Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OAMENI ŞI CĂRŢI / ЛЮДИ И КНИГИ / PEOPLE AND BOOKS
Ludmila DOROŞENCU
Despre coréctori, cu plecăciune...

Prin anii ‘80 ai secolului trecut pentru editori se organizau cursuri de perfectionare. Alaturi de alti profesori, la acele cursuri tinea prelegeri si Theodor Magder, editor cu experienta, distins intelectual de origine evreiasca, dar un foarte bun cunoscator al limbii romane. A intrat in auditoriu, a facut cunostinta cu publicul: redactori, redactori inferiori, tehnoredactori... Erau si patru doamne corectoare de la Redactia Principala a Enciclopediei sovietice moldovenesti.

? Sinteti corectorite?, le-a intrebat dl Magder. Ma inchin in fata Dumneavoastra...

Oamenii care cunosc subtilitatile activitatii editoriale isi dau foarte bine seama ce inseamna a face corectura unei enciclopedii, a unui dictionar, acolo totul e important: un cuvint omis, o litera, o cifra; caractere aldine, cursive; punct, punct si virgula, cratima, paranteze... Cit consum, cit efort intelectual, cita incordare a vederii se cere din partea corectorului. Chiar si la o carte de povesti, cu litere mascate, pe care corectorul, redactorul o citesc cu placere e nevoie de multa atentie. Cum sa citeasca un copil o carte de povesti cu greseli?! Dar un corector de la ziar care citeste cu viteza cosmica: ziarul trebuie sa apara a doua zi...

La Editura „Cartea Moldoveneasca”, la care am trudit multi ani, era o sala mare a sectiei de corectura, in care erau angajate 15-20 de corectoare, era ca o sectie a unei intreprinderi. Pe usa – asa cum atunci totul era in limba rusa – era o inscriptie: Korrektorskaia. Primele litere au cazut si a ramas – rektorskaia, prilej pentru diverse glume. Pe o masa mare erau teancuri de corectura, maldare de manuscrise, se citeau hectare de corectura si era o vorba: corectura intii e ca prasitul dintii, iar corectura a doua – ca prasitul de-al doilea... Ieseam in coridor, ne mai recream un pic cu vreun banc, cu vreo pataranie, apoi ziceam: „Hai sa-i mai tragem o brazda...”

Zina Svet, Ecaterina Siman, Sofia Flestor, Valentina Dragutanu, Tatiana Oprea, Ala Rusnac, Maria Hanganu si inca multe altele, dupa ce citeau o zi intreaga, si acasa se duceau cu cite o bucata de corectura in geanta. Multe corectoare faceau corectura acasa, tinindu-si copiii pe genunchi. Povestea o corectoare cum baietelul ei din clasa intii se uita prin corectura unei lucrari si a exclamat bucuros: „Am gasit si eu o greseala!...”

Despre corectoare exista si un banc. Doua corectoare confruntau o lucrare: una citea cu voce tare, alta urmarea. La un moment, cea care urmarea incepe a picura. Colega o ghionteste...

? Citeste, citeste, raspunde aceea. Eu te ajung...

Cu Ala Rusnac am fost colega la „Cartea Moldoveneasca”, apoi peste ani la Editura „Stiinta”. Este o colega de lucru corecta, care poate mentine o atmosfera sanatoasa intr-un colectiv de creatie. De obirsie este din Falesti, un centru raional rusificat, dar, sa vezi minune, acolo puteau fi receptionate emisiunile Televiziunii Romane chiar si in perioada totalitarista. A crescut cu muzica populara romaneasca, cu teatrul romanesc. Si azi ii tine minte pe Stela Popescu si Alexandru Arsinel tineri si frumosi. La scoala isi povesteau unul altuia serialele americane pe care le vizionau. Apoi a avut o profesoara de limba romana deosebita – Larisa Calaras – si de aici marea dragoste pentru limba romana. A dorit sa faca studii numai la filologia romana.

La USM nu a trecut concursul din primul an, pe atunci tinerii intrau la studii cu fortele proprii, aveau insa prioritate cei cu armata facuta, cei veniti din sudul Moldovei, deoarece acolo nu ajungeau cadre de pedagogi. Acuma parintii isi dezleaga baierile pungii si, gata, te-ai facut student. A trecut concursul al treilea an, dupa ce s-a ambitionat, si a sustinut toate cele patru examene pe nota maxima, a fost prima pe lista viitorilor studenti.

Doi ani dupa scoala a lucrat corectoare la Patria, gazeta raionala din Falesti. Acolo le-a avut ca indrumatoare pe doua doamne, absolvente ale filologiei baltene, discipole ale cunoscutei profesoare si cercetatoare Eliza Botezatu.

Dupa absolvirea USM (1982) intentiona sa se faca profesoara, dar este o fire cam timida, romantica, si nu s-a incumetat. A lucrat corectoare la o tipografie, apoi a trecut la Editura „Cartea Moldoveneasca”. Munca de corector este una de rutina: azi citesti un cod de legi, apoi o lucrare despre piesele tractorului, apoi despre conservarea fructelor si legumelor s.a.m.d. Dar in aceasta munca de rutina exista si unele sclipiri care iti aduc satisfactie. Cam pe atunci (1987) cunoscutul jurnalist Efim Josanu s-a intors de la Jocurile Olimpice de la Mexico si a scris o carte Eruptii in craterul Azteca. Ala Rusnac a facut corectura acelei lucrari si inca de pe atunci l-a descoperit pe E. Josanu ca pe un jurnalist cu un stil aparte, un bun cunoscator al limbii romane. Pina atunci il considera un simplu comentator sportiv. Pe parcursul anilor i-a urmarit activitatea in presa, la radio si televiziune, a devenit o admiratoare a creatiei distinsului jurnalist. Si in prezent asculta in fiecare simbata, la ora opt dimineata, o emisiune cu genericul „Perpetuum”, pregatita de E. Josanu la postul de radio „Vocea Basarabiei”.

