Biblio Polis - Vol. 24 (2007) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OAMENI ŞI CĂRŢI / ЛЮДИ И КНИГИ / PEOPLE AND BOOKS
Ludmila DOROŞENCU
Podurile de flori mai sunt trecătoare

Rar manifestare ştiinţifică sau culturală în centrul căreia să nu se afle Măria Sa cartea. E şi firesc – fără cărţi, nu există nici cultură, nici ştiinţă, iar în ultimă instanţă, nici propăşire socială.

Despre o asemenea acţiune, axată şi pe valoarea netrecătoare a cărţii, dorim să vă relatăm în rîndurile ce urmează.

Astfel, la 28 septembrie 2007, Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM) ne-a invitat la o importantă manifestare ştiinţifică şi culturală: conferinţa Traian Herseni – personalitate ilustră a sociologiei, antropologiei şi psihosociologiei româneşti. Evenimentul s-a desfăşurat cu prilejul centenarului de la naşterea unor membri marcanţi ai Şcolii monografice a profesorului Dimitrie Gusti, din România interbelică: Traian Herseni, Paula Gusty-Herseni, Mihai Pop, precum şi a 75 de ani de la naşterea sociologului Ovidiu Bădina, succesor al acestei şcoli, inclusiv în Republica Moldova, în ultimul deceniu al sec. XX.

Conf. univ. ASEM, dr. în economie, Vasile Şoimaru, vicepreşedinte al Asociaţiei Economiştilor din Moldova, animatorul şi coordonatorul acestei acţiuni, a deschis conferinţa cu o relatare despre campania monografică de la Cornova (pe atunci, judeţul Orhei), desfăşurată în 1931 sub conducerea savantului, profesorului şi ministrului Dimitrie Gusti, om de formaţie enciclopedică. La cercetare au participat mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti: Mircea Vulcănescu, filozof şi teoretician al şcolii sociologice de la Bucureşti; Petre Ştefănucă, sociolog şi folclorist basarabean, fost student al lui D. Gusti; Mihai Pop, folclorist şi etnolog; Lena Constante, pictoriţă, specialistă în domeniul artelor; Constantin Brăiloiu, compozitor; sociologii Henri H. Stahl, Traian Herseni, Paula Gusty, Octavian Neamţu, Anton Golopenţia ş. a. Membrii echipei au fost uimiţi cît de bine s-au păstrat în satele basarabene elementul românesc, limba, obiceiurile, tradiţiile. Pe unul dintre supravieţuitorii echipei lui Gusti – profesorul Mihai Pop – V. Şoimaru l-a vizitat în 1999 la Bucureşti, a discutat cu el, l-a fotografiat. Lui Mihai Pop, înainte de a împlini venerabila vîrstă de 93 de ani, i s-a conferit titlul de membru de onoare al Academiei Române. A decedat în octombrie 2000. Fiind un fotograf împătimit, V. Şoimaru şi-a ilustrat relatarea cu un ciclu de fotografii intitulat Satele lui Dimitrie Gusti. Este vorba de satele în care marele sociolog a făcut investigaţii: Cornova din Basarabia şi alte şapte sate din toată România interbelică. D. Gusti este cetăţean de onoare al tuturor acestor localităţi. V. Şoimaru a accentuat gîndul că fiind elev, apoi adolescent, apoi student, nici un învăţător, nici un intelectual din sat nu le-a povestit măcar ceva despre cercetarea sociologică din satul de baştină, deşi sătenii îşi aminteau, de nişte „studenţi frumoşi”, de la Bucureşti, care veniseră pe o vară întreagă la Cornova... A aflat abia în 1991, atît de bine a lucrat maşina sovietică „de spălare a creierilor”, de ştergere a memoriei istorice.

Au urmat cîteva comunicări ale oaspeţilor din România. Dr. Septimiu Chelcea, prof. univ. la Universitatea Bucureşti, ne-a prezentat comunicarea Traian Herseni – clasic al psihosociologiei româneşti. Tatăl dînsului, Ion Chelcea, a făcut parte din echipa lui Anton Golopenţia, care a efectuat cercetări la românii de la Est de Bug şi pentru aceasta a avut de pătimit: a fost scos din serviciu. Dr. Iancu Filipescu, conf. univ. la Universitatea Politehnică Bucureşti, secretar general al Revistei de sociologie a Academiei Române, a rostit discursul Traian Herseni – omul şi cărturarul. Dr. Gheorghe Şişeşteanu, prof. univ. la Universitatea Oradea, şi-a intitulat raportul Teoria straturilor culturale ţărăneşti.

