Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Olesia COBLEAN, doctorandă, lector universitar, Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM
Unele aspecte evolutive ale bibliotecii în perioada de tranziţie spre societatea democratică

Tranzitia spre o societate democratica este un proces complicat, si de lunga durata. Convingerile, modul de receptionare a informatiei, luarea de decizii, felul de a fi al individului, calitatile lui social-psihologice se transforma lent.

Este un proces cu elemente contradictorii; pe de o parte individul / societatea doreste transformarea, pe de alta parte, in virtutea inertiei de gandire si de intelegere individul / societatea nu este gata sa produca schimbarea. Pe de o parte exista o cerinta sociala, pe de alta parte mecanismele si instrumentele de realizare a transformarilor noi nu sunt gata pentru a infaptui cerinta sociala.

Una dintre prioritatile constituirii societatii democratice este formarea cetateanului activ social, capabil sa inteleaga modul de a lua decizii, a actiona, a activa, a trai in familie si in mediul natural, a produce bunuri si a consuma in conditiile postmoderniste.

In perioada de tranzitie omul este supus unor incertitudini de ordin economic, psihologic, informational; unor factori politici care il fac sa ezite, sa se inchida in sine, are loc un proces care conduce la izolarea sociala a unor indivizi. Fenomenul izolarii sociale a individului este caracteristic si tarilor cu un inalt nivel de trai si un grad avansat al democratizarii societatii. El poate avea loc sub impactul culturii de masa.

Determinante ale culturii de masa sunt: industrializarea, urbanizarea, salarizarea, factorii politici cu sufragiu universal. Astfel, masa reprezinta un ansamblu social omogen, iar individul se simte mic si exclus. Se instaureaza un sistem de referinta major pentru toate activitatile de comunicare si de consum, dominarea institutiilor birocratice, uniformizarea conditiilor sociale. Ca rezultat, este dezmembrata solidaritatea colectiva, se dezvolta relatiile impersonale, factorul familiei isi pierde importanta; oamenii se constituie intr-o societate amorfa, anonima, usor supusa manipularilor politice de catre liderii carismatici. Se creeaza premise reale pentru aparitia regimurilor totalitare, dictatoriale sau, in societatile de tranzitie spre democratie – stagnare, reintoarcerea la ceea ce a fost. Regimul totalitar este o forma specifica de dominatie, care are drept scop hegemonia ideologica, sociala si politica a unui partid unic si care se straduieste sa „curete” societatea de unele elemente considerate daunatoare. In perioada totalitara, institutia bibliotecara avea misiunea de promovare, propagare a ideilor unui singur partid, ale celui comunist. Biblioteca detinea si functii organizational-propagandistice. In perioada de tranzitie spre o societate democrata, biblioteca isi asuma misiunea cultural-educativa, de orientare spre valorile „adevarate” ale umanitatii. Cultura de masa se naste din lecturi la intamplare, emisiuni radio si TV – productii audiovizuale, realizate in serie conform unor clisee persistente, cu un nivel cultural scazut.

In societatea aflata in tranzitie cultura de masa patrunde cu prioritate prin ceea ce se considera nou, exponent al libertatilor de comunicare, posturi de televiziune comerciale, independente, posturi de radio, presa tabloida. Cultura de masa intalneste individul dezorientat in urma proceselor economice de tip liber, ce activeaza in conditiile unei legislatii nedesavarsite, lipsita de mecanisme si instrumente aplicative. Astfel, supus influentei culturii de masa, pe de o parte, si actiunilor mediului social-psihologic tensionat, de tranzitie, dominat de haos si indecizii – pe de alta, individul se retrage din viata sociala, se autoexclude sau este exclus.

Termenul de excluziune sociala a aparut in anii ?60 ai sec. XX si se afla in corelatie cu termenul de saracie. Pentru a determina gradul de saracie se cerea un indicator care sa determine gradul de integrare a individului in campul muncii.

In prezent, din punct de vedere sociologic, excluziunea sociala determina „plasarea unei persoane in afara formelor de viata sociala normala, rezultat al discriminarilor, lipsei de oportunitati, degradarii / nedezvoltarii capacitatilor de functionare sociala normala sau a unui stil de viata individual sau colectiv care marginalizeaza”.

In conditiile formarii unei societati de tip informational, imposibilitatea unor persoane sau grupuri sociale de a detine, a accede, a utiliza, a beneficia de bunuri sau servicii in sectoare fundamentale ca educatia, sanatatea, cultura etc., prin intermediul institutiilor sociale, in special biblioteca este echivalata cu starea de excluziune sociala. „Blocarea ofertei informationale” reprezinta o incalcare a unor „drepturi cetatenesti” si, totodata, plasarea persoanei in afara exercitiului democratic de participare la viata sociala.

Excluziunea sociala nu prezinta un pericol numai pentru societatile in tranzitie, ci si pentru cele dezvoltate. Sociologii din tarile industrializate, urbanizate, unde impactul culturii de masa se manifesta deja asupra individului: Bernstein (1971), Bourdieu, Passerou (1970), Durkheim (1922, 1925), Percheron (1974) contrapun izolarea sociala a individului sau a grupurilor societatii prin incluziunea sociala.

