Biblio Polis - Vol. 27 (2008) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
REMEMBER
Ion ZUBAŞCU
„ÎŢI PUN LA DISPOZIŢIE ARIPILE MELE MULT ÎNCERCATE ŞI RĂZBĂTĂTOARE”

La „Sărbătoarea creştinătăţii româneşti”, de la Pucioasa, marele taragotist Dumitru Fărcaş a recitat, provocat de actriţa Adriana Trandafir, un fragment din scrisoarea Mariei Tănase, pe care celebra cântăreaţă i-a trimis-o în penultimul său an de viaţă. În 1962, tânărul şi necunoscutul – pe atunci – Dumitru Fărcaş a participat la un concurs de preselecţie pentru Festivalul Mondial al tineretului şi studenţilor de la Helsinki, alături de viitorii artişti de mai târziu Gheorghe Zamfir, Toni Iordache ş.a. La acest concurs, din juriul căruia făcea parte Maria Tănase (alături de alte somităţi ale acelor ani), Dumitru Fărcaş a luat Marele Premiu. După câteva luni de la eveniment, Maria Tănase i-a trimis tânărului Dumitru Fărcaş o scrisoare tulburătoare, care poate fi considerată un veritabil certificat de naştere al taragotistului numărul unu al lumii, dar în egală măsură, şi un testament artistic şi uman al celebrei cântăreţe, care avea să moară anul următor.

Scrisoarea este datată în 7 august 1962 şi, deşi au trecut patruzeci de ani de când mâna Mariei Tănase a semnat-o, adresând-o tânărului, încă necunoscut, din Transilvania cu o emoţionantă propoziţie de încheiere, „Te îmbrăţişez cu toată căldura, prietenia şi admiraţia”, ea îşi păstrează frumuseţea şi acum, valoarea de document uman şi artistic, punând în lumină caracterul marii cântăreţe, generozitatea rară de a încuraja fără rezerve, de la înălţimea gloriei şi experienţei ei, un tânăr aflat la început de drum, intuiţia sigură a valorii unui viitor mare artist al României şi al lumii.

Dumitru Fărcaş a învăţat pe de rost scrisoarea care l-a înnobilat în tinereţe ca un blazon princiar şi recită fragmente din ea pe scenele pe unde cântă, alături de un poem inedit al lui Ioan Alexandru, dedicat Ardealului şi scos de cenzură din Imnele Transilvaniei. Cuvintele Mariei Tănase din această scrisoare cu totul extraordinară
l-au însoţit pe tânărul Dumitru Fărcaş de-a lungul vieţii şi i-au fost o adevărată călăuză a destinului său artistic. Prin amabilitatea marelui taragotist şi a doamnei sale, am primit de la Cluj scrisoarea întreagă a Mariei Tănase. O publicăm ca pe un document preţios, care leagă pentru tot restul istoriei de acum înainte destinele a doi dintre cei mai valoroşi cântăreţi de muzică populară dăruiţi lumii de pământul românesc.

Scrisoarea Mariei Tănase

către Dumitru Fărcaş

Drăguţule Fărcăşel,

Ajunsă de câteva zile în Bucureşti, mi-am
învins ocupaţiunile multiple pe care le am, nu ca să-ţi pot scrie aceste rânduri, dar ca să-mi adun gândurile şi, într-o linişte relativă, măcar să pot formula pe hârtie ceea ce doresc de la d-ta. Vezi mata, drăguţă! N-am prea scris multe în viaţa mea – şi mai cu seamă scrisori –, dar scrisori ca aceasta, în care toată respiraţia mea de artist să-şi caute locul, nu am scris niciodată. Vezi, Fărcaş, să nu te „umfli”, că-ţi „cade” nasul şi gata cu admiratorii talentului matale! Nu vreau să te necăjesc, dar, vezi, d-ta Fărcaş, eşti un mare artist, dar atât de tânăr faţă de mine, că nu-mi dau seama dacă – Doamne, fereşte! – nu faci şi d-ta parte dintre acei care înainte să „umble” îşi „iau boii lui Dumnezeu în cap”. Mi-ai povestit că munceşti mult şi am dedus că eşti ambiţios şi, vezi matale, aici stă misteriosul „ce” din nodul matale gordian. Eşti ambiţios ca să „parvii” sau eşti ambiţios ca să rămâi artist?

Aş vrea să-ţi fac o propunere care ar fi generatoare de „isprăvi” mari. Aceste isprăvi constau şi în glorie, şi în bani – lucru care, din păcate, nu se îngăduie să le dăm deoparte (din nenorocire). Banii, arză-i focul, n-ar fi ei atât de periculoşi, dar pericolul mare îl constituie „gloria”, căci să ştii, dragul meu, acesta va fi lucrul în faţa căruia nu va trebui să te pleci făcând concesii. Nefăcând „concesii” pentru obţinerea gloriei, nu va fi ruşine să câştigi oricât de mulţi bani – că, dacă eşti artist şi nu „presupus”, tot sărac vei muri! Banii nu vor conta cât de mult vei cânta, ci cum vei cânta.