Din aceste comunicări am desprins următoarele gînduri. Traian Herseni (1907-1980) a avut o temeinică pregătire teoretică: a făcut Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, avîndu-i ca profesori pe C. Rădulescu-Motru, D. Gusti, N. Iorga, V. Pârvan, O. Densusianu, S. Mehedinţi. În 1934 a susţinut teza de doctorat cu tema Realitatea socială: Încercare de ontologie regională. A fost colaborator apropiat al profesorului D. Gusti şi membru de seamă al Şcolii sociologice de la Bucureşti. A fost asistent, apoi conferenţiar la Catedra de sociologie, etică şi politică, condusă de D. Gusti. A ajuns şi deţinut politic (1952-1956) din cauza vederilor sale de dreapta. A stat după o uşă fără clanţă, după cum s-a exprimat unul dintre vorbitori. Participant activ la o serie de campanii monografice, T. Herseni a oferit o bază ontologică a sistemului gustian, iniţiind, alături de M. Vulcănescu, abordarea fenomenologică în societatea românească. După război se orientează spre cercetări de psihologie socială, sociologie industrială, sociologia literaturii, sociologia limbii, reflectate în diverse publicaţii.

A fost un om de o înaltă verticalitate, avea un simţ al onoarei, poseda o artă a conversaţiei deosebită. Se afla mult timp în biblioteci şi mărturisea că atunci cînd munceşte în biblioteci îşi aduce aminte cum trudeau părinţii lui agricultori în cîmp. Unul dintre vorbitori, Iancu Filipescu, care i-a fost student, îl apreciază ca pe cel mai mare profesor de sociologie din România, care a jucat un rol important în formarea personalităţii tinerilor. Este unul din piscurile sociologiei româneşti.

T. Herseni multă vreme a fost uitat. Se ştie că psihosociologia, antropologia, ca şi istoria, au fost ştiinţe reprimate, puse sub lacăt; între istorie şi sociologie există o interpătrundere, ele se influenţează reciproc.

Prof. dr. Marin Diaconu, cercetător ştiinţific, Institutul de Politologie al Academiei Române, a informat publicul despre Traian Herseni ca publicist. Este necesar să menţionăm că M. Diaconu este un neobosit exeget al operei lui M. Vulcănescu, un mare îndrăgostit de opera lui D. Gusti, la T. Herseni a ajuns prin Gusti şi Vulcănescu. După cum a subliniat M. Diaconu, toţi membrii şcolii gustiene au practicat publicistica. T. Herseni şi-a început activitatea publicistică în 1929 cu articole în Revista Societăţii „Tinerimea Română” (Bucureşti) şi Societatea de mîine (Cluj). Articolele lui T. Herseni au contribuit la formarea unei atitudini favorabile faţă de psihosociologie, la formarea monografiştilor. A colaborat la ziare şi reviste de pe tot întinsul ţării: Ramuri, Lumea, Tribuna, Transilvania, Tribuna României, Revistă de psihosociologie, Psihosociologia cărţii etc. A cultivat articolul, cronica, interviul etc. A activat şi la postul de Radio Bucureşti. Numărul articolelor, împreună cu materialele de la radio, este de 700-800, majoritatea au rămas în presa timpului. Cel mai bun omagiu ar fi adunarea acestor materiale într-o carte.

În calitate de oaspete de onoare la conferinţă a fost Ioana Herseni, fiica lui Traian Herseni şi a Paulei Gusty-Herseni. Este psiholog, profesoară la Universitatea de petrol-gaze din Ploieşti. A vorbit mai mult despre mama. Părinţii ei s-au căsătorit la Cornova, fapt ce denotă că între membrii echipei lui D. Gusti au fost nu numai relaţii profesionale. Nănaş de cununie le-a fost Mircea Vulcănescu.

Paula Gusty-Herseni a fost licenţiată a Universităţii din Bucureşti, limba franceză. A funcţionat ca profesoară, dar şi ca bibliotecară. Fiica a spus cu modestie că în cercetarea de la Cornova P. Gusty a avut un rol secundar, studiind industria casnică. T. Herseni o numea soţie şi colaboratoare. A fost o femeie deosebit de modestă, foarte devotată, şi-a ajutat mult soţul în activitatea sa, de multe ori în calitate de colaboratoare anonimă. Timp de 48 de ani i-a fost tovarăşă de viaţă - şi la bine şi la rău. A decedat la onorabila vîrstă de 98 de ani.

Cum s-a exprimat chiar ea însăşi, Ioana Herseni „a crescut între cărţi şi oase”, tatăl fiind şi antropolog. A moştenit de la părinţi interesul pentru cercetare; copiii învaţă ceea ce trăiesc, după cum a afirmat o cercetătoare americană. Soţia lui Anton Golopenţia, Ştefania Cristescu, i-a fost profesoară de limbă şi literatură română şi dna Ioana Herseni a avut pentru ea un respect deosebit. Vorbitoarea a prezentat şi o poezie dedicată Paulei, de Traian Herseni.

