Biblio Polis - Vol. 25 (2008) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANUL LECTURII / ГОД ЧТЕНИЯ / YEAR OF LECTURE
(Consemnare: R. ANDREI)
Modelarea spirituală prin carte

Recent, Biblioteca Publică „O. Ghibu” din Chişinău a lansat o amplă campanie de lectură cu genericul Modelarea spirituală prin lectură, menită să sensibilizeze publicul faţă de această nobilă îndeletnicire. În deschidere, directoarea instituţiei gazdă, dna Elena Vulpe, a menţionat rolul bibliotecarilor din cadrul sistemului Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” întru asigurarea unor condiţii optime cititorilor pentru a le satisface la maxim necesităţile de lectură. Adresându-se publicului din sală, în special elevilor de la Liceul român-englez „Mircea Eliade”, directoarea Elvira Grâu, şi de la Liceul Internaţional de Management, manager Felicia Stahi, s-a mai specificat că pe parcursul campaniei, care se va desfăşura până la sfârşitul anului 2008, „veţi afla secrete ale lecturii, fiecare personalitate marcantă având modul său de savurare a cărţilor citite, veţi putea participa la diverse concursuri interesante, la întâlniri cu scriitorii, veţi avea prilejul să vi se acorde cărţi cu autografe de la aceştia”.

În continuare, dna Veronica Postolachi, moderatoare a evenimentului, profesoară de limba şi literatura română de la Liceul „Mircea Eliade”, chiar din start a venit cu un exemplu concludent: patronul spiritual al instituţiei, adică marele scriitor Mircea Eliade, citea anual câte 220 de cărţi, pentru că anume cartea este al doilea limbaj al visului, care supune sufletul unei adevărate alchimii, a spus dânsa.

Poeta Claudia Partole, întemeindu-şi discursul pe undele fericite ale amintirilor din copilărie, a remarcat că primele lecturi în familie erau cele de duminică, când mama aduna copiii, citindu-le poveşti din literatura naţională şi universală. „Cartea este prima uşă magică în viaţă. Sunt cărţi la care revii pe tot parcursul vieţii, bunăoară Tinereţe fără bătrâneţe… Poveştile ascund codul genetic al unui neam. Sunt cărţi care ne învaţă, dar şi care ne dezvaţă. Vreau să închei cu o parabolă. Era un bătrân care scria o carte şi avea un fiu. La moarte taică-său i-a spus: „Îţi dau cartea, citeşte-o, e tot ce am”. Fiul însă a aruncat cartea. Mare i-a fost dezamăgirea când după mulţi ani avea să descopere în fiecare filă bancnote care erau deja devalorizate. Vă îndemn să citiţi cărţile, neaşteptând să găsiţi în ele bani, în schimb veţi găsi răspunsuri la multe întrebări care vă frământă. Eu nu-mi imaginez o zi fără ca să citesc, cât de puţin. Tudor Arghezi avea să spună testamentar: „Nu-ţi voi lăsa decât un nume aşternut pe o carte”.

Elevilor li s-au pus întrebări la care aceştia au dat răspunsuri ingenioase. De exemplu, la întrebarea De ce avem nevoie de lectură? s-a răspuns în felul următor:

Pentru

    – a ne modela sufletul;

    – a deveni oameni culţi;

    – a ne îmbogăţi vocabularul.

La Cum se deosebeşte omul care citeşte de cel care nu citeşte?:

După

    – gânduri şi idei;

    – după nivelul de cultură.

La întrebarea Ce ne învaţă cărţile? elevii au răspuns

    – să deosebim binele de rău;

    – să ne corectăm vorbirea.

Un alt test susţinut cu inteligenţă de public a fost cel al căutării formulei pentru suflet, lectură, carte. Prezentăm doar o parte din acestea.

Lectură: Paşii spre ideal, când treptele cresc, dacă le construieşti zilnic (Valeria Răilean), Lumea sublimă din spatele coperţilor (Liliana Barbăneagră), Lectura este o mamă care îţi oferă multe cunoştinţe şi înţelepciune (Valeria Grumeza), Calea spre cunoaştere a sinelui (V. Rusu), Cel mai scump diamant care poate fi găsit într-o mină cu lucruri frumoase (Dana Cristina Dănilă); O cale în paradis, care duce spre cunoştinţe şi informaţii despre tot ceea ce ne înconjoară (Alexa Boşneaga); O bijuterie frumoasă care ne ajută să trăim, să devenim oameni culţi şi inteligenţi (Daniela Bogatâi); Lectura este odihna sufletului (Olga Spânu); Lectura este ceva ademenitor în care se ascunde magia sufletului (I. Moroz); Acţiunea de a intra în cultura sufletului (Al. Conovali).

