Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
DOCUMENTE / ДОКУМЕНТЫ / DOCUMENTS
MANIFESTUL BIBLIOTECILOR MULTICULTURALE IFLA

Biblioteca multiculturală – o poartă spre o societate
culturală diversificată în dialog

Oamenii trăiesc într-o societate eterogenă în creştere. În lume există mai mult de 6 000 de limbi diferite. Rata migraţiei internaţionale creşte anual, având drept rezultat creşterea numărului de oameni cu identităţi complexe. Globalizarea, migraţia în creştere, comunicarea mai rapidă, transportul mai rapid şi alţi factori ai secolului XXI au sporit diversitatea culturală în rândul multor naţiuni unde înainte n-a existat sau nu se întrevedea ca multiculturalitatea existentă deja să se diversifice şi mai mult.

„Diversitatea culturală” sau „multiculturalismul” se referă la coexistenţa armonioasă şi interacţiunea diferitor culturi, unde „cultura ar trebui privită ca un set distinctiv de caracteristici spirituale, materiale, intelectuale şi emoţionale ale unei societăţi sau ale unui grup social şi pe care le completează, pe lângă artă şi literatură, modurile de viaţă, modurile de convieţuire, sistemele de valori, tradiţii şi credinţe”[1]. Diversitatea culturală sau multiculturalismul constituie fundamentul forţei noastre colective în comunităţile locale şi în societatea globală.

Diversitatea culturală şi lingvistică este moştenirea comună a omenirii şi ar trebui să fie preţuită şi conservată spre beneficiul tuturor. Este o sursă de schimb, inovaţie, creativitate şi coexistenţă paşnică printre oameni. „Respectul pentru varietatea de culturi, toleranţă, dialog şi cooperare într-un climat de încredere reciprocă şi înţelegere sunt printre garanţiile cele mai importante de pace şi securitate internaţională”[2]. În consecinţă, bibliotecile de toate tipurile ar trebui să reflecte, să sprijine şi să promoveze diversitatea culturală şi lingvistică la nivel internaţional, naţional şi local şi astfel să lucreze pentru dialogul intercultural dintre cetăţenii activi.

Atâta timp cât bibliotecile servesc diversele interese şi comunităţi, ele funcţionează ca centre de învăţare, culturale şi de informare. Serviciile de bibliotecă trebuie să ţină cont de principiile fundamentale de libertate şi echitate în ceea ce priveşte accesul la informaţie şi cunoaştere exhaustivă, respectând identitatea şi valorile culturale.

Principii

Fiecare individ din cadrul societăţii globale are dreptul la o serie de servicii de bibliotecă şi de informare. Pentru a veni în întâmpinarea diversităţii culturale şi lingvistice, bibliotecile ar trebui:

• să servească toţi membrii comunităţii fără discriminare pe principiul moştenirii culturale şi lingvistice;

• să furnizeze informaţii în diferite limbi şi tipuri de scriere;

• să ofere acces la o gamă largă de materiale şi servicii reflectând toate comunităţile şi nevoile acestora;

• să angajeze un personal care ar reflecta varietatea comunităţii, pregătit să lucreze şi să servească diverse categorii ale populaţiei.

Biblioteca şi serviciile de informare, într-un context cultural şi lingvistic divers, includ pregătirea de servicii pentru toate tipurile de utilizatori ai bibliotecii şi pregătirea de servicii de bibliotecă speciale pentru a deservi grupuri culturale şi lingvistice. O atenţie specială ar trebui acordată grupurilor care sunt adesea marginalizate în societăţile culturale diverse: minorităţilor naţionale, celor care cer azil şi refugiaţilor, rezidenţilor cu permis de şedere temporară, muncitorilor imigranţi şi comunităţilor indigene.

Misiunile serviciilor unei bibliotecii multiculturale

Într-o societate diversificată din punct de vedere cultural ar trebui să se pună accentul pe următoarele puncte-cheie, care sunt legate de informaţie, alfabetizare, educaţie şi cultură:

• promovarea conştientizării valorii pozitive a diversităţii culturale şi încurajarea dialogului cultural;

• încurajarea diversităţii lingvistice şi a respectului pentru limba maternă;

• asigurarea coexistenţei armonioase între diferite limbi, lucru care presupune învăţarea unor limbi străine de la o vârstă fragedă;

• apărarea moştenirii lingvistice şi culturale, sprijinindu-se exprimarea, creaţia şi propagarea în cadrul fiecărei limbi;

• sprijinirea conservării tradiţiei transmisă pe cale orală şi intangibilitatea moştenirii culturale;

• sprijinirea integrării şi participării persoanelor şi grupurilor cu diferite fonduri culturale;

• încurajarea recunoaşterii informaţiei în era digitală şi stăpânirea informaţiei şi tehnologiilor de comunicare ale acesteia;

• promovarea diversificării lingvistice în spaţiul virtual;

• încurajarea accesului universal în spaţiul virtual;

• sprijinirea schimbului de cunoştinţe şi practici privind pluralitatea culturală.

