Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI, director general al BM „B.P. Hasdeu”
Biblioteconomia în lumea virtuală

Introducere

Obiectul biblioteconomiei este biblioteca cu toate componentele sale – bibliotecari, spaţii, resurse. Biblioteconomia studiază legităţile dezvoltării şi funcţionării acestor componente în relaţia lor cu cea mai importantă componentă a bibliotecii – utilizatorul.

Amintind afirmaţia lui Ion Stoica precum că „biblioteconomia este ştiinţa tuturor ştiinţelor”, ne întrebăm astăzi: biblioteconomia, ştiinţa organizării tuturor ştiinţelor, e în pericol? Nu îşi găseşte locul în lumea nouă, lumea virtuală?

Dar poate lumea virtuală nu este altceva decât biblioteconomie modernă?

Abordând conceptul Biblioteca 2.0, punem în discuţie, de fapt, viitorul instituţiei bibliotecare. Şi dacă nu am fi reprezentat BM „B.P.Hasdeu”, poate găseam alt citat, dar aşa cităm din B.P. Hasdeu: „Trecutul este uşa viitorului”. Biblioteconomia trebuie să abordeze viitorul obiectului şi subiectului ei prin prisma trecutului.

Ce aveam noi cu 100 de ani în urmă? Cu ce se ocupau bibliotecile? Cu alfabetizarea, educarea, informarea, constituirea colecţiilor (astăzi resurse), constituirea şi publicarea cataloagelor (astăzi le expunem on-line), cercetarea, comunicarea culturală, tezaurizarea, planificarea, elaborarea rapoartelor, statisticilor... Ce fac bibliotecile astăzi? Acelaşi lucru, dar cu alte mijloace. Vor face acelaşi lucru şi peste alţi 100 de ani, cu mijloace mult mai sofisticate...

Context actual

Contextul biblioteconomic este lumea noastră, lume care, după A.D. Rachieru trăieşte sub seducţia consumului. Utilizatorul nostru, un «Homo Digitalis, dependent de internet, racordat unor comunităţi virtuale, comunică cu noi utilizând un limbaj „de grup” – globish, abrevieri, emoticoane etc., demonstrează apartenenţa la cultura de tipul „copy-paste”... Acest context, bătut, încă, şi de criza economică, afectează biblioteconomia cu toate componentele sale, generând şi o criză identitară a bibliotecilor în această hight modernity society. Îngrijorările teoretice şi, sporadic, zgomotul mediatic, nu au fost combustibilul necesar pentru mutaţii în domeniu. Alături de acestea mai sunt necesare acţiuni responsabile, concertate la scară naţională. Reuniunea profesională naţională care ridică acest subiect va contribui cu siguranţă.

Secolul nostru are mai multe etichete: secolul vitezei (Octavian Paler), secolul consumerist (Adrian Dinu Rachieru), secolul urât (Dan Puric).

Referitor la secolul vitezei şi la viteza bibliotecii aduc exemplul Micului prinţ, din opera cu acelaşi nume de Antoine de Saint-Exupéry, ajuns pe o nouă planetă, primul pe care îl întâlneşte este un lampagiu. Citez dialogul:

„– Bună ziua. De ce stingi felinarul?

– Acestea sunt instrucţiunile. Să sting felinarul. Bună dimineaţa.

– Care sunt instrucţiunile?

– Trebuie să sting felinarul. Bună seara. Şi-l aprinse iar.

– Atunci de ce-l aprinzi iar?

– Aşa-s instrucţiunile, răspunse lampagiul.

– Nu înţeleg, zise micul prinţ.

– Nu e nimic de înţeles, răspunse lampagiul. Instrucţiunile sunt instrucţiuni.
Bună dimineaţa.

Şi stinse felinarul.

Apoi îşi şterse fruntea cu o batistă cadrilată cu roşu.

