Biblio Polis - Vol. 24 (2007) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
VALORI PERENE / ВЕЧНЫЕ ЦЕННОСТИ / PERPETUAL VALUES
Tatiana COSTIUC, Biblioteca Judeţeană „O. Goga”, Cluj
O carte mare cu destin de om

Fiecare bibliotecă are în colecţiile sale ceva special ce „se scoate” doar cu anumite ocazii şi doar pentru un anume public. Din această categorie fac parte cărţile de patrimoniu, care nu sunt foarte multe în bibliotecile publice şi din ce în ce mai puţine vor mai fi achiziţionate în viitor. La una dintre ele mă voi referi în continuare; ea face parte din Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Judeţene Octavian Goga din Cluj şi este una dintre marile cărţi tipărite în limba română la începutul secolului XIX. Este vorba despre BIBLIA de la Sankt Petersburg, din 1819.

Specialiştii în carte veche, dar şi noi, bibliotecarii, cunoaştem câte ceva din istoricul traducerii BIBLIEI în limba română şi despre cele două mari cărţi tipărite la sfârşitul sec. XVIII: BIBLIA de la Bucureşti sau BIBLIA lui Şerban Cantacuzino, de la 1688, tradusă de fraţii munteni Radu şi Şerban Greceanu şi de cărturarul moldovean Nicolae Milescu Spătarul; şi BIBLIA de la Blaj, din 1795, tradusă de Samuil Micu, unul dintre corifeii Şcolii Ardelene. Istoricii consideră Biblia de la Blaj drept Biblie naţională, Biblie pentru un întreg popor, după expresia lui A. Şaguna, prin limba literară românească folosită de remarcabilul filolog şi istoric Samuil Micu.

Dr. Nicolae Fuştei, în Lecţii de catehizare susţine că Biblia de la Sankt Petersburg, din 1819, „este o ediţie a Bibliei de la Blaj, din care lipsesc adausurile Episcopului Ioan Bob. Aprobarea acestei ediţii a dat-o exarhul Gavriil al Chişinăului şi Hotinului. Mitropolitul Gavriil singur a corectat primele coli, găsind mai multe greşeli. Apoi, la rugămintea preşedintelui Societăţii Biblice Ruse, principele Goliţin, trimite la Petersburg pe arhimandritul Varlaam (Cuza) de la mănăstirea Dobrovăţ din Moldova pentru îngrijirea textului. Mitropolitul Gavriil a propus să se revadă şi să se corecteze întreaga Biblie după textele greceşti şi slavoneşti, pentru a înlătura greşelile care s-au strecurat în Biblia de la Blaj, dar propunerea lui a fost respinsă pe motivul că Biblia trebuia să fie cât se poate de repede tipărită, aşa că Biblia de la Petersburg este o copie cu corecturi mici, făcute de Arhimandritul Varlaam, de pe Biblia de la 1795 de la Blaj”.

În comunicarea susţinută pe 19 iunie 2003 la Blaj, la Sesiunea ştiinţifică organizată cu ocazia aniversării a 150-a de la înfiinţarea Mitropoliei Române Unite de Alba Iulia şi Făgăraş, dr. Ioan Chindriş afirma, însă, că Biblia de la Sankt Petersburg o reproduce ad litteram pe cea de la Blaj şi a constituit un succes uriaş al acesteia în lumea ortodoxă, la românii răsăriteni: „După înglobarea Basarabiei în Imperiul Rusesc în 1812, Societatea Biblică Rusă, întemeiată in 1813, a decis câţiva ani mai târziu tipărirea Bibliei pentru românii basarabeni; Mitropolitului de la Chişinau, Gavriil Bănulescu-Bodoni, i s-a cerut un text care urma să fie tipărit pe cheltuiala Societăţii. Originar din Bistriţa ardeleană şi admirator al latiniştilor de la Blaj, mitropolitul basarabean recomandă Biblia lui Samuil Micu din 1795, ca cea mai bună sub raportul limbii. În 1819, la Sankt Petersburg s-a tipărit într-adevăr Biblia promisă, urmându-se, după precizarea autorului scurtei precuvântări, textul tipărit în Transilvania.”

Biblia de la Sankt Petersburg a fost tipărită în tipografia lui N. Greci, cu sprijinul ortodocşilor ruşi, în 500 de exemplare, un exemplar costa 10 ruble pe vremea aceea ( după alte surse - 300 lire sterline), şi a fost tipărită special pentru românii din Basarabia. Cartea nu este de dimensiuni mari, dar fiind tipărită pe hârtie groasă şi având peste 1500 pagini, cotorul cărţii cu legătură cu tot are o grosime de 8-10 cm.

După aceste constatări ale istoricilor vom reveni concret la exemplarul deţinut de Biblioteca Judeţeană din Cluj. Se spune că şi cărţile, ca şi oamenii, au destinul lor, iar exemplarul nostru confirmă aceste spuse. O carte veche constituie o valoare în sine, dar aceasta va fi sporită de informaţiile şi notiţele pe care le poate conţine. În acest sens, informaţiile care se conţin pe filele exemplarului în cauză sunt extrem de interesante.

Dacă urmărim ştampilele, însemnările de pe filele cărţii şi poza, lipită pe partea interioară a coperţii, putem să ne dăm seama de calea pe care a parcurs-o această carte sfântă până a ajunge în colecţiile Bibliotecii Judeţene din Cluj.

În sec. XIX Biblia a aparţinut unor slujitori ai bisericii din satul Munceşti, lucru confirmat de notiţele de la sfârşitul cărţii:

«Această Biblie este a preutului Gavriil Hebeu din satul Munceşti dată de la preusfinţire sa mitropolitul şi s-au [...] şi plătit cu bani la ani de la Hristos 1819.»