Eu am discutat cu un mare artist şi om şi am mai discutat cu cineva care, prin posibilităţile pe care le are, ne poate asigura şi banii, şi gloria – dar d-ta ai fi gata să te arunci în vârtejul cel mai mare alături de mine „artistul”, ca să realizăm o „drăcie” gigantică?

Acel cineva căruia i-am explicat ce „plan de lucru” am, fiind pe lângă poziţia înaltă pe care o are şi un om cu „antene de artist”,
a rămas entuziasmat. Rămâne de văzut ce crezi matale şi ce răspunde omul şi artistul din EL – FĂRCAŞ.

missing image file

În esenţă, Fărcăşel, îţi scriu ca să-ţi aduc la cunoştinţă că am făcut un plan „isteţ” şi l-am expus unde trebuia! Acest plan constă într-o colaborare a d-tale cu mine. Această colaborare va realiza un spectacol, acest spectacol va fi lansat – va fi vizionat – de primii diriguitori de artă din ţara noastră.

Rămâne de văzut dacă ai încredere şi curaj, ca eu să-ţi pun la dispoziţie aripile mele mult încercate şi răzbătătoare în arta pe care am profesat-o cu sfială şi demnitate 26 de ani.

Aş fi fericită dacă mi-ar fi hărăzit să-ţi pot ajuta să zbori, nu să calci, peste spinii potecilor care de-a lungul timpului au făcut să sângereze sufletele artiştilor şi să-i oprească la preocupări jenante ca să-şi câştige laurii şi existenţa.

Se nasc atât de rar oameni înzestraţi cu nobleţea artistică a dumitale, încât consider o datorie de artist să-ţi ofer „aripile” mele şi să te feresc să dai „piept” cu zidul gros al nechemaţilor care au ajuns să fie mari câştigători de poziţii în artă, numai şi numai fiindcă artiştii nu se ajută între ei...

Eu voi pleca într-un turneu şi pe ziua de 14 şi 15 august sunt în Bucureşti. Vino urgent la Bucureşti, adică să fii la mine (str. Popa Nan 32) în ziua de 14 august dimineaţa, să stăm de vorbă şi să mergem unde suntem aşteptaţi. Eu îţi voi susţine cheltuielile de drum şi vei dormi la noi.

Te îmbrăţişez cu toată căldura, prietenia şi admiraţia.

A d-tale, Maria Tănase

Fântâna de pe drumul secetos

La opt luni după ce marea cântăreaţă i-a scris lui Dumitru Fărcaş, a plecat într-un turneu cu orchestra „Taraful Gorjului”, început în luna aprilie 1963, şi preconizat să dureze 75 de zile. În ziua a patra a turneului, Maria Tănase s-a internat în spitalul din Turnu Severin, de unde a fost transportată la Craiova şi, apoi, la Bucureşti, la spitalul Elias. I s-a pus diagnosticul ştiut de multă vreme: neoplasm pulmonar cu extindere galopantă. Din testamentul său dictat în deplină luciditate, desprindem aceste cuvinte tulburătoare:

„Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoştinţă moarte mea, cu excepţia oficialităţilor şi, în orice caz, înmormântarea să fie anunţată cu o zi mai târziu celor care m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă şi panaramă. Să nu mi se facă parastas decât la şapte săptămâni. După dispariţia mea, dacă nu va fi greu, aş dori ca pe un drum secetos să scobească adânc o fântână pentru cei însetaţi, iar după moarte să-mi care cineva apă cu cofa la cimitir timp de şase săptămâni şi, în loc de parastase, să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei. Aş vrea din străfund ca mama mea să nu afle că am murit, să i se spună că sunt plecată undeva în străinătate...”

Nu ştiu dacă cineva i-a îndeplinit întocmai dorinţele din urmă ale Mariei Tănase, dacă acea fântână visată în clipele morţii a fost săpată într-adevăr şi i s-a adus cu cofa apă rece şi limpede pe mormânt. Ştiu însă că tânărul necunoscut venit din Transilvania, căruia marea cântăreaţă i-a scris o scrisoare unică de încurajare, cum numai ea putea să o facă, bate de patruzeci de ani drumurile pământului cu taragotul său fără egal în lume şi recită, între cântecele sale, cuvintele Mariei Tănase, de pe o scenă pe alta, din oraş în oraş şi din ţară în ţară, din Australia până în America, pretutindeni unde trăiesc români. Şi o va face în continuare, cât timp sufletul său va mai crede în Dumnezeu şi în Cântec. Testamentul viu al Mariei Tănase în cântecul românesc şi al lumii este Dumitru Fărcaş.