Ca institutie sociala, una dintre misiunile bibliotecii este si socializarea individului, prin formarea cetateanului social activ. Aria intereselor ei metodice include si minimalizarea efectelor provocate de Explozia Informationala sau lipsa de informatie. In virtutea misiunilor sale, afirmatiile precum ca biblioteca este o institutie sociala care prin menirea sa, implicand respectarea legilor, standardelor, prevederilor strategice contribuie la educarea individului, nu sunt suficiente; trebuie luate in considerare simultan si dezideratele diferitor grupuri interesate de promovarea principiilor participative si social organizatorice in existenta si functionarea bibliotecii. Anume cerinta sociala conditioneaza o serie de transformari majore in sfera informational-biblioteconomica. Cerinta sociala solicita noi modalitati de determinare a actiunilor necesare pentru a promova o politica informationala incluziva.

Dupa cum afirma dr. Lidia Kulikovski in „Responsabilitatea sociala a bibliotecii publice – o sinteza intre cunoastere si actiune”, redefinirile moderne ale functiilor bibliotecilor s-au produs ca o reactie la cerintele societatii, la cerintele comunitatii, la cerintele Societatii Informationale – cerinte de a evalua rolul si locul in procesul societal. Delegarea de noi roluri semnifica nivelul inalt de implicare a bibliotecii in afacerile publice ale comunitatii.

Acesta semnifica disponibilitatea bibliotecii, comunitatii si a cetateanului de a conlucra in beneficiul comun si al fiecarei parti.

Societatea postmodernista este preocupata de integrarea omului in procesele constructive, democratice. Strategiile Consiliului Europei, ale Uniunii Europene cu privire la protectia sociala, educatie, invatamant, integrare sociala, activism social contin si recomandari cu privire la accesibilitate, comunicatii, manifestari culturale, recreere, in care bibliotecile isi realizeaza functiile lor. Implementarea prevederilor strategice si normative conduc la stabilirea incluziunii sociale. Conceptele internationale fundamentale influenteaza si elaborarea unor documente-cadru de activitate biblioteconomica din Republica Moldova. Este revizuita si adaptata la cerintele europene legislatia de biblioteca din perspectiva echitatii accesului la informatii.

Incluziunea sociala in etapa actuala de tranzitie se identifica cu cerinta sociala. Organismele si institutiile internationale au elaborat mai multe initiative, directive, recomandari, rezolutii, discutate si aprobate la inalte foruri, congrese, conferinte care acrediteaza activitatea bibliotecii de incluziune sociala.

Pentru a determina directiile de dezvoltare, metodele de activitate a bibliotecii ca institutie publica intr-o societate democrata, este necesar sa cunoastem etapele care au marcat biblioteca intr-un trecut nu prea indepartat. Sa deosebim aspectele manifestarii ei sub conducerea unui singur partid, intr-un regim administrativ de comanda, ca institutie propagandistica, de aspectele formarii utilizatorului activ de informatii, ca centru de organizare sociala.

In prim-plan era pusa orientarea ideologica comunista a activitatii bibliotecilor, legata de organizarea propagandei ideilor comuniste, a atragerii maselor prin lecturi la promovarea doctrinei comuniste. Ea avea rolul de edificator al societatii regimului totalitar.

Intr-un regim totalitar puterea partidului se identifica cu puterea statului. Statul este partidul. Ideologia de partid, oficiala, se refera la toate aspectele existentei umane, la care se presupune ca adera toti cei care traiesc in societate. Prin urmare, individul devine un atom strans legat in sistemul social, el nu poate exista in afara ideologiei unui singur partid.

In URSS bibliotecile erau institutii ideologice de culturalizare si de informare stiintifica. Ele aveau urmatoarele functii sociale: contribuiau la realizarea, in spiritul partidului comunist, a drepturilor cetatenilor la invatatura, la folosirea realizarilor culturii, la odihna, la libertatea creatiei stiintifice, tehnice si artistice; ajutau la cresterea constiintei politice si la formarea unei pozitii active in viata oamenilor sovietici, la educarea lor in spiritul atitudinii comuniste fata de munca, al convingerii ideologice a patriotismului sovietic, intransigentei fata de ideologia burgheza. „Biblioteca sovietica – se mentioneaza in materialele Congresului al XXVII-lea al PCUS (ultimul congres al comunistilor din URSS) – este o biblioteca de tip nou, socialist, intreaga ei activitate are drept scop sa ajute partidului si guvernului la formarea unei personalitati armonios dezvoltate, social-active, care sa intruchipeze bogatia spirituala, puritatea morala si perfectiunea fizica”. Acest citat ne demonstreaza ca politica partidului in domeniul dezvoltarii bibliotecilor era de fapt si cerinta societatii de atunci. Partidul/societatea gaseau mijloace economico-financiare pentru promovarea activitatii bibliotecilor in conformitate cu principiile doctrinare comuniste. Bibliotecile au cunoscut o dezvoltare ascendenta. Totodata insa, constatam urmatoarele:
s-a creat o teorie a cumularii fondurilor de carti fara analiza perspectivelor reale ale utilizarii lor, asa-numitul „profil al depozitelor de carti” in activitatea bibliotecilor. Bibliotecile lasau pe planul al doilea si chiar neglijau problemele organizarii, valorificarii de catre societate a diversitatii culturale si informationale. Ele erau preocupate de influenta esentiala a vietii spirituale a societatii din punctul de vedere al ideologiei comuniste, al controlului asupra gandirii si conceptiilor vitale ale omului sovietic. Astfel individul era directionat, fara a i se da posibilitatea sa se orienteze singur, sa ia decizii, sa judece in mod critic, altfel decat prevedea ideologia comunista. Individul devenea un executor al poruncilor regimului totalitar, incapabil sa se orienteze intr-o lume deschisa in situatiile create de idei pluraliste.

