Biblio Polis - Vol. 27 (2008) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OAMENI ŞI CĂRŢI / ЛЮДИ И КНИГИ / PEOPLE AND BOOKS
Ludmila BULAT
O floare pentru un redactor

Citisem undeva despre carte că este sora mai mică a florii, în noianul de informaţie nu mai ţin minte cine şi unde a scris. Eu le-aş pune alături: o carte şi o floare.

Despre redactori – oamenii care supraveghează procesul de transformare a manuscrisului în carte – am scris întotdeauna cu drag şi cu plăcere. În perioada totalitaristă, cînd exista cenzura, se spunea că autorul este responsabil de cele două exemplare de manuscris pe care le prezintă la editură, iar redactorul – de cele două-trei mii (sau, uneori – 20, 30 de mii!) de exemplare, cărora le-a dat drumul în lumină, adică de întregul tiraj. Numele redactorului se punea la caseta tehnică a cărţii, alături de cel al pictorului, corectorului, tehnoredactorului ş.a. A venit perestroika şi s-a hotărît că redactorul este un fel de director al cărţii şi numele lui trebuie indicat pe versoul foii de titlu. Apoi au început să apară primele edituri particulare şi chiar a fost emisă o hotărîre a Departamentului pentru edituri: caseta tehnică a cărţii trebuie simplificată şi nu mai trebuie indicată echipa care a lucrat la apariţia cărţii. În prezent, cînd, după cum s-a exprimat cu durere într-un interviu Albina Dumbrăveanu, doctor în filologie, dreptul de a edita cărţi îl poate obţine şi un atelier de cizmărie, fiecare editură procedează cum găseşte de cuviinţă.

Lidia Serghienco-Ciobanu a lucrat redactor de carte „în toate timpurile”. Este o doamnă „de modă veche”, care a consacrat Editurii „Lumina” 35 de ani de viaţă. Unii reprezentanţi ai tinerei generaţii vor spune: „Da’ ce, doamnă, v-au dat mulţi bani că aţi stat atîţia ani la aceeaşi instituţie?” Dar fiecare generaţie are specificul ei de percepere a lucrurilor.

Vine din Cetirenii Unghenilor, satul în a cărui şcoală generală regretatul scriitor Vasile Vasilache a activat ca profesor de română şi franceză. Despre această localitate artistul Nicolae Paleţ, originar de aici, ne cîntă sumedenie de melodii populare. Peste ani, Lidia Ciobanu îşi va aduce contribuţia la apariţia cărţii Cetireni. Monografia unui sat de răzeşi (Ed. Pontos, 2007), scrisă de consăteanul dumneaei Ion Chirtoagă, dr. habilitat în istorie.

Filolog fiind, Lidia şi-a început activitatea de muncă la ziarul Viaţa satului, în secţia scrisori şi informaţii. I-a avut colegi de breaslă pe cunoscuţii mînuitori de condei Gheorghe Copoţ, Mihai Morăraş, regretaţii Veaceslav Nicu, Gheorghe Lupuşor, Vitalie Atamanenco, oameni de la care a avut a învăţa multe. Pe atunci redacţia primea multe scrisori, oamenii îşi spuneau mai mult durerile: cum sînt nedreptăţiţi în colhozuri, cum se strică roada pe deal... Colaboratorii secţiei trebuiau să meargă în deplasări, iar Lidiei, avînd copil mic, îi venea cam greu să plece din Chişinău, contribuind, după puteri, la îndreptarea relelor.

A trecut cu lucrul la Editura „Lumina”, al cărei director mulţi ani a fost scriitoarea Elena Damian. Aici a parcurs toate etapele: redactor inferior, redactor, redactor superior. Munca la editură este complicată, un tînăr specialist are nevoie de îndrumători şi Lidia i-a avut pe editorii cu experienţă Gheorghe Ciuş, Eleonora Onoicenco, Eugenia Şchiopu. Gheorghe Ciuş – colegii îl dezmierdau Gicu Ciuş, în prezent trecut de vîrsta de 80 de ani, îşi trece bătrîneţile la vila de la tovărăşia Uniunii Jurnaliştilor. Era un traducător versat, avea un simţ acut al limbii române, citea manuscrisul şi îi spunea redactorului: „Ia, vino la tata... La această frază trebuie să mai lucrezi niţel...”

Pe la Gicu Ciuş venea Emil Loteanu, erau buni prieteni. Tînăr, frumos, celebrul regizor povestea diferite întîmplări captivante, avînd o dicţie românească perfectă, doamnele îl admirau. Un personaj original care colabora cu editura era renumitul medic pediatru Ştefan Votcailo, luminoasă fie-i amintirea. Basarabean „repatriat” din România, cu un destin asemănător cu al lui E. Loteanu, făcea traduceri, avea ce povesti tinerei generaţii într-o română impecabilă.

Dar ca să fim sinceri, la edituri erau şi şefi veniţi de pe la comitetul central al partidului comunist, care habar nu aveau de limba română. Cînd citeau expresii de felul sacrificarea animalelor credeau că verbul respectiv provine de la sacru, iar citind sintagme de tipul violarea teritoriului sau pădure virgină numai ei ştiu ce năzdrăvănii li se năzăreau în mintea lor. Şi atunci redactorul se înarma cu mult calm şi cu diverse dicţionare pentru a le demonstra că aceste şi alte sintagme româneşti sunt utilizate corect.

