Biblio Polis - Vol. 25 (2008) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
IN MEMORIAM
Prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti
Omul din împărăţia cărţilor

Ion Madan
(31.V. 1935 – 4. II. 2008)

Viaţa în împărăţia cărţilor rafinează sufletul celor ce se hrănesc din ele. Cei care capătă drept de cetate, care devin „oameni ai cărţilor” sunt nişte privilegiaţi, pentru că ei trăiesc în Paradis. Nu numai pentru Borges Biblioteca este Paradis. Suntem milioane şi milioane pe această planetă care ne-am format în umbra acestui miraj, care pentru noi a devenit „realitatea cea de toate zilele”, şi alţii vor urma în succesiunea generaţiilor. Pentru că omul a luptat, din începuturile lui, mai mult decât pentru hrană, şi pentru ca să dobândească puteri sporite prin calităţi intelectuale. Şi a reuşit, prin inteligenţă, să inventeze arma scrisului, un sistem de semne prin care să comunice şi să depoziteze, astfel, mărturii despre sine şi despre orice. Iar scrisul presupune carte, şi cartea, pentru a contribui la formarea oamenilor şi a depune mărturie, trebuie păstrată. Aceasta este Biblioteca: memoria omenirii şi forma ei de recomandare.

La Carte se ajunge însă numai prin învăţarea semnelor care o compun, adică a cititului, deci prin şcoală şi prin învăţători. Însă Învăţători îi numim, ca atribut de nobleţe, pe toţi cei care ne îndrumă, ne sfătuiesc, ne luminează.

Unul dintre aceştia, cel mai strălucit în ştiinţa biblioteconomiei, care a format mii de urmaşi în această ocupaţie-vieţuire benefică pentru întreaga societate a fost, timp de mai bine de 40 de ani, profesorul şi cercetătorul, omul cărţii, doctorul în ştiinţa biblioteconomiei, ION MADAN. A fost un mare şi adevărat Învăţător. A fost printre noi, şi noi nu l-am cunoscut îndeajuns, pentru că el se substituia în cărţile pe care ne făcea să le iubim, în ştiinţa gestionării lor, în pasiunea pentru păstrarea şi răspândirea lor, în studiile sale despre cărţi şi intelectualii care le creează şi le folosesc. Toată ştiinţa biblioteconomiei pe care el o preda generaţiilor de studenţi şi specialişti pe care i-a îndrumat decenii la rând se vădeşte în buna organizare şi funcţionare a reţelei de biblioteci din R. Moldova.

A lăsat o bogată moştenire atât prin scris cât şi, sau, mai ales, prin formarea oamenilor. Se simţea la fel de bine printre oameni ca şi printre cărţi, era deschis la dialog, povestind şi dând sfaturi şi, la fel de deschis, fiind receptiv la sugestii şi avid de informaţii. A avut dintotdeauna, din strămoşii lui, o sfătoşenie şi o aplecare spre povestire, care completa cartea prin oralitate şi textul prin inspiraţie.

Ion Madan s-a născut la 31 mai 1935, în comuna Truşeni, judeţul Lăpuşna, ca fiu al lui Constantin şi al Victoriei Madan (născută Grozavu), ambii părinţi fiind coborâtori din vechi familii de răzeşi. Pe linia tatălui este rudă cu scriitorul şi folcloristul Gheorghe V. Madan.

A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1958). După o scurtă trecere prin jurnalistică, îşi începe activitatea la Biblioteca Republicană (azi Biblioteca Naţională) din Chişinău (1960), unde va colabora până la sfârşitul vieţii. A fost şef al Secţiei de literatură şi bibliografie naţională în perioada 1960-1969, şi director adjunct (ştiinţific) al Bibliotecii Republicane (1970-1973). În acei ani a pregătit bibliografia Dimitrie Cantemir (1973), cu prilejul tricentenarului marelui cărturar, o sinteză excepţională de informaţii, cunoscută şi căutată în lumea ştiinţifică.

Din 1973 devine cadru didactic la Universitatea de Stat din Chişinău şi două decenii conduce Catedra de biblioteconomie a Facultăţii de Filologie, ulterior, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale comunicării. Ştiindu-i pregătirea şi orizontul ştiinţific larg, vom înţelege că planurile de învăţământ elaborate de prof. Ion Madan au fost atente asupra studiului cărţii în limba română, că activitatea marilor noştri cărturari din trecut a fost cunoscută de tânăra generaţie, fie că avea conotaţii cronicăreşti, fie religioase, în interconexiune, aşa cum poate fi caracterizată marea cultură a înaintaşilor. De exemplu, Bibliografia moldovenească: suport didactic pentru studenţi, Chişinău, 1985; sau Programa analitică a cursului normativ „Bibliografia Naţională” (pentru universităţi), Chişinău: USM, 1993, ed. a 2-a, 2003; ceva mai înainte elaborase un Elogiu cărţii: aforisme şi diverse aprecieri despre carte şi lectură / alcătuitor Ion Madan, Chişinău, 1984.

„Orizontul de aşteptare” era ambiguu o lungă perioadă, dar moderaţia profesorului a ţinut dreapta cumpănă în vremuri grele. Iubirea de carte a biruit ideologizarea excesivă sau directivele exclusiviste. Până la ultimele cărţi ale sale, informaţia bogată şi aprecierea chibzuită sunt caracteristicile scrisului său, de exemplu, în Biblioteconomia şi bibliografia Moldovei: profesori şi discipoli, red. resp. Lidia Kulikovski, Chişinău, USM, 2000, 140 p.; contribuţiile bibliologice Cercetările în domeniul ştiinţelor umanistice la Universitatea de Stat din Moldova (1974-1995) (1996); Cercetările în domeniul ştiinţelor chimice (1946-1998) (1998), Cercetările în domeniul ştiinţelor biologice şi agrochimice (1946-1998) (1998); Istorie, arheologie, etnografie: 1981-2000 [toate - ale corpului didactic de la Univ. de Stat din Moldova] ş.a.

