Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CARTEA PE GLOB / КНИГА НА ГЛОБУСЕ / ROUND THE WORLD
Ludmila BULAT
Se trec vechii intelectuali…

Pe 6 noiembrie 2008, o zi blinda de toamna tirzie, a fost petrecuta in ultimul drum Maria Cebotaru (1931-2008), redactor de carte, traducatoare, membra a Uniunii Jurnalistilor din Moldova. Stateam in fata blocului de locuinte din sectorul Riscani al capitalei si priveam cita lume buna, lume culta s-a adunat. Intelectuali din generatia sotilor Ion si Maria Cebotaru: Argentina Cupcea-Josu, Iulia Mandacanu, Ludmila Vatavu, Ana Melnic, Grigore Botezatu, Sergiu Nuca, Gheorghe Dodita etc.; fosti colegi de la Editura ”Cartea Moldoveneasca”: Eugenia Cemortan, Valentina Pavlov, Eugenia David, Boris Ierencovschi, Aurelia Danu, Valentina Frunze, Ludmila Batir, Lidia Maltev, Tamara Plink, Lora Bucataru, Pahomie Bejenaru, Claudia Virlan, Valentina Batir... Valeriu si Maria Saharneanu din partea Uniunii Jurnalistilor din Moldova, Ludmila Scalnii de la Asociatia femeilor... Si inca multi intelectuali, rude, oameni de cultura, prieteni de suflet: Claudia Partole, Raisa Bradutanu, Silvia Ghinculov...

Mi-am amintit cum si-a sarbatorit Maria Cebotaru jubileul de 70 de ani in 2001 in localul Bibliotecii ”Onisifor Ghibu”, unde, de asemenea, a fost lume buna, lume culta. La acel eveniment Valentin Mandacanu, prieten de generatie si de familie, a povestit un caz care o caracterizeaza elocvent pe M. Cebotaru. Dupa aparitia primelor doua volume ale Enciclopediei sovietice moldovenesti, V. Mandacanu, Foca Obada si inca vreo citiva colegi de lucru au fost scosi din serviciu, chipurile, volumele au fost redactate „prea romaneste” (era scris popor in loc de norod si inca multe altele de felul acesta). M. Cebotaru a obtinut de la Editura „Cartea Moldoveneasca” o carte ce urma sa fie tradusa, contractul a fost incheiat pe numele ei, dar a fost tradusa de V. Mandacanu. Cind volumul a aparut in lumina, M. Cebotaru i-a inminat plicul cu onorariul ce i se cuvenea, ajutind in felul acesta familia Mandacanu care se pomenise intr-o situatie materiala grea, sustinind-o si moral.

Despre asemenea cazuri am citit si in Literatura si arta. Petru Carare, dupa ce a fost scoasa din vinzare cartea Sageti (1972), la fel ramasese fara surse de existenta. Alexandru Donos ii publica unele poezii, epigrame cu pseudonim si apoi ii transmitea onorariul.

Iata o trasatura deosebita, speciala a vechii generatii de intelectuali: cind unul devenea jertfa a regimului totalitar, ceilalti il sustineau.

Dupa cum au mentionat si altii, acea generatie poate ca nu a avut o pregatire intelectuala la cel mai inalt nivel (a marturisit Grigore Vieru ca l-a citit pe Eminescu fiind student, prin crapatura mesei), dar este o generatie de patrioti, devotati cauzei nationale, sint un model de omenie.

Sotii Ion si Maria Cebotaru au fost un cuplu armonios, au crescut doi feciori destepti, frumosi, doi romani: Viorel, matematician, si Mircea – are o mica afacere. Doi baieti cu dragoste de Neam, de Tara, de limba romana, patrunsi de credinta in Dumnezeu. Feciorii, la rindul lor, i-au bucurat cu trei nepoti.

La evenimentul mentionat de la „Onisifor Ghibu” nepotii ne-au impresionat prin citeva melodii cintate la pian. Iar Ion Borsevici si Pahomie Bejenaru au facut un duet la muzicuta.

…Stind in curte in fata blocului unde a locuit si familia Cebotaru, mi-am amintit de o ruda de-a noastra din sat, foarte religioasa, avea multi copii, era trecuta de virsta de 80 de ani, si cind se adunau copiii la ea, de fiecare data le amintea: ”Sa ma ingropati frumos...”

Feciorii Viorel si Mircea si-au petrecut mama in ultimul drum frumos, crestineste, cu demnitate, cu un sobor de preoti, cu pomeni, cu cuvinte indurerate... Maria Cebotaru a avut parte de o mare de flori.

Un fost editor, Gicu Cius, a depasit virsta de 80 de ani si, cind se intilneste cu cite un vechi cunoscut, ii spune la despartire: „Sa vii la inmormintarea mea...”

La inmormintarea Mariei Cebotaru a fost lume multa, lume culta, dupa cum au fost si sotii Ion si Maria Cebotaru.

Ludmila BULAT

P.S. Imi spunea Maria Cebotaru cu o ocazie: „Stii, draga, asa-i facut omul ista ca tare se mai bucura cind isi vede numele in vreo gazeta... Parca nu cistigi de la asta nimic, dar uite asa-i, se bucura...”.