Trebuie să relevăm faptul că Vasile Şoimaru a statornicit o tradiţie: de a-i invita în Republica Moldova pe urmaşii marilor înaintaşi. Astfel, au fost invitaţi Zamfira Mihail, fiica lui Paul Mihail, Măriuca Vulcănescu, fiica lui Mircea Vulcănescu, Sanda şi Dan Golopenţia, copiii lui Anton Golopenţia.

Liliana Eremia, lector superior dr. ASEM, a prezentat comunicarea Ovidiu Bădina – sociolog şi profesor universitar, cetăţean al celor două state româneşti: România şi Republica Moldova. Tînăra profesoară i-a fost doctorandă, a colaborat cu el rodnic şi păstrează cele mai frumoase amintiri. Se ştie că Ovidiu Bădina (1932-1999), sociolog, filozof, muzeograf, istoric şi profesor român se stabileşte la Chişinău în iarna anului 1991, avînd nobila intenţie de a crea şi schimba ceva, de a da o mînă de ajutor colegilor şi studenţilor basarabeni. A activat la Chişinău aproape un deceniu. Aici a constituit Institutul Naţional de Sociologie; în calitate de director a organizat şi a condus numeroase cercetări sociologice în diferite domenii ale economiei, a implicat în activitatea practică un şir de studenţi, a contribuit la pregătirea specialiştilor, la editarea manualelor. Cercetările sociologice ale lui O. Bădina au fost multiple şi variate: Studiu asupra privatizării agriculturii (1995); Piaţa plantelor oleaginoase (1998) etc. Este membru fondator a Asociaţiei de Marketing.

A fost un bun cunoscător al operei lui D. Gusti, un continuator al operei gustiene. Cu scopul de a reveni la tradiţiile Şcolii româneşti de sociologie, în vara anului 1993 pleacă la Cornova cu un grup de studenţi de la ASEM, care urmau să facă practica sociologică. Obiectivul acestei cercetări a fost de a face comparaţii şi analize serioase cu rezultatele cercetării din 1931. În urma acestor cercetări, în 1997, la Bucureşti vede lumina tiparului un volum solid: Ovidiu Bădina. Cornova. Un sat de mazili. Savantul Ovidiu Bădina a lăsat o urmă adîncă în activitatea ASEM.

În cadrul conferinţei au fost lansate două cărţi în prima ediţie: Istoria sociologiei româneşti şi Curs de sociologie rurală, de Traian Herseni, Bucureşti, 2007, Editura „Renaissance”. Aceste cărţi au fost prezentate cu multă competenţă de către dna conf. univ. dr. Lidia Cojocaru, de la ASEM. Se ştie că în Republica Moldova nu există o şcoală de sociologie – tocmai de aceea aceste cărţi vor fi de un real folos pentru specialişti, pentru studenţi, pentru persoanele interesate. Dna Lidia Cojocaru a citat următorul exemplu: în 1940, în SUA, existau 600 de catedre de sociologie rurală, în Republica Moldova nici în prezent nu există nici una. Volumele lansate sunt două lucrări vaste, complexe, specialiştii vor avea satisfacţie studiindu-le, îşi vor îmbogăţi cunoştinţele.

La conferinţă au mai luat cuvântul publicistul Vlad Pohilă, care a subliniat superioritatea Şcolii de sociologie româneşti, a relevat momentul că la Chişinău mai sunt în viaţă persoane precum Teodor Magder, care a avut norocul de a asculta prelegerile lui Traian Herseni şi a vorbit întotdeauna de el în termeni foarte frumoşi. Omul de cultură şi publicistul Andrei Vartic a mărturisit că este un nepot al lui Petre Ştefănucă, sociologul martirizat după invadarea Basarabiei de către URSS. Vorbitorul a mai subliniat meritele lui Vasile Şoimaru în organizarea unor astfel de manifestări: începînd din anul 2002, cea descrisă de noi este a noua la număr.

Prof. univ. dr. Andrei Crijanovschi a evocat momentul cînd, fiind consilier în Guvernul Mircea Druc, a avut onoarea de a-l invita pe Ovidiu Bădina la Chişinău.

Am asistat cu toţii la un eveniment, care ne-a îmbogăţit, ne-a înălţat, ne-a purificat. Podurile de flori mai sunt bune de trecut, iar florile nu s-au veştezit, avea să spună unul din oaspeţii din România.

Ludmila DOROŞENCU