– E o meserie teribilă. Cândva, avea o socoteală. Dimineaţa stingeam felinarul, iar seara îl aprindeam. Restul zilei mă odihneam, iar restul nopţii dormeam...

– Şi între timp s-au schimbat cumva instrucţiunile?

Instrucţiunile nu s-au schimbat, zise lampagiul. Tocmai asta e buba! Cu fiece an planeta se rotea din ce în ce mai iute, dar instrucţiunile rămâneau aceleaşi...”

În biblioteconomie instrucţiile s-au schimbat în virtutea schimbării instrumentelor tehnice utilizate. Viteza, însă, mai puţin. Oricum, nu suntem încă racordaţi la viteza secolului. Dacă am reciti astăzi tratatul biblioteconomic al lui Gabriel Naude, scris la 1627, am fi surprinşi, ba nu, am fi şocaţi cât de puţin s-a schimbat în politica de selecţie a bibliotecilor, doar limbajul, terminologia. Cu certitudine, toate-s noi şi vechi îs toate... dacă mai aducem un exemplu, identificat şi tălmăcit de Alexe Rău: descoperirea, de către profesorul Sh. Liman, a primului blog din lume. Iar autorul străvechiului blog era bibliotecar. „…Liman aduce argumentul că, în contextul principiului continuităţii istorice, e corect să fie considerate bloguri adnotările actualizate sistematic, cu trimiteri la site-uri web ori la alte bloguri, iar nu jurnalele şi zilnicele ordinare. [...] Un lucru care, zice arheologul, face dovada faptului că toate-s vechi pe lumea aceasta. Oamenii nu fac decât să reitereze, să prefacă vechile idei, realizându-le la un nou nivel tehnologic.”

Care erau regulile până la era virtuală? Ştiinţa biblioteconomică stabilea legităţile de dezvoltare, practicienii le îmbrăcau în haine metodologice şi le implementau. Stabilea reguli stricte de relaţii cu utilizatorul. Politicile bibliotecilor stipulau foarte puţine lucruri pe care cititorul poate să… şi imens de multe lucruri pe care cititorul nu poate să… Învăţaţi să stabilim, să respectăm şi să dictăm regulile, ne-am trezit cu un utilizator hiperinstruit, hipertehnologizat, hiperconsumerist, care ne aminteşte că, de fapt, am intrat într-o nouă eră – era utilizatorului; într-un nou context, unde dictează el. Dan Puric zice cu referire la contextul în care trăim că este o lume mutilată, a omului urât, o lume schilodită, o lume confuză, „pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară. Lumea de azi se găseşte într-un continuu proces de urâţire…Omul frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă este omul eficient”.Omul acestei lumi, „…urmărit şi teleghidat, omul-cip nu mai are puncte cardinale, rătăceşte în acest labirint cu multe uşi, dar fără nicio ieşire. ...Aleargă în lume, lipeşte etichete lucrurilor din jurul său...” Suntem şi noi la fel ca el... astăzi lipim pe bibliotecă o nouă etichetă: Biblioteca 2.0.

Căutări

Dezvoltarea lumii virtuale a fost subiectul multor discuţii interesante, ale căror concluzii sunt pertinente şi pentru subiectul nostru. Un studiu Delphi, realizat în perioada 1998-2000, a examinat punctele de vedere ale experţilor în biblioteconomie vis-à-vis de viitorul profesional în lumina schimbărilor în tehnologiile informaţionale. Studiul s-a concentrat pe trei arii principale: (a) tranziţia de la biblioteca tradiţională la biblioteca virtuală; (b) tranziţia de la practica tehnicistă la abordarea orientată pe utilizator; (c) abilităţile şi rolurile specialiştilor profesiei biblioteconomice. Studiul a identificat că experţii erau încrezuţi că biblioteca tradiţională va opera mult timp alături de noua paradigmă – biblioteca virtuală. Mulţi experţi au susţinut că în viitor bibliotecile vor fi concentrate mai mult pe lărgirea paletei, conţinutului serviciilor pentru utilizatori. Specialiştii în biblioteconomie vor fi specialişti în localizare, filtrare, evaluare a informaţiei, instructori de prim-nivel în utilizarea tehnologiilor informaţionale. Concluziile studiului au servit la schimbarea curriculumului.

