Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CARTEA PE GLOB / КНИГА НА ГЛОБУСЕ / ROUND THE WORLD
V. Prisăcaru
S-a călătorit George E. Palade, singurul român laureat al Premiului Nobel (V. PRISĂCARU)

Asta vara, prin august, numele lui fusese invocat la o intilnire a unui grup de intelectuali basarabeni cu poetul lituanian Tomas Venclova, profesor de slavistica si de multe altele la Universitatea Yale din New Haven (SUA). Faimosul disident de la Vilnius il pusese pe George Emil Palade alaturi de Mircea Eliade si Eugen Ionescu, acei faimosi romani pe care-i cunoscuse personal. Stiam ca savantul nostru e o celebritate in America, poate chiar in toata lumea, ca e unicul roman ce a luat Premiul Nobel, ca se afla la o virsta venerabila...

Vestea cea trista am primit-o prin net, de la bunul amic Sergiu Palii, dr. in chimie, cercetator la Universitatea din Florida, in chiar ziua cind redutabilul savant, conationalul nostru, se stinsese din viata: 8 octombrie 2008. A decedat in casa sa din San Diego, California, la virsta de 96 de ani, lasind un foarte bun nume in comunitatea savanta si nu numai, dupa cum notau si autorii unui prim necrolog inserat in prestigioasa revista americana Nature and Science.

George Emil Palade, medic si savant in domeniu, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicina, s-a nascut la Iasi, in 1912, intr-o familie de intelectuali.

Tatal, Emil Palade (1885–1952), a fost profesor si director al Scolii Normale “Spiru Haret” din Buzau; mama, Constanta, nascuta Cantemir, era institutoare (1886–1978).

In 1930, George a fost admis la Facultatea de Medicina a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1940. A fost atras de stiintele biomedicale din primii ani de studentie, incepind sa lucreze in laboratorul de anatomie inca din timpul facultatii. Au urmat sase ani de pregatire in spital, marea parte in medicina interna, dar teza pentru doctorat a facut-o in probleme de structura histologica, mai exact – de anatomie microscopica, pe un subiect cam neobisnuit pentru un medic: nefronul delfinului. (Teza sa de doctor avea titlul Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie si fiziologie comparativa). Timp de doi ani, George Emil Palade a fost medic-clinician la Spitalul „Colentina”, in sectia renumitului diagnostician de la acea vreme Gh. Lupu. In 1943, devine prin concurs, conferentiar universitar la Catedra de anatomie a Facultatii de Medicina din Bucuresti, condusa de profesorul Fr. I. Rainer, dupa ce parcursese, etapele de preparator (inca din studentie), asistent si sef de lucrari.

In 1946, G.E. Palade se insoara cu Irina Malaxa (fiica industriasului N. Malaxa), cu care va avea doi copii: Georgia Palade Van Dusen, filolog, si Philip Palade, astazi profesor de neurofiziologie la Glaveston, Texas, SUA. Foarte curind dupa nunta, pleaca cu sotia in Statele Unite, unde este angajat ca cercetator la Universitatea din New York. Acolo l-a intilnit pe Albert Claude, omul de stiinta care i-a devenit mentor. A. Claude lucra la Institutul Rockefeller si l-a invitat pe G.E. Palade sa lucreze impreuna cu el in Departamentul de patologie celulara. Dupa cum marturisea ulterior insusi G.E. Palade, „hotarirea de a ma dedica cercetarii fundamentale a fost dictata de doua motive. Mai intii ma tulbura ideea ca exista o diferenta, aproape o prapastie, intre ce stiam eu ca medic si sperantele pe care bolnavii si le puneau in mine. Ma interesa sa patrund in profunzimea fenomenelor biologice. Sa lucrez acolo unde bintuie indoielile, unde se naste stiinta. De aceea mi-am ales ceea ce americanii numesc Basic Science; pilonii pe care se sprijina medicina”.

In 1956 devine profesor de biologie celulara la Universitatea Rockefeller din New York; din 1961, este seful Departamentului de biologie celulara al Institutului Rockefeller din New York. Isi continua cercetarile asupra procesului secretor. Seria de cercetari efectuate stau la baza a ceea ce se stie in prezent despre procesarea sintetica si intracelulara a proteinelor pentru export. La mijlocul anilor ‘60 a inceput o serie de investigatii asupra biogenezei membranei la celulele eucariote, folosind ca model fie reticulul endoplasmatic al hepatocitelor de la mamifere, impreuna cu P. Siekevitz, G. Dallner si Andrea Leskes, fie membranele thylakoide ale unei alge verzi, impreuna cu P. Siekevitz, K. Hoober si I. Ohad. Aceste studii au demonstrat ca „noi” membrane sint produse prin extinderea „vechilor” membrane, si ca noile molecule nu sint introduse simultan, fiind distribuite in mod aleatoriu prin membranele aflate in extindere.