Aceste raze de lumină au fost exprimate de elevi începând de la clasa a V-a şi terminând cu cei din clasa a VIII-a.

La desfăşurarea concursului declamatorilor Artista emerită Ninela Caranfil i-a îndemnat pe toţi să trăiască poezia, fiindcă aceasta constituie un adevărat miracol.

Cele mai profunde şi mai inspirate însă au fost eseurile, prezentate atât juriului, cât şi publicului.

Iată câteva din ele.

Biblioteca – forul de creare a cugetelor alese

Lectura este asemenea alcoolului, spunea Mircea Eliade. Voluptatea lecturii poate distruge cugetele fragile şi nepregătite, dar le fortifică pe cele nestricate. Cugetele se împart în mai multe categorii. Primele sunt cugetele stricate (pierdute) – acestea sunt cugetele incapabile de a asimila, crea sau, cel puţin, de a preţui frumosul. A doua categorie sunt cugetele nestricate - categoria generală care doar începe autoinstruirea şi autodistrugerea. Aceasta reprezintă graniţa dintre omul mediocru şi omul bine instruit. Anume această categorie este proprie tuturor, ea este obârşia. A treia categorie este constituită din intelectuali. Aceşti oameni cunosc bine viaţa şi pot asimila orice informaţie. Ei pot învăţa din greşelile altora şi evită să le repete. Sunt adevăraţi războinici ai lumii (Paulo Coelho, Războinicul lumii), care învaţă toată viaţa, din fiecare frunză de toamnă căzută, din fiecare şoaptă a izvorului, din fiecare cuvânt al unei cărţi, din fiecare filă din viaţă.

A patra categorie sunt cugetele geniale, ca Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Einstein, Tomas Edison, Walter Scott, Jack London, Platon, Aristotel, Plutarh etc. Aceşti oameni creatori au răscolit biblioteci întregi, au studiat civilizaţii străine pentru a deveni intelectuali. Prin intermediul lecturilor febrile au ajuns la treapta în care cărţile sunt o poartă spre interiorul creator al fiecăruia. Anume această categorie, acest tip de cugete este influenţat de mănăstirile cunoaşterii, templele culturilor universale, centrul lumii – bibliotecile.

Vasile Rotaru

Lectura nu are preţ

Cartea reprezintă un suflet. El trăieşte de mii de secole pentru a ne călăuzi. Cu toate că nu toţi receptează mesajul cărţilor, ele nu şi-au pierdut speranţa continuând să caute talente, noi înţelepţi şi genii. Pare bizar ca o carte să aibă suflet, sunt doar nişte mâzgălituri negre pe o foaie, dar de fapt ea conţine cele mai măreţe gânduri ce ne duc spre lumină. Şi-a găsit mulţi adepţi cărora li s-a părut că sfaturile lor sunt eficace.

Printre ei se găseşte şi Mircea Eliade. De mic se lăsase dus pe valurile lecturii, îi plăceau în special romanele de aventuri. Se pare că zilnic aduna tot mai multe cunoştinţe şi trebuia să fie primul în clasă, dar având o pasiune atât de puternică faţă de lectură, deseori nu-şi făcea temele, iar la lecţii citea chiar în faţa profesorilor. Astfel rămase corigent la trei materii: română, franceză, germană. Reuşise să le corecteze, dar setea de lectură nu scădea. Începuse să citească mai mult şi mai mult, i se înroşeau ochii şi îl dureau prea tare, iar mai târziu reduse somnul la patru ore. Mircea Eliade devenise un cititor înflăcărat, ca mai apoi să-şi demonstreze inteligenţa în valoroasele-i opere.

Lectura nu are preţ şi nu o putem vinde. O vom păstra în adâncul sufletului nostru, amintindu-ne de sfaturile ei.

Cristina Cozaru

Fericirea din cărţi

Mulţi sunt de părere că fericirea nu poate fi explicată, e doar o stare de exaltare pentru o durată mică. Oare fericirea poate fi un mod de a trăi?

Cu toţii facem parte din acelaşi mecanism mişcător: Viaţa. Suntem copleşiţi de problemele cotidiene şi fiecare găseşte ceva care-l aduce la o stare de bine, de fericire: o plimbare, un somn dulce sau o cafea. Mulţi însă îşi găsesc adăpostul fericirii în lecturi.

Lectura dezvăluie sentimente şi gânduri, contribuie la formarea unor concepţii. Intensitatea trăirilor este nemaipomenită. În timpul lecturii putem fi absolut oricine şi face orice, indiferent de vârstă sau destinaţie, fără a ne supune vreunui risc.