Managementul şi efectul acestuia

Biblioteca multiculturală aşteaptă ca toate tipurile de biblioteci să adopte o apropiere faţă de serviciile integrate. Principalele activităţi ale serviciilor de bibliotecă destinate comunităţilor diversificate din punct de vedere cultural şi lingvistic trebuie să fie „inima” bibliotecii, şi nu să fie considerate separate sau ca ceva în plus, să fie proiectate astfel încât să vină în întâmpinarea nevoilor locale sau specifice.

Biblioteca ar trebui să aibă o politică şi un plan strategic, care să definească misiunea ei, obiectivele, priorităţile şi serviciile legate de diversitatea culturală. Planul ar trebui să se sprijine pe o analiză vastă a nevoilor utilizatorilor şi a resurselor potrivite.

Activităţile de bibliotecă nu ar trebui să fie dezvoltate în izolare. Ar trebui încurajate colaborările cu grupurile relevante de utilizatori şi profesioniştii locali, naţionali sau de nivel internaţional.

Acţiunile principale

Biblioteca multiculturală ar trebui:

• să dezvolte colecţii şi servicii diferite din punct de vedere cultural şi lingvistic, incluzând resurse digitale şi multimedia;

• să aloce resurse pentru conservarea exprimării şi moştenirii culturale, acordând atenţie sporită moştenirii culturale orale, indigene şi intangibile;

• să includă programe care sprijină educarea utilizatorului, abilităţi privind alfabetizarea informaţiei, resurse noi apărute, moştenirea culturală şi dialogul între culturi, popoare, ca părţi integrante ale serviciilor;

• să furnizeze accesul la resursele electronice ale bibliotecii în limbile respective prin intermediul organizării informaţiei şi al sistemelor de acces;

• să dezvolte materiale de marketing şi nu numai, pentru a depăşi barierele media şi lingvistice cu scopul de a atrage diferite grupuri etnice la bibliotecă.

Personalul bibliotecii

Este intermediarul activ dintre utilizatori şi resurse. Ar trebui să se asigure educaţia profesională şi instruirea continuă concentrată pe servicii pentru comunităţile multiculturale, intermedierea culturală a comunicării şi sensibilităţii, antidiscriminării culturilor şi limbilor.

Personalul unei biblioteci multiculturale ar trebui să reflecte caracteristicile culturale şi lingvistice ale comunităţii pentru a garanta conştientizarea culturală, să ofere comunităţii servicii de bibliotecă şi să încurajeze comunicarea.

Fondurile, legislaţia şi reţelele

Guvernele şi alţi factori relevanţi de decizie sunt încurajaţi să stabilească şi să finanţeze în mod adecvat bibliotecile şi sistemele de bibliotecă pentru a oferi servicii de informare şi de bibliotecă gratuite diferitor comunităţi culturale.

Serviciile bibliotecilor multiculturale sunt în esenţă globale. Toate bibliotecile implicate în activităţi în acest domeniu trebuie să participe la acţiuni de dezvoltare semnificativă la nivel local, naţional sau a reţelelor internaţionale. Cercetarea are ca scop obţinerea informaţiilor necesare în vederea luării deciziilor de serviciu eficiente, precum şi asigurarea alocaţiilor corespunzătoare de fonduri. Constatările cercetărilor şi practicile cele mai bune ar trebui să fie date publicităţii pentru a realiza servicii de bibliotecă eficiente din punctul de vedere al serviciilor bibliotecii multiculturale.

Punerea în aplicare a Manifestului

Comunitatea internaţională ar trebui să recunoască şi să sprijine bibliotecile şi serviciile de informare având rolul lor în a promova şi a conserva varietatea lingvistică şi culturală.

Factorii decizionali de la toate nivelele şi comunitatea bibliotecilor din lume sunt astfel rugaţi să dea publicităţii prezentul Manifest şi să ducă la îndeplinire principiile şi acţiunile formulate în el.

Acest manifest completează Manifestul bibliotecilor publice, redactat de IFLA-UNESCO, Manifestul bibliotecilor şcolare, redactat la fel de IFLA-UNESCO, şi Manifestul internetului, iniţiat de IFLA.

Manifestul a fost aprobat de Consiliul de conducere al IFLA, în august 2006, precum şi de Consiliul Interguvernamental, în aprilie 2008, ca informaţie pentru toate programele UNESCO, cu recomandarea de a fi prezentat în cadrul celei de-a 35-a sesiuni a Conferinţei Generale UNESCO.

[1]Declaraţia universală UNESCO privind diversitatea culturală, 2001.

