Biblio Polis - Vol. 25 (2008) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
DOCUMENTE / ДОКУМЕНТЫ / DOCUMENTS
Dr. Florin ROTARU, director general al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

PROIECT DE COLABORARE
între asociaţiile română şi franceză în materie de dezvoltare
a competenţelor şi a certificării profesioniştilor români
în domeniul documentării şi al bibliot

De la explozia folosirii Internetului la necesitatea recurgerii la competenţe profesioniste calificate şi recunoscute

Întreaga umanitate trăieşte, în prezent, uriaşa provocare a unei noi scrieri, a unui alt spaţiu, a unui alt timp, un timp al exodului şi al confuziilor. Asistăm, practic, la a patra ruptură în istoria umanităţii. Prima ruptură a fost apariţia scrisului, a doua o constituie invenţia tiparului, a treia este realizarea computerului, iar a patra este reprezentată de constituirea ciberspaţiului, acest bun comun mondial inestimabil, inepuizabil şi de o bogăţie infinită. Umanitatea traversează Capul Bunei Speranţe al deschiderii infinitului asupra unei aventuri necunoscute. Constatăm că a dispărut viziunea pe termen lung asupra viitorului nostru. Perceperea fizionomiei viitorului prin descifrarea semnelor permanente ale schimbării ne obligă să descoperim sensul:

    a) comprehensiunii rafinate a potenţialului noii conjuncturi;

    b) tehnologiei şi pieţei globale;

    c) cruciadei ocupării spaţiului virtual;

    d) schimbării profunde a culturii şi a organizării;

    e) automatismului reacţiei rapide aflat în faţa incertitudinii şi a complexităţii.

Cu toate acestea, dezvoltarea acestui mediu digital nou este confruntată cu probleme serioase: suprasaturarea resurselor informaţionale a căror calitate este greu de evaluat, tendinţa de a acorda întâietate elementului efemer, anecdotic, spectacular, riscul de dispersie, de pierdere a concentrării şi prin urmare a substanţei. În foarte multe organizaţii, generalizarea folosirii poştei electronice şi a Internetului conduce adesea la o reală destructuralizare a chiar bazelor de cunoaştere colectivă.

Această situaţie paradoxală a unei revoluţii digitale în stare să conducă la progrese considerabile, dar care pune în pericol destructuralizarea socio-organizaţională, ne face să ne întrebăm asupra necesităţii imperioase de a recurge astăzi mai mult ca oricând la profesionişti foarte bine calificaţi care pot juca rolul de mediatori şi de îndrumători în acest management al resurselor în informare şi documentare.

În mod tradiţional aceşti profesionişti, bibliotecari, documentarişti, arhivişti erau adesea „puncte de trecere obligatorii” pentru a avea accesul la resursele relativ rare. Odată cu Internetul aceştia şi-au pierdut acest monopol dar acest lucru nu trebuie să îl regretăm, deoarece evoluţia recentă este ireversibilă. Dimpotrivă, aceştia devin indispensabili pentru a da încredere, pentru a structura ceea ce nu este bine precizat, pentru a consolida cunoaşterea colectivă, pentru a forma şi a însoţi indivizii în încercările lor individuale de documentare.

În această perspectivă mai multe asociaţii europene de profesionişti în informare şi documentare s-au angajat de câteva decenii într-un demers colectiv de definire a competenţelor care sunt necesare în prezent (Euroreferenţial) şi al certificării acestor competenţe profesionale (Eurocertificare). Aceste instrumente însoţesc schimbarea necesară a unei profesii foarte variate, complexe, dar care este adeseori necunoscută sau nerecunoscută. Iniţiatorii acestui demers colectiv au pariat că într-o perioadă de 5 până la 10 ani aceste instrumente se vor impune, atât de partea „angajatorilor” care vor resimţi din ce în ce mai mult nevoia presantă de a le folosi - de partea profesioniştilor care ştiu foarte bine situaţia cunoştinţelor şi a diplomelor obţinute de pe băncile şcolii sau ale universităţilor care garantează din ce în ce mai puţin o bună exersare a unei meserii care se schimbă foarte repede.

Euroreferenţialul competenţelor profesioniştilor în informare şi documentare reprezintă astăzi un sine que non pentru profesie şi pentru partenerii săi. Eurocertificarea, dezvoltată în 2003 cu ajutorul unui sprijin financiar de la Comisia Europeană prin Consorţiul european CERTIDoc pe baza normei internaţionale ISO 17024, este co-administrată de asociaţiile altor ţări: Belgia, Italia, Elveţia şi Portugalia.

În acest context de schimbări profunde, profesioniştii români din domeniul bibliotecii şi al documentării nu vor să rămână în urmă şi doresc să profite de şansa astfel oferită pentru a li se recunoaşte astăzi competenţele şi rolul lor. Contactele regulate din ultimii zece ani între profesioniştii români şi experţii francezi au permis începerea construirii unei fondaţii a unui dispozitiv apropriat bazat pe Euroreferenţial (în prezent tradus şi în limba română) şi pe Eurocertificarea CERTIDoc.

Dezvoltarea unei cooperări franco-române ABIDOR-ADBS

Necesitatea deschiderii unei noi etape în acest proces de convergenţă europeană l-a făcut pe preşedintele ABIDOR să îşi dorească să îi întâlnească pe reprezentanţii consorţiului CERTIDoc şi ai ADBS - Asociaţia Profesioniştilor în Informare şi Documentare, asociaţie franceză care cuprinde 5 000 de profesionişti.

Pe 9 februarie 2007 ADBS a primit la sediul său din Paris o delegaţie română condusă de dl Florin Rotaru, preşedintele ABIDOR şi directorul BMB. Din partea consorţiului CERTIDoc şi a ADBS au fost prezenţi Jean Michel, fostul preşedinte al Asociaţiei şi preşedintele Comisiei directoare a Certificării din ADBS (un expert francez bine cunoscut şi tradus în România), dl Eric Sutter, care activează în cadrul consorţiului CERTIDoc şi dna Laurence Dapon, reprezentant General al ADBS.

Această întâlnire oficială între cele două organizaţii se înscrie în cadrul unui demers deja lung de cooperare între profesioniştii din domeniul documentării şi al bibliotecii din cele două ţări. Aceasta vizează îndeosebi să definească termenele unui nou parteneriat care să permită realizarea certificării într-un termen relativ scurt pentru până la zece documentarişti-bibliotecari români după regulile dispozitivului european CERTIDoc.

De mai bine de doi ani s-a impus problema introducerii Eurocertificării în România. Contextul specific al ţării a condus la considerarea drept necesar a unui demers în mai multe etape. Deoarece crearea ex nihilo a unei certificări româneşti pare dificilă pe termen scurt, s-a hotărât demararea sa printr-o fază de certificare de către ADBS a până la zece profesionişti români voluntari, bibliotecari sau documentarişti. Partea românească îşi asumă sarcina identificării candidaţilor, a sprijinirii acestora în vederea întocmirii dosarelor lor şi a desemnării unui expert sau doi pentru a participa în juriul de certificare. Partea franceză (ADBS) se va implica în organizarea la Bucureşti a unei acţiuni de motivare şi de formare a candidaţilor, cât şi în gestionarea procesului de certificare. „Certificaţii” vor primi la final Eurocertificarea CERTIDoc de la ADBS.