor ca o persoană modestă, respectabilă şi un arhitect talentat. Rodul muncii lui s-a păstrat pînă astăzi – case de locuit, edificii frumoase, cinematografe, clădiri ce dau un farmec aparte Chişinăului.

În toamnă, la 30 noiembrie 2009, Valentin Wojciechowski, ar fi împlinit 100 de ani de la naştere...

Referinţe bibliografice:

Analecta Catolica. Vol. 2. – Chişinău : Reclama, 2006.

Chişinău : Enciclopedie. – Chişinău : Museum, 1997.

Literatura şi arta Moldovei : Enciclopedie. Vol. 1. – Chişinău, 1985.

Şlapac, Mariana. Cetăţi medievale din Moldova. – Chişinău : ARC, 2004.

Arhitektura sovetskoi Moldavii. – Moscova : Stroiizdat, 1987.

aniversări

Ecaterina NEDZELSCHI,

şeful Filialei „Adam Mickiewicz”

Valentin Wojciechowski (1909–1977)

missing image file