O sclipire a fost si corectura la viitoarea carte a lui Valentin Mandacanu Cuvintul potrivit – la locul potrivit. In acea lucrare sint multe evidentieri, paranteze patrate, paranteze rotunde... Avea emotii mari cind o citea, dar a insusit multe lucruri utile pentru un corector si nu numai.

Corectorul este universal, citeste tot ce i se pune pe masa. In acest sens la editura era un banc arhicunoscut. S-a angajat la lucru o tinara corectoare. Seful de corectura i-a pus pe masa o lucrare despre rolul ingrasamintelor pentru a spori roada la hectar, cum se transporta in cimp zeama de balegar s.a.m.d., de altfel, o carte necesara pentru specialisti.

– Iti dau sa citesti un roman de dragoste, i-a spus seful. La sfirsit ei se casatoresc...

Cind situatia la editura s-a inrautatit, Ala Rusnac a trecut la Revista de pedagogie si psihologie. A activat si la revista de teatru si cinema Lanterna magica; acolo i-a cunoscut pe Alexandru Gromov, Larisa Ungureanu, Larisa Turea... Al. Gromov, pe linga competenta, avea si un umor fin, nu era rau nici atunci cind se supara, ii placea sa stea cu colegii la un pahar de vorba, stia sa intretina o discutie frumoasa.

Cum insa in conditiile economiei de piata revistele apar si dispar, in 1992 Ala Rusnac a ajuns sa lucreze la Editura „Stiinta”. Avind o vechime totala de vreo 12 ani de corector, i s-a propus sa treaca in functia de redactor. Primul manuscris la care a lucrat a fost Prepararea muschilor si nervilor, autor dr. prof. universitar Vasile Andries, seful Catedrei de anatomie patologica a USMF „Nicolae Testemiteanu”. Un specialist competent, dar a facut studii universitare in limba rusa si redactorul a avut de „arat” adinc. Manuscrise de felul acesta sint multe pe la edituri. Vreo cinci ani a fost redactorul Revistei farmaceutice.

La Editura „Stiinta” le-a cunoscut pe doua doamne de la care a invatat, au sustinut-o, au marcat-o. Eugenia Boico, trecuta in lumea celor drepti din cauza unei boli crincene, a fost un redactor serios, cu o mare capacitate de munca, un redactor „crescut” din corector. A redactat multi ani lucrari din domeniul lingvisticii si lucrul acesta a ajutat-o la formarea ca redactor. Si cealalta doamna, Elena Grosu, cind a ajuns sa lucreze la „Stiinta”, avea deja acumulata o buna experienta la editurile „Timpul” si „Cartea Moldoveneasca”; este un redactor exigent, este si autoare de dictionare.

In prezent Ala Rusnac activeaza in calitate de redactor la editura privata „Epigraf”, fondata de Oleg Bujor. Aici redacteaza lucrari din toate domeniile: vine un autor cu un manuscris despre muzicologie, apoi altul din domeniul informaticii... La multe edituri functiile de corector, redactor sint cumulate.

A redactat cele mai diverse lucrari: Elena Nagacevschi. Compozitorul si dirijorul Mihail Berezovschi (2003); Svetlana Badrajan. Cintecul miresei (2003) – un studiu etnofolcloric si muzicologic elaborat pe baza tezei de doctor pe care autoarea a sustinut-o la Bucuresti si in care sint analizate cintecele miresei din diferite zone ale Romaniei. In 2006 cartea Umanismul in cultura romaneasca de dr. hab. Gheorghe Bobana, ingrijita de A. Rusnac, a fost premiata la Salonul de carte de la Iasi, care se organizeaza in fiecare toamna. Tot in acel an a redactat un manual solid, de vreo 800 de pagini, scris de un colectiv de autori, Managementul in sistemul de sanatate, coordonator stiintific Constantin Etco. Autorii s-au inspirat din izvoare rusesti si redactorul a avut de „innegrit” multa hirtie.

A lecturat mai multe volume editate sub egida BM „B.P. Hasdeu”, unele premiate la diverse tirguri si saloane de carte.

Oamenii care fac carti traiesc in lumea cartilor. Ala Rusnac, in fiecare duminica, asculta emisiunile inzestratei radiojurnaliste Emilia Ghetu, de la postul de radio „Antena C”, despre viata cartilor, la care erau invitati interlocutori informati: Pavel Balmus, Vlad Pohila, Ion Turcanu etc. Priveste emisiunile lui Cristian Tabara Parte de carte de la PRO TV – Bucuresti. La postul de radio Europa Libera tine o rubrica Cartea la pachet Emilian Galaicu-Paun s.a. Si pe cei doi feciori, Tudorel si Mircica, i-a crescut printre manuscrise si corecturi. In luna octombrie 2008 Ala Rusnac a marcat o frumoasa aniversare si, profitind de ocazie, ii spunem La multi ani! acestei doamne cu sufletul bogat, ca rodul livezilor noastre.

Un grup de colaboratori de la Editura „Epigraf” (de la stinga): Anatol Timotin, machetator, Ala Rusnac si Larisa Ersov, redactori de carte, Oleg Bujor, directorul editurii, la Salonul International de Carte pentru Copii. Chisinau, 2004.