[2]Ibidem.

documente

MANIFESTUL PENTRU CREATIVITATE
ŞI INOVARE ÎN EUROPA

Lumea se mişcă într-un ritm nou. Pentru a avea un rol de prim rang în această lume nouă, Europa trebuie să devină mai creativă şi inovatoare. A fi creativ înseamnă să imaginezi ceva ce nu a existat mai înainte şi să cauţi noi forme şi soluţii. A fi inovativ înseamnă să introduci schimbări în societate şi în economie. Activităţile de concepţie originală transformă ideile în valori şi leagă creativitatea de inovare.

Pentru a progresa, Europa are nevoie de investiţii sporite – atât private, cât şi publice – în cunoaştere. Progresul intelectual este de neconceput fără respectul pentru istorie şi moştenirea culturală. Cunoştinţele noi se clădesc pe cunoştinţe istorice şi cele mai multe inovaţii constituie noi combinaţii ale unor elemente care există deja. Cultura, prin respectul său faţă de memoria individuală şi colectivă, este importantă pentru a păstra direcţia cuvenită în actualul context de schimbări intense.

Creativitatea reprezintă o dimensiune fundamentală a activităţii umane. Ea prosperă acolo unde există un dialog între culturi, într-un mediu liber, deschis şi divers, caracterizat prin egalitate socială şi egalitate între bărbaţi şi femei. Este nevoie de respect şi de protecţie juridică pentru rezultatele muncii creative şi intelectuale. Creativitatea reprezintă motorul culturii, al concepţiei originale şi inovării, însă dreptul de a-şi folosi talentul creativ aparţine tuturor. Mai mult decât oricând, viitorul Europei depinde de imaginaţia şi creativitatea fiecărui popor.

Crizele economice, ecologice şi sociale ne provoacă să găsim noi modalităţi de gândire şi acţiune. Creativitatea şi inovarea pot contribui la progresul societăţii, dar societatea trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru modul în care acestea sunt folosite. Astăzi, creativitatea şi inovarea trebuie să fie mobilizate în serviciul unei societăţi echitabile şi ecologice, bazată pe dialog intercultural şi pe respect pentru natură, pentru sănătatea şi bunăstarea oamenilor din lumea întreagă.

Pentru a crea o Europă mai creativă şi inovatoare, deschisă către restul lumii şi cu respect faţă de valorile umane, prezentăm următorul Manifest, care stabileşte priorităţile şi recomandările noastre pentru acţiune. Necesitatea schimbării şi a unei noi iniţiative este urgentă. Europa şi statele din cadrul ei trebuie să acorde maximă atenţie creativităţii şi inovării acum, pentru a găsi o cale de ieşire din actualul impas. Este important:

1) să încurajăm creativitatea într-un proces de învăţare de-a lungul vieţii, în care teoria şi practica merg mână în mână;

2) să facem din şcoli şi universităţi locuri în care studenţii şi profesorii se angajează în gândire creativă şi învăţare prin practică;

3) să transformăm locurile de muncă în locuri de învăţare;

4) să promovăm un sector cultural puternic, independent şi diversificat, care poate susţine dialogul intercultural;

5) să promovăm cercetarea ştiinţifică pentru a înţelege lumea, pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a stimula inovarea;

6) să promovăm procesele, gândirea şi instrumentele concepţiei originale, înţelegând necesităţile, emoţiile, aspiraţiile şi capacităţile utilizatorilor;

7) să susţinem inovarea în afaceri care contribuie la prosperitate şi durabilitate.

Direcţii de acţiune

Următoarele linii de acţiune necesită o nouă înţelegere a politicii publice. Comisia Europeană şi guvernele naţionale trebuie să se angajeze în procesul de schimbare împreună cu partenerii sociali şi cu organizaţiile cetăţeneşti. Sunt necesare viziuni comune şi iniţiative care transgresează domeniile politice tradiţionale pentru a combate deficitele actuale: ecologice, sociale, culturale, de securitate şi de democraţie. Concentrarea pe creativitate şi inovare reprezintă cheia deschiderii de dialoguri care depăşesc diviziunile politice istorice.

Acţiunea 1: Investiţii în cunoaştere

Pentru întărirea competitivităţii Europei, este nevoie de noi principii bugetare care conferă o prioritate ridicată investiţiilor în oameni şi în cunoaştere. Pe termen scurt, şomerilor ar trebui să li se ofere o şansă de a-şi îmbunătăţi competenţele. Întreprinderile, sindicatele şi guvernele ar trebui să colaboreze la organizarea îmbunătăţirii competenţelor lucrătorilor prin finanţare publică şi privată. Dimensiunea şi obiectivele fondurilor structurale europene trebuie să se extindă, să se orienteze spre investiţii în cercetare şi cunoaştere şi să fie legate de formarea cadrelor instituţionale care susţin învăţarea în timpul vieţii active.

