Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
PATRONUL NOSTRU SPIRITUAL / НАШ ДУХОВНЫЙ ВДОХНОВИТЕЛЬ / OUR SPIRITUAL PATRON
Violeta PUŞNEAC, studentă, anul IV, Facultatea de Litere, USM
B.P. Hasdeu în viziunea contemporanilor şi modul în care poate fi receptat

Este cert ca B.P. Hasdeu devine un subiect intru citva epuizat in acest secol grabit, dar face sa mentionam aici ca o somitate de marimea lui nu se pierde asa usor precum o vapaie in atmosfera dezolanta, mai ales ca persista numele-i gravat in tencuiala unei biblioteci, adica a unei atemporalitati. Este vorba de cazul Hasdeu in procesul timpului, marcat de schimbarea continua si cu implicatii dureroase la capitolul „Literatura artistica in Basarabia”. Incercarea de a impune un punct de vedere in problema data solicita marea ocolire a pericolului de esec. Totusi, ne-am permite sa abordam unele teme relevante din creatia lui B.P. Hasdeu, sa le raportam la actualitate si sa deducem esenta esentelor. Acest moment de remarca analitica este curios si incitant, dar si imposibil. Ce am putea face? Cum am schimba starea persistenta in critica anterioara?

Daca Hasdeu apare depasit din perspectiva unor cititori actuali, atunci e cazul sa le sugeram ideea ca el e un Umberto Eco al timpului sau, unde stie sa opereze cu arhiva istoriei si a traditiei in temeiurile unei psihologii nationale, iar lucrarile sale de cercetare lingvistica aditioneaza o suita de sensuri premergatoare si evolutive chiar, similare cu ideile reliefate in Pendulul lui Foucault de U. Eco. Asemeni cercetatorului italian din zilele noastre, preocupat de estetica, literatura, semiotica, B.P. Hasdeu a stiut ce reprezinta munca asidua si elocventa a unui cititor cu intentii pozitive, cu aptitudini de revelatie. Acum suntem bine informati ca intentia cititorului este foarte importanta la momentul actual, deoarece de aceasta depinde, in mare parte, forta de rezistenta a operei literare in contextul sociocultural.

Modul in care poate fi receptat eficient B.P. Hasdeu implica, neaparat, constientizarea faptului ca in personalitatea acestui scriitor, folclorist, lingvist si istoric se mai adauga si conceptul de cercetator al virtutii.

Generatia postmoderna antreneaza un continuu sondaj psihologic in care se pronunta nuantele temperamentale si de caracter, unde natura spiritului vadeste energia si ambitia de a depasi epoca, de a gasi forma superba chiar in cele mai neprevazute lucruri. Din ce cauza apare aceasta dorinta de evocare intensa a insolitului, a impresiei desavirsite fata de tot ce ne inconjoara? Raspunsul este ca omul din vremurile noastre nu se limiteaza la niste operatii logice aflate la granita de interpretare, mai ales filozofii si lingvistii sunt perfect incadrati in esenta teoriei date; chiar si pictorii, muzicienii contureaza grafic si melodic ideea respectiva. Aici mentionam ca Hasdeu, de asemenea, se afla in starea de a exprima sentimentele nobile prin imagini viguroase si printr-o limba fermecatoare, apelind la strategii inteligente si mistice totodata. E un fel de alchimie a eului creator, e un argument imperimabil in favoarea viziunii de retrospectiva in combinatie cu reflectia de viitor. De aici rezulta mestesugul savantului Hasdeu – de a consemna virtuos statutul unui om de forta imbinata cu sensibilitate creatoare. Astfel putem intui care ar fi intentia lucrarii Razvan si Vidra (1867) de B.P. Hasdeu. Aceasta creatie literara are meritul primei noastre incercari de drama romantica, insa versul de avint liric lipseste compunerea de anumite calitati, ca sa-i confere caracterul „unei realizari desavirsite” (G. Calinescu. Istoria literaturii romane de la origini pina in prezent. Compendiu. Chisinau, 1993, p. 122-123). Faptul ca Vidra este „puterea de stimulare a energiilor latente din Razvan” (ibidem) e ceva interesant, dar si ambiguu, deoarece nu stabilim o confirmare plauzibila, certa a pozitiei pe care ar putea s-o aiba adevaratul erou principal din Razvan si Vidra. Atunci care este totusi eroul principal din aceasta drama: Razvan sau Vidra? Masura in care Hasdeu a incercat sa-i confere aceasta stare de imprecizie reflecta impresia nou-creata de autor. El a cultivat in personalitatea eroinei sale un fundament etic. „Ea nu face parte din familia spirituala a femeilor politice, care slujesc de barbati ca de niste unelte, singura isi defineste rolul in acest fel:

Vidra-i pentru tine-n lume

Ca izvoarele de munte

Ce fac Dunarea sa spume

Din piraiele marunte […]” (S. Cioculescu, V. Streinu, T. Vianu. Istoria literaturii romane moderne. Bucuresti, 1971, p. 128).

Am deduce, din cele relatate anterior, ca Hasdeu e receptat eficient datorita predilectiei sale voite de creare a impresiei de ambiguitate, cu interes deosebit pentru cititorii contemporani. Nu mai este o noutate ca publicul-cititor din acest veac prefera, neindoios, contrastele si fluctuatiile semantice antitetice, iar de aici rezulta si tentatia lui de a deveni „lector in fabula” (dupa lucrarea lui U. Eco Lector in fabula). Hasdeu a etichetat, cu abilitate, universul variat, estetic si semantic al operei artistice, iar cititorii actuali – mereu apti de a fi in fabula – descifreaza si se implica in ea realizind metatextul.

Bibliografie:

Calinescu G. Istoria literaturii romane de la origini pina in prezent. Compendiu. Chisinau, 1993, p. 122-123.

Cioculescu S., Streinu V., Vianu T. Istoria literaturii romane moderne. Bucuresti, 1971, p. 128.

Hasdeu B.P. Razvan si Vidra. Bucuresti, Corint, 2003.

Eco U. Pendulul lui Foucault. Iasi, Polirom, 2005.

Eco U. Lector in fabula. Le role du lecteur… Biblioessais, 2007.