Cărţile susţin o punte spre înţelepciune şi dăruiesc dragoste. Iar aceasta este asemeni unui far: răspândeşte lumină binefăcătoare în jur înzestrând omul cu credinţă, pace şi dragoste de viaţă.

Victoria Colesnic

Rolul cărţii în viaţa marilor personalităţi

Cărţile sunt dintotdeauna izvoare de nesecat. Din ele sorbim cu însetare până în prezent. Cartea te poartă prin lumea pe care o deschizi. Deschizând-o, tu călătoreşti prin suflete, gânduri şi frumuseţi. Cărţile redau idei şi gânduri valoroase. A. Tolstoi spunea: „Cartea este o conversaţie cu un om deştept”. Ea este izvorul înţelepciunii, care prin sine prezintă un mijloc pentru păstrarea amintirilor, experienţei de viaţă şi poate un leac pentru neştiinţă. Scopul unei cărţi, scria Balzac, „Este să te facă să gândeşti înainte de orice”. Omul fără carte ar rămâne la nivelul epocii de piatră. Marin Sorescu ne spune: „Sărăcia de exprimare duce la îngustarea minţii şi efectele acestei îngustări sunt mai nocive decât efectele fumatului”.

Întărirea labirintului memoriei, vorbirea şi scrierea corectă a limbii româneşti, deschiderea sufletului către cultură - toate aceste virtuţi le poţi cultiva prin lectură. Fără lectură umanitatea ar degrada. Scriitorii, cărturarii, profesorii – toată intelectualitatea la timpul ei a jucat un rol decisiv la transmiterea cunoştinţelor întru perpetuarea naţiunii. Prin citirea cărţilor descoperim scriitori iluştri: Eliade, Sadoveanu, Kipling, Tolstoi, Hugo, Dumas, Shakespeare ş. a. Aceştia, la rândul lor, apelau la lectură şi cărţi pentru autoinstruire, dezvoltarea cultului şi inteligenţei. Marii cugetători ai lumii îi aveau ca model de inspiraţie pe predecesorii lor, astfel ei fiind nişte urmaşi şi succesori cu misiunea de a aduce şi a reformula mai măreţ ideile lor pentru a continua drumul spre eternitate şi a îndeplini visul nevăzut şi neterminat al omenirii. Un exemplu în acest sens ne poate servi omul de ştiinţă, pacifistul care a schimbat destinul lumii şi şi-a dorit un guvern mondial – Einstein. Un alt exemplu ne poate servi personalitatea enciclopedică a lui Mircea Eliade, care a învăţat engleza pentru a-l descoperi pe unul din cei mai învăţaţi oameni ai secolului XX – James Frazer. El s-a ocupat de etnografie şi e considerat întemeietorul, promotorul studierii credinţei primitive. Eliade s-a inspirat din cărţile lui Frazer, studiindu-le detaliat şi îmbogăţind opera lui cu ideile sale. Opiniile, în această ordine de idei, le-a expus în: Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Cosmologie şi alchimie babiloniană ş. a. La fel şi filosofii actuali au ca idoli pe Kant, Platon, Socrate, Teofrast şi alţi înţelepţi din neamul lui Esop şi Herodot.

Am ajuns la concluzia că toate personalităţile marcante au avut ca izvor de inspiraţie nesecat cartea şi prin intermediul lecturii au cunoscut opera strămoşilor – mândria umanităţii mondiale şi naţionale. Ei au dus spre nemurire cetatea de dăinuire, gândurile şi spiritul predecesorilor, ale căror idei le-au avut ca geneză, realizându-le şi aducându-le la bun sfârşit visurile neterminate.

Radu Caras

Învingători la toate etapele de concurs au devenit:

Cristina Cozaru, Victor Rusu, Olga Pâslă din clasa a VIII-a;

Olga Spânu, Cristina Sibov, Gabriela Cernolev din clasa a VII-a;

Daniela Bogatâi, Alexa Boşneaga, Valeria Grumeza din clasa a V-a.

În încheiere, profesoara V. Postolachi a apreciat contribuţia fiecăruia la discuţii şi concursuri, mărturisind elevilor: „Vă văd intelectuali ai neamului nostru, căci anume M. Eliade spunea că intelectualii sunt elita neamului. Bogăţia noastră este în sufletele şi în conştiinţa noastră. Fiecare creator îşi are starea sa - când construieşte, creatorul arde. M-a bucurat mult limbajul vostru, rostirea, trăirea sufletească”.

Directoarea bibliotecii-gazdă a ţinut să mai menţioneze că şi în continuare elevii sunt aşteptaţi cu drag la campania de lectură a Bibliotecii „O. Ghibu” pentru modelare spirituală.

Consemnare: R. ANDREI