Joseph Lockard, în scrierile sale despre mitul virtual, notează: „Ideologiile care se dezvoltă cu referire la comunităţile virtuale promovează relaţiile sociale mecanizate şi beneficiile acestora, în paralel cu mistificarea individului, comunităţii şi relaţiile globale... Dacă susţinem această idee fără o analiză critică corespunzătoare, atunci putem să ne trezim „în tentaculele caracatiţei. ”Următoarea decadă (autorul spunea în 2000) va produce multe schimbări în dezvoltarea comunităţii virtuale. Rolul bibliotecarului încă urmează a fi stabilit, dar s-ar putea ca tocmai bibliotecarii să fie cei care vor menţine caracatiţa în cuşcă. Mai suntem în acea decadă şi vă aduc un exemplu concludent: Igor Boţan, director ADEPT, analist şi expert politic, participând la Clubul de dezbateri la BM „B.P. Hasdeu” şi-a început alocuţiunea cu următoarele cuvinte: „Vă mulţumim că ne-aţi scos din bibliotecile virtuale şi ne-aţi adus într-o bibliotecă autentică…”

Alţi autori, Bonnie Nardi şi Vicki L. O’Day în volumul lor Ecologia informaţională observă că „dezvoltarea tehnologiei şi utilizarea acesteia trebuie să fie mediată de inimă”.Autoarele utilizează sintagma „specii importante” drept elemente cruciale pentru stabilitatea unui ecosistem. Bibliotecarii sunt identificaţi ca specie crucială cu abilitaţi de a realiza interacţiunea, expertiza strategică, dorinţa de a evolua şi abilitatea de a dezvolta relaţii.

Rolul bibliotecarilor în viitor este revoluţionarea prin evoluţie, după spusele lui Walt Crawford. Parteneriatele şi interacţiunea cu mişcările civice sunt alţi factori pe care biblioteca ar putea să-i ia în considerare în timp ce transpune valorile şi responsabilităţile accesului la informaţie într-un nou secol.

Potrivit lui Thomas Osburg (Corporate Affairs Director pentru Intel Europa), timpul petrecut în mediul on-line ar trebui valorificat în mai mare măsură pentru scopuri educaţionale, de formare sau dezvoltare profesională, iar bibliotecile s-ar situa în avantaj dacă ar putea dezvolta şi oferi cât mai multe astfel de oportunităţi celor care învaţă. Barometrul de opinie furnizează date descurajatoare, dar în consens cu contextul descris: numai o cincime dintre tineri merg la bibliotecă pentru a se informa; internetul este indicat ca sursă principală de studiu pentru studenţi; 72% dintre tineri folosesc mediul virtual pentru a învăţa; doar 22% dintre tinerii studenţi preferă, încă, biblioteca; studenţii accesează internetul pentru comunicarea on-line; dintre ei 65% utilizează e-mailul, blogurile, mesageria instant, reţelele sociale. Deci, alte scopuri decât cele educaţionale.

Continuitate

Teoreticienii afirmă: cu cât mai mult ne schimbăm, cu atât mai mult rămânem aceiaşi (nu neapărat cu referire la biblioteconomie). În contextul actual, virtual, cea mai bună exemplificare rămân Legile lui Ranganathan.

Profunde şi flexibile, aceste legi au servit constructorilor lumii virtuale – le-au actualizat, revizuit şi aplicat la necesităţile actuale ale domeniului asistenţei informaţionale. Societatea Informaţiei, Cunoaşterii, Comunicării le-a utilizat din plin, reorganizându-le în scopuri diverse. Elementele de bază – cartea, cititorul, biblioteca au fost înlocuite cu altele – web, soft, conectivitate, diversitate, educaţie etc.

