Biblio Polis - Vol. 24 (2007) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Alexandru Horaţiu FRIŞCU, bibliotecar, scriitor
„Hibridizarea” bibliotecii - rod al vieţii ori „sîmbure-al pieirii”?

Scriam în numărul trecut al revistei noastre despre rezistenţa cărţii şi a bibliotecii în faţa vicisitudinilor vremii, provocate de diverşi factori, dar cel mai des, de către nişte minţi bolnave. Pare paradoxal dar tocmai cea mai mare invenţie a omului, Cartea, a fost şi cea mai persecutată, fireşte, tot de către om. Cartea, totuşi, a supravieţuit şi, ca să folosesc un termen mai banal, a ieşit şi mai călită din această luptă. Mă tem însă că ceea ce n-a putut face nici Inchiziţia, nici barbarii, nici naziştii, nici comuniştii, o poate face foarte uşor omul nostru civilizat şi supertehnologizat, care intră în bibliotecă cu tot felul de tehnologii, adesea inutile, şi cu diverse servicii şi mai inutile. Cartea, încetul cu încetul, trece pe planul doi, lăsînd spaţii mari diverşilor agenţi economici care, în goană după profit, tot mai mult utilizează efectul comercial. Şi aceasta făcîndu-se, chipurile, pentru comoditatea utilizatorului.

Dacă în orînduirile sociale predemocratice, omul valora mai nimic, acuma, în regimul democrat contemporan, el este pus în capul mesei şi atît de multe se fac în numele lui, încît se cade în altă extremă. „În numele lui” e un fel de a spune, în adevăr, fiecare îşi urmăreşte propriul său scop. Tot din acest arsenal face parte şi goana adesea exagerată după cititor, „stilul” de a cocheta cu el şi predispoziţia de a-i satisface orice capriciu, numai să păşească pragul bibliotecii, acţiuni care, în ultimă instanţă, diminuează adevărata predestinaţie a acestei instituţii... La Conferinţa ştiinţifică „Dezvoltare. Progres. Colaborare. Parteneriate”, încadrată în suita de manifestări culturale consacrate aniversării a 130-a a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, doamna dr. Hermina Anghelescu din SUA, vorbindu-ne despre bibliotecile publice din ţara respectivă, ne-a adus nişte exemple de „democraţie” şi „ civilizaţie” care nu pot să nu te pună pe gînduri. Cică într-o bibliotecă ea a văzut un tînăr care dormea cu picioarele pe masă şi nimeni dintre angajaţi n-a îndrăznit să-l trezească, socotind aceasta drept un lucru firesc. Că vezi, dragă Doamne, biblioteca este finanţată din banii publici, deci, şi din banii lui şi de aceea are voie să facă ce doreşte. Ne-a mai spus că acolo în bibliotecă poţi intra cu tot felul de mîncare şi liniştit poţi lua masa alături de cel care citeşte...

În biblioteci astăzi se montează dozatoare de ceai, cafea, cola, bere... în unele sunt table de şah şi mese de biliard! Mai adăugaţi aici copiatoare, calculatoare, internet... Această îngrămădire de obiecte cică se numeşte hibridizare şi nu-i alt ceva decît „ultimul răcnet” în materie de bibliologie. Eu atunci i-am replicat distinsei doamne de peste Ocean că, dacă o ţinem tot aşa, o să ajungem într-un final cînd o să avem în bibliotecă de toate, numai carte nu sau, în cel mai bun caz - cîteva rafturi într-un colţ. Într-adevăr, dacă tot se merge pe intenţia de a-i face cititorului condiţii cît mai bune şi de a-i pune totul la îndemînă, de ce n-am aduce în bibliotecă, bunăoară, paturi de dormit, cabine de duş; de ce n-am deschide ateliere de reparat televizoare, ceasuri, încălţăminte, telefoane mobile; de ce n-am găsi loc pentru nişte case de bilete, curăţătorii chimice, spălătorii, frizerii?... Doar toate acestea i-ar uşura cu mult „lectura” unui cititor, iar biblioteca ar cîştiga nişte cititori în plus.

Imaginaţi-vă, în aceste condiţii, cît de bine se va simţi cititorul nostru care, venind la bibliotecă după o carte, dintr-o singură lovitură îşi poate rezolva şi celelalte probleme: se poate tunde, îşi poate repara cizmele şi ceasul, îşi poate procura bilete la cinema şi plus la toate mai poate „arde” şi cîteva pahare de tărie. Asta da, bibliotecă!

Vorbind despre „cititorul” care dormea cu picioarele pe masă, în deplină legitimitate de contribuabil, mă gîndeam, dacă şi eu, mergînd pe această logică, aş proceda la fel. M-aş duce la biserică în timpul unui serviciu divin şi m-aş culca pe o bancă să trag un pui de somn. Cum poate fi calificat gestul meu? Chiar să am dreptul de a face aşa ceva, din simplul motiv că biserica activează din bani publici, deci şi din banii mei? Prostie...

Haideţi să lăsăm biblioteca să fie aşa cum a fost gîndită cu cel puţin trei milenii în urmă şi să nu-i imprimăm zorzoane şi tot felul de scamatorii, proprii civilizaţiei noastre, dar străine bibliotecii. Ne dăm bine seama că biblioteca de astăzi nu mai poate fi ca cea de ieri şi că vrem-nu vrem timpul îşi impune rectificările sale, dar nici nu e normal să avem în bibliotecă un număr mai mare de unităţi tehnice şi tot felul de ciudăţenii decît cel al cărţilor. Căci, în asemenea caz, se face iarăşi o săritură peste cal, de data aceasta în sens invers.

Apropo de biserică. Biblioteca, prin misiunea ei culturală, cognitivă este şi ea un fel de Templul spiritual. Şi în ea, ca şi în biserică, trebuie să intre cu capetele descoperite, cu pietate, cu evlavie, cu gînduri frumoase, curaţi moral şi mai ales spiritual. Dacă biserica, prin servicii divine şi icoane, face legătura firească dintre sufletul omului şi Creatorul suprem, tot aşa şi biblioteca prin memoria civilizaţiilor strînse în cărţi trebuie să-l călăuzească pe om în drumul lui de la cele lumeşti spre cele sfinte. Biblioteca nu-i un moft al cuiva, care o poate croi după propria lui voinţă, ea ne este dată de Dumnezeu întru a ne păstra conştiinţa mereu trează...

Vreau să termin cu ce am început. Ziceam că nu pot înţelege intenţia de a-l aduce pe cititor aproape forţat la bibliotecă. Nu totul se măsoară prin cantitate. Haideţi să ilustrăm această spusă cu un singur exemplu. Dacă astăzi în biblioteca mea au fost cu 20 de persoane mai mult ca de obicei, datorită „hibridizării” aplicate cu succes, dintre care cinci au venit să bea cafea, patru - să bea ceai, trei să-şi repare ceasurile, trei să se tundă, iar trei, pur şi simplu, să doarmă cu picioarele pe masă, a cîştigat ceva prin asta procesul de lectură, cartea şi, în consecinţă, biblioteca? Teamă mi-e, că nu. Dar despre lectură şi tot ce ţine de acest fenomen, vom reveni în numărul viitor.