* * *

«Această biblie este a pre[o]tului Gavril Hebeu satul Munceşti [???] iaste să o fure şi este se fie de mini şi de Dumnezeu. Anu 1819»

* * *

«Această biblie este a lui Ene preotul [...] ot satul Munceşti, şi cumpărat cu o mie bani (?)»

Ne-am obişnuit să găsim pe filele cărţilor vechi şi notiţe de altă natură, despre cutremure, naşteri şi botezuri. La fel şi în Biblia de la Sankt Petersburg găsim informaţii de genul:

«Să se ştie cînd au răposat soţul meu [.] Ileana la anul 1825 săptembre 1 zile la zioa de Sfîntul Sîmeon Stîlpnicul»

* * *

«anulu 1837 în 8 zile s-o născut feca loi Vasili Cortescu şi au botezatu unu aogost»

* * *

«1872 года июня 3-го B 7 часов утра вечера в день Самуила св. духа родился сын Митрофанов Никулая Давыдовича Митрофаныч. 1872 года kрестилcя в 1872 год»

După 1918 Biblia de la Sankt Petersburg a aparţinut avocatului Teodor Păduraru, nepotul lui Pantelimon Halippa, tatăl adoptiv al scriitorului Nicolai Costenco, care s-a dovedit a fi un bibliofil ordonat şi a aplicat pe foaia de titlu ştampile personale cu adresa domiciliului, care s-au păstrat foarte bine aproape 100 de ani. Fotografia, despre care vorbeam mai sus, din 6 septembrie 1918, cu Prima administraţie românească centrală eparhială a Episcopiei Chişinăului şi Hotinului s-a mai găsit şi în alte surse, pentru că a fost publicată şi de cercetătorul Iurie Colesnic în Basarabia necunoscută, vol. I. Poza este comentată foarte conştiincios şi explicit, astfel încât putem citi numele tuturor funcţionarilor şi slujitorilor din administraţia centrală bisericească a Basarabiei imediat după unirea cu Ţara. De aici deducem că în 1918 avocatul Teodor Nic. Păduraru a ocupat funcţia de şef serviciu şi consilier în Prima administraţie românească centrală eparhială a Episcopiei Chişinăului şi Hotinului şi Biblia a făcut parte din biblioteca sa personală. Despre aceasta aflăm de pe ştampila de pe pagina de titlu a cărţii: TEODOR N. PĂDURARU, AVOCAT, str. Haralambie No.142, Chişinău.

Despre activitatea lui Teodor Păduraru la Chişinău, în special ca şi director administrativ al revistei Viaţa Basarabiei, s-a scris în Basarabia necunoscută a lui Iurie Colesnic. În 1940, după ultimatumul înaintat României de către Uniunea Sovietică, împreună cu mulţi alţi intelectuali, Teodor Păduraru s-a refugiat la Bucureşti, iar cea de-a doua ştampilă de pe pagina de titlu a cărţii ne oferă detalii despre aceasta: TEODOR N. PĂDURARU, AVOCAT, Director Ad-tor al revistei „Viaţa Basarabiei”, Fundătura Calea Moşilor, 177, (vis-à-vis de Biserica Olari), Bucureşti 4.

După ce a parcurs calea din Basarabia în Ţara Românească, Biblia de la Sankt Petersburg a ajuns în Transilvania. Nu mai avem cunoştinţă pe ce cale a ajuns şi cui i-a aparţinut. Biblioteca Judeţeană din Cluj a achiziţionat-o în 1997 de la un anticariat din Cluj, într-o stare impecabilă, la un preţ de doar 330 000 lei, pe atunci cam o jumătate din salariul lunar al unui bibliotecar.

Este o carte foarte valoroasă, iar, prin notiţele pe care le conţine - o sursă de cercetare pentru istorici.

O arăt fiecărui basarabean din lumea cărţilor, care ajunge la Biblioteca Judeţeană din Cluj, iar în vara aceasta am avut în vizită mai mulţi colegi de la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” pe care i-am văzut foarte curioşi şi nerăbdători să citească toate înscrisurile, aşa încât m-am simţit obligată să scanez tot ce înseamnă informaţii de pe filele acestei cărţi, să le transcriu, cu ajutorul lui Mihai Gherman, şi să le ofer revistei BiblioPolis, iar prin aceasta şi cercetătorilor care poate vor mai dezlega unele enigme, vor mai descoperi oameni şi fapte ascunse în umbra anilor.


Prima administraţie românească centrală eparhială a Episcopiei Chişinăului şi Hotinului 6 septembrie 1918. (Jos: 1) D-nii Zota Chiril, Drăgan Ioan, Furtună Dumitru, Bobeică Vladimir – funcţionari. Pe scaune: 2) Tomescu Const. N., Pr. Cazachevici Eugeniu, Pr. Murafa Andrei, Prof. Ursu Constantin, Pr. Ţincoca Ioan, I.P.S.S Nicodim Munteanu, arhiepiscop al Chişinăului, Prof. Muranevici Spiridon, Pr. Brăguţa Alexandru, Pr. Gavrilovici Teodosie, Pr. Bobeică Alexandru, Pr. Vasilescu L. Rând 3. Dn. Danilescu P, Samsonov P, Cara-Stoianov, Cuculescu T, Spinei Mih, Manea Teodor, Avocat Teodor Nic. Păduraru, şef de serviciu, Consilier, Irimiţă S, Pasovschi I, Manea P, Roşca I, Cotruţă Gh, Diacon Osievschi Ion. Rând 4. Stoian P, Ugrinovici S, Nedelcu S, Şeptiţchi V, Ţincoca I, Vasilevschi, T. Clichici V, Prof. Zavalniţchi Ioachim, Curtov A, Cupcea Leonid)