Legile lui Ranganathan (LR) au inspirat cele cinci Legi ale Webului şi sunt bazate integral pe practica lor, considerate ca cerinţe minime de elaborare a webului: (1) resursele web sunt pentru a fi utilizate; (2) fiecărui utilizator web resursele lui; (3) fiecărui web utilizatorul lui; (4) salvează timpul utilizatorului; (5) webul este un organism în creştere. Noruzi, consideră cinci Legi ale Webului drept baza oricărui
web-sistem informaţional prietenos cu utilizatorul.

Similar sunt aplicate aceste legi şi la abilităţile profesionale, care se schimbă mereu. În lumea virtuală procesul de învăţământ se schimbă de la forme, instituţii la concept. Pornind tot de la Legile lui Ranganathan, au fost elaborate Principiile de bază ale educaţiei la distanţă: (1) educaţia la distanţă este pentru dezvoltare; (2) fiecărui student subiectul lui; (3) fiecărui subiect studentul său; (4) salvează timpul studentului; (5) învăţarea este un proces care nu se încheie niciodată.

M. Cana recunoaşte LR şi conceptele pe care le include ca inspiraţie puternică de schimbare socială şi le aplică la open source software: (1) softul este pentru utilizare; (2) fiecărui utilizator – softul său (sau softul este pentru toţi); (3) fiecărui soft – utilizatorul său; (4) salvează timpul utilizatorului; (5) softul este un organism în creştere.

Realităţile prezentului demonstrează amestecarea lucrurilor existente în combinaţii, incredibile pentru un trecut nu prea îndepărtat, ca, de exemplu: e-mail; e-educaţie; divertisment informativ; SecondLife etc. Exemplele cu LR constituie un model de combinaţii novatoare ale legilor biblioteconomice cu alte domenii. Prin exemplele propuse demonstrăm universalitatea LR care, gândite pentru biblioteconomie,
s-au multiplicat, diversificat, au influenţat şi ştiinţele conexe biblioteconomiei: tehnologia informaţională, webologia, educaţia, infosofia etc. Legile biblioteconomice şi în continuare vor influenţa şi domina tot ce este legat de organizarea şi diseminarea informaţiei şi cunoaşterii. Putem spune că biblioteconomia are viitor – va fi în spatele tuturor interfeţelor motoarelor de căutare, în spatele blogurilor, reţelelor sociale, va fi temelia pe care se constituie, se dezvoltă şi se întreţin aceste reţele. Contextul virtual cere dezvoltarea conceptelor incluse în cele cinci Legi ale Biblioteconomiei.

Ameninţări?

Google, Yahoo, Internet tehnologia ne ameninţă? Ray Bradbury, autorul vestitei lucrări Fahrenheit 451, scria în postfaţa volumului revăzut în 1998: „Lumea asta nebună în care trăim va ajunge şi mai rău dacă le vom îngădui altora – mari sau mici, urangutani sau delfini, adepţi ai energiei nucleare sau ecologişti, fani ai informaticii sau adversari ai progresului tehnic, săraci cu duhul sau înţelepţi – să se amestece în domeniul estetic” (având în vedere cartea). E pentru noi, bibliotecarii, o lecţie de comportament, în relaţia cu reţelele sociale.

Google face ca bibliotecile, considerate temple, construite să reziste oricărui seism social, să se simtă temple construite din cuburi Lego, vulnerabile la orice mişcare din jur. Google atentează la legitimitatea bibliotecii, la obiectul biblioteconomiei? Unii autori spun că ţinta lui este, de fapt, cartea – obiectul bibliologiei. Atunci sunt două domenii clasice în derivă? Google intimidează prin imensitate. Unii profesionişti îl taxează ca „parazit” al bibliotecilor, alţii îl consideră instrument indispensabil. Al treilea grup de specialişti consideră că Google trebuie perceput ca un semnal de urgenţă pentru biblioteci – digitizarea!