Sistemul biblioteconomic din Republica Moldova s-a format timp de decenii sub influenta politicii informationale, culturale din URSS. Odata cu proclamarea Republicii Moldova ca stat independent se determina si vectorul politic al acestuia de integrare si aderare la Uniunea Europeana. Se transforma misiunea si rolul bibliotecii ca institutie sociala, conform noilor necesitati ale societatii pentru elucidarea problemelor organizatorico-informationale actuale si a apararii drepturilor la liberul schimb de informatii si la comunicare, pentru care si exista. Or, strategia de dezvoltare a bibliotecilor din ultima perioada de timp se bazeaza pe asigurarea accesului la informatie si, in primul rand, a celei de interes public, a informatiei de mediu, a informatiei privind drepturile omului etc.

Actualmente rolul bibliotecilor in promovarea accesului la informatie devine tot mai evidenta si de neinlocuit, incepand cu informatizarea sistemului infodocumentar care presupune perspective calitative in organizarea activitatii informationale si de referinta. Doar printr-o cooperare si colaborare eficienta la nivel local cu diferite institutii poate fi incurajata participarea publicului la viata sociala, la e-guvernare, diversitate culturala si, nu in ultimul rand, la asigurarea eficienta a accesului la informatia publica.

Rolul institutiilor infodocumentare in cadrul sistemului informational public s-ar manifesta prin: diminuarea fenomenului excluderii sociale; promovarea unei politici informationale incluzive; asigurarea realizarii dreptului la informatia publica; diversificarea serviciilor informationale si a suporturilor in scopul informarii calitative si operative a cetatenilor; extinderea posibilitatilor de acces la informatia publica prin implementarea TIC; afirmarea calitatilor de socializare prin formarea „constiintei publice”, respectiv „constiintei civice” (cunoasterea si respectarea drepturilor privind informatia de interes public si posibilitatile de a o utiliza in viata cotidiana); organizarea diverselor intruniri de continut si caracter public etc.

Astfel societatea castiga un cetatean activ, incadrat in procesele de luare a deciziilor, fauritor al sistemului democratic. Autoritatea publica castiga intelegere din partea cetatenilor, conlucrare si coeziune comunitara. Cetateanul devine informat, obtine pozitie civica, trateaza cu demnitate problemele cu care se confrunta. Biblioteca se afirma ca institutie sociala, promotoare a valorilor democratice spiritual culturale.

Referinte bibliografice:

1. Biblioteconomie: curs general / red. C.I. Abramov, N.S. Kartasov. – Ch.: Cartea Moldoveneasca, 1990. – 264 p.

2. Dictionar de sociologie. – Bucuresti: Ed. Univers Enciclopedic, 1996. – P. 248.

3. Idem, p. 249.

4. Kulikovski, Lidia. Responsabilitatea sociala a bibliotecii publice – o sinteza intre cunoastere si actiune // „Dimensiunea sociala a bibliotecii publice in societatea informationala”, conf. (2002; Chisinau). Materialele conferintei „Dimensiunea sociala a bibliotecii publice in societatea informationala”: Culeg. de comunic., 12-19 octombrie 2002 / Bibl. Municipala „B.P. Hasdeu”. – Ch., 2003. – P. 3-11.

5. Kulikovski, Lidia. Incluziunea sociala – prioritatea Europei, esenta activitatii bibliotecilor // Biblioteconomie si Stiinta Informarii: prelegeri pentru studentii specialitatii Biblioteconomie si Asistenta Informationala / USM; Catedra de Biblioteconomie si Asistenta Informationala. – Ch.: CEP USM. Vol. 3. – 2005. – P. 120-143.

6. Manda, Corneliu. Administratia publica si cetateanul. Structuri. Autoritati. Informatie publica. – Bucuresti: Ed. Tehnica, 1997. – 120 p.

7. Михнова И.Б. Библиотека как информационный центр для населения: проблемы и их решения: практическое пособие. – Мoscova: Liberia, 2000. – 128 p.