Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CARTEA PE GLOB / КНИГА НА ГЛОБУСЕ / ROUND THE WORLD
Poeme de toamnă

Cuvintele

I

În cel mai singuratic punct

al singurătăţii mele ajuns-am

unde nici singurătatea

nu poate s-ajungă

II

taci

şi vei spune totul:

căci toţi putea-vor vorbi

prin tine cu tine însuţi

III

Ce fericire e

să-l asculţi

pe cel carele

eşti Tu!

Nu ştie nimeni

nu ştie nimeni

ce se ascunde în spatele cuvântului

căci cuvintele tac

şi nu-şi divulgă tainele

bunăoară, cuvântul Iubire

ar părea să-ţi spună

că ai întâlnit pentru o viaţă

Femeia

dar la cumpăna vieţii

vezi cât de fragil este corpul lui

care curgând prin Dumnezeu

se preface în rândunică

pe cerul proaspăt din zori

missing image file

Picturi de Vilhelms Purvītis (1872-1945)

cartea pe glob

missing image file

Profetul

un măslin şi-a întins

ramurile de-argint

peste sclipirea unei mlaştini

din pustiu

missing image file

Silogismul singurătăţii

viaţa nicicând nu-ţi explică

viaţa nicicând nimic nu-ţi explică

nici chiar lucrurile cele mai simple

de parcă s-a născut din adâncuri

de singurătate

pentru a-ţi adânci singurătăţile tale

de parcă singurătatea este

mai veche decât lumea şi viaţa

de parcă s-ar fi născut

înaintea lor

Loc de trai

De copil visam să locuiesc

pe inelul din Saturn

De tânăr vroiam să locuiesc

în metropole ca în centrul lumii

La maturitate visam să trăiesc

pe ţărmul mării în cea mai mare solitudine

Şi doar acum nu mai visez

ci trăiesc cu toate visele-n pace

Sclipire

când mă ating de cuvânt

o sclipire suspină

în mine, adânc

missing image file

Înţelepciune primordială

Sunt o filă ruptă

din veşnicie

pe acest tărâm

veşnic nearat, nesemănat,

necultivat de poezie

(patrie, moşie, împărăţie de poezie

în care trăiesc tot mai adânc)

patrie, moşie, poezie

unde mă simt

în siguranţă şi statornicie

căci şi eu, Doamne, sunt

o filă ruptă din veşnicie

missing image file

* * *

Sub semnul unui cuvânt:

singuratic –

stau pe mal

tăcut suferind

vechile răni

îmi ard sângerând

ca apa ce trece pe-alături

tăcut argintind

* * *

Tace râul tace valul tace apa

tac izvoarele infinit

suntem prea plini unul de altul

şi vai! ce mult ne-am pustiit

şi-ascult cum în tăceri

pe zări rugina se aşterne

ca-n teaca toamnei

lama unui paloş ruginind

şi ca un cântec rupt

închizi cu pleoapa ta alene

mister de revărsări în suflet

curgând spre noi potop fluid

Traducere din letonă de
Maria BRIEDE-MACOVEI

Riga, 2009, toamna