Astfel, George E. Palade a descoperit importanta exceptionala a microscopiei electronice si a biochimiei in studiile de citologie. Deoarece nu era biochimist, G.E. Palade a initiat o colaborare cu Ph. Siekevitz, cei doi combinind metodele de fractionare a celulei cu microscopia electronica, producind componenti celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimica a fractiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organe subcelulare ca un component major producator de energie. Cel mai important element al cercetarilor lui G.E. Palade a fost explicatia mecanismului celular al productiei de proteine; a pus in evidenta particule intracitoplasmatice bogate in ARN, la nivelul carora se realizeaza biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau „corpusculii lui Palade”.

In 1961, G.E. Palade a fost ales membru al National Academy of Science. Impreuna cu Keith Porter, cercetatorul a editat The Journal of Cell Biology, cea mai importanta publicatie stiintifica in domeniul biologiei celulare. In 1964 i se decerneaza Premiul Passano, iar in 1966 i se confera Premiul Albert Lasker, cel mai prestigios premiu stiintific al SUA. Cu prilejul decernarii acestei distinctii, este numit „exploratorul unei lumi noi, al carei principal cartograf ramine”. In 1967 primeste Premiul Gairdner Special Award, iar in 1970 – Premiul Louis Gross Horwitz, pe care il imparte cu A. Claude si K. Porter.

Se casatoreste cu Marilyn Gist Farquhar, o cercetatoare in biologia celulara, ca si el. In 1973 paraseste Universitatea Rockefeller pentru a deveni profesor de biologie celulara la Universitatea Yale din New Haven, statul Connecticut, unde conduce Departamentul de biologie celulara. Din 1990, se transfera la Universitatea din San Diego (California).

La 10 noiembrie 1974, in ziua comemorarii lui Alfred Nobel (1833–1896), lui George Emil Palade i se decerneaza Premiul Nobel pentru medicina si fiziologie, impreuna cu profesorii Albert Claude, de la Universitatea Libera din Bruxelles, si Christian de Duve, de la Universitatea Rockefeller din New York, pentru „descoperirile lor privind organizarea structurala si functionala a celulei”; pentru ca cei trei savanti „au revolutionat, prin lucrarile lor, domeniul biologiei celulare, mai ales al componentilor citoplasmei, a caror cunoastere s-a schimbat complet sub impulsul pe care ei l-au dat in ultimii treizeci de ani” (din Motivatia Juriului Nobel, de la Stockholm). La aceasta data, G.E. Palade era Doctor Honoris Causa a cinci universitati.

In 1975, la Bucuresti i se inmineaza insemnele de membru de onoare al Academiei Romane. Anterior, isi vizitase patria aflata sub regim comunist in 1965 (dupa o intrerupere de 20 de ani!), apoi in 1969 si in 1971. In 1978 vine la inmormintarea mamei sale, iar in 1979 Colocviul Transportul macromoleculelor in sisteme celulare, desfasurat la Bucuresti, ii prilejuieste o noua revenire in Tara.

Pe 12 martie 1986, presedintele american Ronald Reagan i-a decernat Medalia Nationala pentru merite deosebite in domeniul stiintei. La 25 martie 1999, la Universitatea California din San Diego, are loc un Simpozion stiintific in onoarea lui G.E. Palade, decan in problemele stiintifice ale Universitatii, simpozion la care participa oameni de stiinta din toata lumea. G.E. Palade este unanim consacrat drept unul dintre cei citiva cercetatori ai biologiei celulare moderne. Se ia hotarirea ca, in onoarea lui, Universitatea California sa constituie The George Emil Palade Fellowship Fund, burse ce vor fi acordate la trei dintre cei mai buni cercetatori. In 2007, presedintele Traian Basescu l-a decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Colan, festivitatea, la care a participat fiica savantului, avind loc la Ateneul Roman, cu prilejul aniversarii a 150-a de invatamint medical superior in Romania.

Dna acad. Maya Simionescu, directoarea Institutului de biologie si patologie celulara „N. Simionescu” din Bucuresti, cea care a avut privilegiul sa lucreze in laboratorul savantului, apreciaza astfel personalitatea lui George Emil Palade: „[...] Era un mare om, un eminent om de stiinta si un formidabil profesor. Am colaborat direct zece ani, cit am fost in America, dar si apoi, cind ne-am intors in tara pentru a construi institutul. Mi-a fost conducator de doctorat, iar influenta profesorului a fost inestimabila. Era un om cu o cultura vasta, si stiintifica, si generala, cu o profunzime in intelegerea fundamentelor biologice si o viziune de perspectiva in intelegerea functiilor celulare, ce nu au dat gres niciodata. Cunostea foarte bine Istoria Romaniei si avea o memorie extraordinara, recita poezie romaneasca. A creat o scoala si oamenii care s-au format linga el, toti cei care am plecat in tarile noastre, am devenit si noi creatori de scoala, urmindu-i exemplul.”