Cea mai bună tactică e să nu-l taxăm ca şi concurent. Este actualul nostru utilizator, pentru că tot ce se plasează azi în internet este scos din „casele cu scrieri”. Rămâne viitorul nostru utilizator, viitorul nostru partener. Domeniul biblioteconomic a evoluat construindu-şi pas cu pas, la fiecare nivel de dezvoltare standarde, legi, proceduri care au stat la baza organizării cunoaşterii, informaţiilor. Din exemplele cu LR vedem că noile domenii au nevoie de reguli. Utilizează regulile specifice biblioteconomiei. Internetul s-a dezvoltat fără reguli. Când a atins volumul nemăsurabil, se gândeşte la reguli. Căutarea în internet se bazează pe conexiuni între resurse şi reţele, implicând, în sistematizarea informaţiilor, criterii clasice, pe cele biblioteconomice.

Deci, nu suntem novici în această lume interconectată. Numai că ar trebui să revedem sau să elaborăm noi standarde pentru poziţionarea noastră. Trebuie, cu sprijinul tehnologic, să devenim „portarii” poziţionaţi şi aliniaţi exact pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor comunităţii, deziderat etern al bibliotecilor.

Acţiuni

Comunitatea noastră, lumea, utilizatorul nostru se virtualizează, iar noi ce facem? „Când leul e flămând, mănâncă. Când şoimului îi e sete, bea. Ei acţionează de teama să nu piară.”Noi, bibliotecarii? Noi, bibliotecarii, chiar dacă ne temem de pieire, ne gândim că cei din jur nu ne vor da cuiva la măcelărit, amintindu-ne de mulţi avocaţi ca Umberto Eco, Tom Huge, Ray Bradbury, George Orwell etc. Şi, mai recent, Dan Puric.

Mult onorate bibliotecar, „intrăm
într-o epocă în care setea oamenilor pentru nou şi cunoaştere pare să nu cunoască margini. Are loc o revoluţie a mintii şi a spiritului dusă de omul, care nu mai e mulţumit să rămână un comun. El caută îndrumare, sfătuire şi învăţătură despre cum îşi poate spori norocul în viaţă printr-o mai înţeleaptă folosire a talentelor cu care a fost înzestrat de la naştere”.

Pentru a satisface această migrare în masă a îmbunătăţirii de sine… avem foarte multe de făcut. Mai întâi de toate:

• să revedem instrumentele;

• să reinventăm metodele;

• să ne reinventăm pe noi.

Specialiştii în tehnologie, experţi sociali, comunitari, oameni ai culturii ne spun:

1) comunităţile virtuale promovează relaţiile sociale mecanizate mistificând individul, comunitatea şi relaţiile, astfel ne putem trezi în tentaculele caracatiţei (J. Lockard);

2) mediul virtual trebuie valorificat pentru scopuri educaţionale, de formare şi dezvoltare profesională (T. Osburg);

3) bibliotecile trebuie să utilizeze inteligibil tehnologiile pentru îmbunătăţirea serviciilor (M. Gorman);

4) utilizarea tehnologiilor, a reţelelor sociale trebuie să fie mediată de inimă (B. Nardi, V.L. O’Day).

Încheiere

Luând aceste semnificaţii ca repere de dezvoltare ulterioară, bibliotecarul rămâne, totuşi, omul frumos al erei virtuale, omul care mediază raportul cu reţelele sociale şi cu inima, omul care poate feri comunitatea de tentaculele caracatiţei, omul care poate oferi cetăţenilor multe oportunităţi de dezvoltare.

Nu îmbrăcăm benevol, noi, bibliotecarii, casca lui Montag!

Îmbrăcam biblioteconomia în haine noi şi păşim în lumea virtuală!

Parafrazându-l pe Ray Bradbury, referitor la viitor, decidem noi!