Acţiunea 2: Reinventarea educaţiei

Şcolile şi universităţile trebuie reinventate în parteneriat cu profesorii şi studenţii, astfel încât educaţia să-i pregătească pe oameni pentru o societate a învăţării. Profesorii trebuie să fie reinstruiţi şi părinţii trebuie să se angajeze pentru a putea contribui la un sistem de educaţie care dezvoltă cunoştinţele, competenţele şi atitudinile necesare pentru dialog intercultural, gândire critică, soluţionare de probleme şi elaborare de proiecte creative. Trebuie să se pună accentul pe concepţia originală în educaţie la diferite niveluri. Trebuie să se depună, la nivel european, un efort major de cercetare şi dezvoltare în domeniul educaţiei, pentru îmbunătăţirea calităţii şi creativităţii la toate nivelurile.

Acţiunea 3: Stimularea iniţiativei

Cetăţenii care îşi asumă noi iniţiative în afaceri, în sectorul public şi în societatea civilă ar trebui să fie recompensaţi. Politicile sociale pot contribui la inovare prin partajarea riscurilor cu cetăţenii care se angajează în procesul de schimbare. Artiştii, designerii, oamenii de ştiinţă şi întreprinzătorii care contribuie cu noi idei ar trebui să fie stimulaţi, recompensaţi. Premiile pentru excelenţă ar trebui să fie combinate cu protecţia juridică a drepturilor intelectuale de proprietate încât să se ajungă la un echilibru între crearea de recompense corecte şi promovarea partajării cunoştinţelor.

Acţiunea 4: Susţinerea culturii

Dezvoltarea de capacităţi în sectorul cultural ar trebui să fie sprijinită prin programe şi mecanisme naţionale şi europene pentru susţinerea diversităţii culturale, independenţei şi a dialogului intercultural. Industriile creative ar trebui să fie promovate prin construirea de noi legături între artă, filozofie, ştiinţă şi afaceri. Dezvoltarea şi folosirea noilor instituţii mass-media ar trebui să fie stimulate prin ridicarea nivelului de calitate a conţinutului. Trebuie să se elaboreze noi modele economice pentru finanţarea unei mass-media de ştiri digitală diversă, independentă şi de înaltă calitate.

Acţiunea 5: Promovarea inovării

Este nevoie de o politică de inovare mai ambiţioasă şi cu o bază mai largă. Sporirea investiţiilor în ştiinţă, în tehnologie şi design ar trebui să fie combinată cu eforturile de extindere a cererii pentru cunoaştere. Firmele ar trebui să fie stimulate să combine cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea bazată pe experienţă. Ele ar trebui să fie încurajate să sporească diversitatea în rândul angajaţilor din punctul de vedere al echilibrului între bărbaţi şi femei, al educaţiei şi al naţionalităţii. Educaţia inginerilor, managerilor şi designerilor ar trebui să combine educaţia teoretică şi experienţa practică. Politica de inovare, precum şi politica pieţei muncii şi de educaţie, ar trebui să aibă drept obiectiv mobilizarea utilizatorilor şi angajaţilor în procesele de schimbare. Dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor strategii politice de inovare pe scară largă trebuie să reprezinte o preocupare majoră pentru liderii politici.

Acţiunea 6: Gândirea globală

Europa ar trebui să se afle pe linia întâi la nivel mondial în ceea ce priveşte ştiinţa, cultura şi competitivitatea. Colaborarea în interiorul Europei în materie de ştiinţă, tehnologie, educaţie, design şi cultură trebuie să se deschidă mai departe către restul lumii. O Europă competitivă ar trebui să dezvolte colaborarea economică atât cu noile economii puternice, emergente, cât şi cu ţările sărace, care au cel mai mult nevoie de sprijin. Promovarea inovării în ţările sărace reprezintă o obligaţie morală, care ar reduce presiunea imigraţiei. Europa ar trebui să contribuie la stabilirea de norme corecte privind protecţia şi partajarea cunoaşterii la nivel mondial.

Acţiunea 7: Ecologizarea economiei

Europa trebuie să mobilizeze creativitatea şi inovarea pentru a se transforma într-o societate post-carbon. Un element-cheie îl reprezintă ecoinovarea şi stabilirea unei „noi traiectorii tehno-economice” începând cu soluţii „de optimizare”, continuând cu „tehnologii curate” şi încheind cu „inovaţii de sistem”, care transformă radical producţia, distribuţia şi consumul. Investiţiile trebuie combinate cu noi instituţii, noi reglementări şi noi obişnuinţe. Creativitatea este instrumentul principal pentru găsirea de soluţii care combină durabilitatea şi prosperitatea.