La Editura „Lumina” se tipăreau în temei manuale pentru şcoala medie, pentru instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, în bună parte se traduceau cele apărute la Moscova. Dar se pregăteau şi manuale originale, culegeri de probleme, teste, programe etc. Prima carte la care a lucrat redactorul Lidia Ciobanu a fost Alfabetul ilustrat de Stela Cemortan (1977): anumite desene îi sugerau copilului litera. De altfel, şi autoarea era la începuturi. Utilizatorii de manuale sînt elevii, deci materialul trebuie expus într-un limbaj accesibil, fără greşeli, un manual cu greşeli îşi pierde farmecul şi autoritatea în faţa elevului.

Se ştie că în perioada postbelică în RM erau mulţi evrei cu şcoală românească, numeroşi dintre aceştia lucrau pe la edituri, în redacţii. Unul dintre aceştia, Ozis Herşcovici (O. Cerbeanu) era om de mare cultură şi un traducător de forţă. Lidiei Ciobanu i-a rămas în memorie o colaborare cu el. Acesta a tradus o carte despre educaţia pedagogică şi cînd a prezentat manuscrisul i-a spus: „La orice modificare pe care o vei face, să aduci nu un argument, dar zece...” Lidia Ciobanu a făcut faţă, acea colaborare a fost ca un examen, ca un botez în munca editorială.

Ulterior s-a creat o situaţie specifică, în care L. Ciobanu redacta preponderent manuale din domeniul biologiei, chimiei. Gheorghe Ciuş i-a sugerat ideea că ar fi bine să se specializeze în domeniu. În perioada 1981-1985, avînd deja doi copii, L. Ciobanu face suplimentar la secţia fără frecvenţă şi Facultatea de biochimie a Universităţii din Tiraspol. I-au prins bine şi aceste studii. Pe parcursul anilor a îngrijit manuale de biologie, chimie, zoologie, fiziologia omului, pomicultură, viticultură, ocrotirea naturii, instruirea prin muncă, arta culinară etc. – atît traduse, cît şi originale.

Prima carte redactată cu grafie latină a fost Fiziologia omului, un manual complicat, scris de un colectiv de autori şi tradus din limba rusă, pentru studenţii de la facultăţile de medicină.

A avut prilejul de a îngriji şi cărţi de literatură artistică: Vitalie Tulnic Trezirea viorilor (2003); s-a bucurat de o colaborare frumoasă cu regretatul Gheorghe Vodă la cartea La Sud e Patria mea (2004); în luna lui gustar 2008 scriitorul Andrei Burac şi-a sărbătorit jubileul de 70 de ani şi Editura „Lumina” i-a pregătit o antologie de piese, interviuri şi aprecieri, intitulată Arena.

De nişte ani Lidia Ciobanu activează prin cumul la Centrul editorial-poligrafic „Medicina” de pe lîngă Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu”, redactînd manuale scrise de specialişti de marcă: G. Paladi Ginecologie (1997, în colaborare cu Editura ARC); I. Moldovanu, D. Gherman, Gr. Zapuhlîh Neurologie şi neurochirurgie (2002); I. Corcimaru Anemiile (2003); Hematologie (2007); V. Hotineanu Chirurgie (curs selectiv, 2008) etc.

Vorbeam cu Lidia Ciobanu despre una, despre alta, şi am ajuns să discutăm despre o recenzie din Jurnal de Chişinău (27 iunie 2008), la o lucrare fundamentală Lumea vegetală şi lumea animală a Moldovei (8 volume), apărută la Editura „Ştiinţa”; recenzie făcută cu multă competenţă, meticulozitate, tîlc, de editorul şi criticul literar Eugen Lungu. Opera a cîştigat cîteva medalii în străinătate şi a fost propusă la Premiul de Stat al RM. Recenzentul, pentru care avem tot respectul, numeşte stăruitor, cu recunoştinţă, echipa care a lucrat la acest studiu fundamental: administraţia Editurii „Ştiinţa”. Dar redactorii? Cei cu munca de salahor?...

Marele „păpuşar”, regizorul Titus Jucov povestea cu o ocazie că la sfîrşitul unui spectacol de la Teatrul de păpuşi „Licurici” o fetiţă s-a urcat pe scenă ca să-i înmîneze păpuşii un bucheţel de flori. Păpuşa nu-l lua şi fetiţa a început a plînge. În multe activităţi sînt oameni care stau după culise, în umbră. Redactorii stau şi ei în umbră. Dar cînd se scrie despre o lucrare monumentală, cum o numeşte pe bună dreptate recenzentul, zău că ar merita să fie nominalizaţi.

Lidia Serghienco-Ciobanu a strîns, vorba cîntecului, toamnă după toamnă, ca în 2008 să ajungă la cea de-a 60-a aniversare şi la 35 de ani de activitate editorială. Viaţa ei se materializează în doi copii frumoşi şi în sute de cărţi date la lumină. Iar cea mai mare bucurie sînt cele două nepoţele gemene, mult aşteptate, mult dorite – Bianca şi Beatrice, care, desigur, ar dori să crească cu dragoste de lecturi, de cărţi, de frumos.

La mulţi ani, doamnă redactor! Munca Dvs. nu a fost niciodată în zadar, dimpotrivă – îşi găseşte mereu destinatarul.

missing image file
Anul 1998. Un grup de colaboratori ai editurii didactice „Lumina”.
Lidia Ciobanu – rîndul întîi, a doua din dreapta.