Voi, judecătorii, treceţi înapoi în tribune! Voi, arbitrii, treceţi la duşuri! Jocul acesta e al nostru. Noi aruncăm, noi lovim, noi prindem. La sfârşitul zilei, vom fi câştigaţi sau vom fi pierduţi. Dar în zori vom fi din nou pe teren, gata s-o luăm de la capăt. Noi, bibliotecarii, avem de muncit în această lume virtualizată!

Bibliografie:

1 Bradbury, Ray. Fahrenheit 451. Bucureşti : Ed. Leda, 2005, 226 p.

2 Crawford, Walt. Being Analog. Creating Tomorrow’s Libraries. Chicago : American Library Association, 1999.

3 Gorman M. The Future for Library Science Education // Libri, 1999, vol. 49, p. 1-10.

4 Kulikovski, Lidia. Legile biblioteconomice ale lui Ranganathan actualizate în era Internetului // Biblioteconomie. Studii. Cercetări. Recenzii. Eseuri. Chişinău : Ed. Magna Princeps, 2008, p. 120-125.

5 Kulikovski, Lidia. Exploatarea conceptuală a relaţiei cu utilizatorul: contexte actuale şi emergente // Biblioteconomie. Studii. Cercetări. Recenzii. Eseuri. Chişinău : Ed. Magna Princeps, 2008, p. 11-16.

6 Kulikovski, Lidia. Biblioteca în contextul lumii viitoare. Tendinţe şi schimbări de scene // Biblioteconomie. Studii. Cercetări. Recenzii. Eseuri. Chişinău : Ed. Magna Princeps, 2008, p. 120-125.

7 Pena McCook, Kathleen de la. A place at the table: participating in community building / American Library Association. Chicago and London, 2000, 118 p.

8 Puric, Dan. Despre omul frumos. Bucureşti, [S.n.], 2009, 173 p.

9 Rachieru, A.D. McLumea şi cultura publicitară: zece eseuri despre psihosociologia publicitară. Timişoara : Ed. Augusta; Artpress, 2008, p. 196.

[1]Reflecţii asistate de Ray Bradbury şi Dan Puric.

[2]Rachieru, A.D. McLumea şi cultura publicitară: zece eseuri despre psihosociologia publicitară. Timişoara : Ed. Augusta; Artpress, 2008, p. 17.

[3] Ibidem, p. 9.

[4] Saint-Exupéry, A. de. Micul prinţ. Trad. de Igor Creţu. Chişinău: Ed. Silvius LibriS, [S.a.], p. 33-34.

[5] Puric, Dan. Despre omul frumos. Bucureşti, Ed. DP, 2008, p. 113.

[6] Ibidem, p. 109.

[7]Pena McCook, Kathleen de la. A place at the table: participating in community building / American Library Association. Chicago and London, 2000, p. 77.

[8]Ibidem.

[9]Crawford, Walt. Being Analog. Creating Tomorrow’s Libraries. Chicago: American Library Association, 1999.

[10] Kulikovski, Lidia. Legile biblioteconomice ale lui Ranganathan actualizate în era Internetului // Biblioteconomie. Studii. Cercetări. Recenzii. Eseuri. Chişinău : Magna Princeps, 2008, p. 120-125.

[11] Bradbury, Ray. Fahrenheit 451. Bucureşti : Ed. Leda, 2005, 226 p.

[12]Mandino, Oz. Cel mai vestit vânzător. Trad.: Lucian Popescu. Ed. a 2-a, Bucureşti : Curtea Veche Publishing, 2008, p. 81.

[13]Ibidem, p. 110.

[14]Eroul cărţii lui Ray Bradbury Fahrenheit 451 – pompierul care ardea cărţile, pe casca lui scria 451, temperatura la care arde hârtia.

[15]Ray Bradbury. Op. cit., p. 225.

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI,

director general al BM „B.P. Hasdeu”