Biblio Polis - Vol. 19 (2006) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
DE HRAMUL ORAŞULUI / ДЕНЬ ГОРОДА / THE TOWN’S DAY
Al. ROBOT
Zgomotele Chişinăului

Şeful serviciului de circulaţie din Bucureşti a interzis circulaţia zgomotului. Linişti de catedrală se vor revărsa peste străzile bucureştene. Vehiculele vor patina, oamenii vor discuta în şoapte, claxoanele au amuţit şi nici chefliii nu vor mai putea parcurge în auroră uliţele metropolei cu lăutarii după ei.

Capitala va înregistra declaraţii de dragoste în genul acesta:

– Duduie, ţi-aş cânta o serenadă, dar nu-mi permite chestorul Botez.

Nevroza şi tumultul capitalei vor dispare, puse la dosarul trecutului. O tăcere de început de veac se va aşterne peste blokauzurile bucureştene, care vor face muzică şi scandal cu ferestrele închise.

Dl. chestor Botez a pus căluşul în gura marelui oraş.

Poate din aceste cauze a fost fixat pentru la anul, după cum citim prin ziare, ca să se ţină la Bucureşti congresul internaţional al surdomuţilor.

Chişinăul are şi el zgomotele lui. Trăsuri, care circulă fără cauciucuri la roţi, căruţe, care traversează la mijitul zilei taman străzile principale, negustori ambulanţi, care strigă „uhlea” sau „haine vechi” – iată câteva zgomote, care trebuie plasate la ore mai comode.

Mai adăugăm faptul că oraşul nostru nu vrea să-şi dezmintă reputaţia de pepinieră de talente muzicale, aşa că dimineaţa, la prânz şi seara, plozii familiei fac exasperante game. În calitatea noastră de chiriaşi amabili, de cetăţeni lipsiţi de orice agresivitate nu putem interveni nici ca să reglementăm claviaturile, nici ca să potolim furia, cu care negustorii ambulanţi îşi ţipă lămâile, hainele vechi, păpuşoiul şi cărbunii...

Mai ales există cartiere condamnate la zgomot şi tevatură. Ele sunt situate în jurul pieţelor, lângă Sobor şi pe lângă localuri de noapte cu ebrietăţi vehemente.

Să armonizăm toate aceste zgomote, să le fixăm orar şi să le impunem o disciplină.

Nu ne gândim – Doamne fereşte – la interzicerea lor. N-avem ambiţia să dispară semnele de viaţă ale oraşului. Să lăsăm capitalei, înnebunită de gălăgia unanimă, visul liniştitor de catedrală.

Noi nu suntem contra zgomotului. Dar trebuie să evităm zgomotele inutile şi în special pe cele incomode.

Să lăsăm oraşul să ciripească, dar să-l împiedicăm să urle.

1937