Titlurile onorifice Eminent al culturii RSS Moldoveneşti (1967) şi Om emerit al Republicii Moldova (1996) au recompensat o activitate neobosită, cu ecouri largi între specialişti, şi nu numai. S-a afirmat în cercurile de specialitate nu numai din Basarabia. Astfel, în 1994, a fost unanim apreciat pentru comunicarea Cartea veche – promotor al limbii româneşti în Basarabia, la Congresul al V-lea al filologilor români. A făcut aprecieri de sinteză asupra unor probleme teoretice de anvergură: Bibliografia basarabeană în contextul culturii şi spiritualităţii româneşti, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria Ştiinţe Socioumane”, vol. 3, 2001 sau Bibliografia Moldovei la început de mileniu, în „Magazin bibliologic”, nr.3, 2003. A militat pentru organizarea unui Institut Bibliografic Naţional, pledoarie publicată în lucrarea Camera Naţională a Cărţii la 45 de ani, Chişinău, 2002 şi a relevat preocupările de bibliografie naţională, în manualul Biblioteconomie şi ştiinţa informării. Prelegeri pentru studenţii specialităţii Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, vol. 2, Chişinău, 2003.

A fost omagiat de către specialişti, care l-au preţuit şi l-au considerat un model de activitate şi viaţă civică. La 65 de ani i se dedică monografia: Protagonistul bibliologiei naţionale. Ion Madan la 65 de ani, de Natalia Cheradi, lucrare apărută sub egida Academiei de Ştiinţe Economice din Moldova, red. resp. Silvia Ghinculov, Chişinău, 2000, 75 p. portret. În 2004, Un Premiu Naţional pentru profesorul Ion Madan este semnalat de Elena Corotenco, Ion Şpac şi Claudia Slutu-Grama, iar Lidia Kulikovski semnează studiul Cercetări în domeniul ştiinţelor umaniste şi fundamentale: Ciclul de lucrări ştiinţifico-didactice al dr. Ion Madan constituie o realizare de vârf a bibliologiei. După cum înregistrăm şi alte contribuţii: Irina Digodi, Ion Madan sau profesiunea de credinţă a dascălului, „Magazin bibliologic”, 2000, nr.1; Ion Şpac, Ion Madan - cercetător de vocaţie al bibliologiei naţionale, „Magazin bibliologic”, 2000, nr. 2; Veronica Gâlcă, Ion Madan la ceas aniversar, „Literatura şi Arta”, 1 iun. 2000; Mina Lozanu, Monografii de o valoare incontestabilă [scrise, elaborate de Ion Madan], în „Literatura şi Arta”, 22 apr. 2004.

M-a impresionat totdeauna faptul că an de an nu-şi precupeţea timpul şi puterile, pentru investigaţii prin biblioteci, ca să scrie câte 20-25 de studii biobibliografice aniversare pentru Calendarul bibliotecarului (1992-1999) şi Calendar Naţional (2000-2008), publicaţii la care a fost membru în colegiul de redacţie. De asemenea, colabora cu eseuri pe teme istorice, de cultură ş.a. la revista de specialitate „Magazin bibliologic” sau cu articole despre personalităţi marcante ale culturii româneşti din Basarabia şi din alte provincii ale României pentru ziare şi reviste din Chişinău sau pentru diferite volume colective. Transmitea acestor texte din căldura sufletească a exegetului îngăduitor, care este atent mai ales la realizări şi apreciază contribuţia pozitivă a personalităţilor. Numai în anii 2000-2004 a publicat peste 70 de lucrări ştiinţifice, didactice, bibliografice, inclusiv 10 cărţi.

S-a preocupat să evidenţieze şi ponderea cărţii pentru copii, într-un dicţionarul biobibliografic care examinează totalitatea scrierilor ce le-au fost destinate, Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adolescenţilor (ed. a 2-a, 2004), el, cărturarul Ion Madan, care printr-o năprasnică întâmplare şi-a pierdut fiul, cu pregătire de istoric, ceea ce i-a scurtat zilele.

Prof. Ion Madan s-a dăruit bibliologiei, iar mai larg – Cărţii, Culturii, Spiritualităţii româneşti – până în ultimele zile de viaţă pământească. Măcinat de o maladie necruţătoare, în ultimele luni înainte de a ne părăsi, a muncit la definitivarea monografiei O dinastie de cărturari basarabeni [poeta Steliana Grama, dr. în filologie Claudia Slutu-Grama, dr. în drept Dumitru Grama], care va vedea lumina tiparului de acum post-mortem. La fel, a scris circa 20 de studii biobibliografice inserate în Calendar Naţional-2008...

Un mare om al cărţii a plecat dintre noi la începutul acestui An al cărţii, la 500 de ani de la tipărirea primei cărţi de la Târgovişte, care aşează neamul nostru printre cele dintâi care au intrat în Galaxia Gutenberg. De 500 de ani neamul nostru multiplică şi difuzează Cartea, pe ale cărei învăţături şi-a clădit statornicia şi rezistenţa faţă de opresiune. „Rezistenţa prin cultură” este o armă pe care ne-a învăţat s-o mânuim şi pentru care îi suntem recunoscători şi lui Ion Madan. El este deja în Panteonul Luminii, şi Lumina este Logosul pe care Cartea ni-l transmite, iar profesorul nostru a fost un slujitor exemplar al Cărţii, al Culturii Naţionale.

Prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL,

Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti