Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Tatiana COŞERIU, director adjunct, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Voluntariatul – o dimensiune prioritară pentru dezvoltarea unei biblioteci prospere

Organizarea şi promovarea lecturii este o activitate permanentă şi de durată a unei biblioteci. Schimbările din societate, inerent şi implicit, modifică şi extind rolul esenţial al structurilor infodocumentare. Bibliotecile influenţate de crize caută căi inovative pentru valorizarea informaţiei.

Specialiştii cunosc bine problemele din domeniu. Pe lîngă spaţii adecvate şi condiţii relevante de studiu, tot mai des se pune în discuţie subiectul lecturii, al utilizatorilor şi personalului. Rezultatele cercetărilor demonstrează că lectura rămîne în continuare prioritară. Bibliotecile trebuie să se gîndească la un plan de relaţii publice pentru a promova cu succes ofertele şi serviciile lor, pentru a-şi pune în valoare resursele.

Activitatea de voluntariat este din ce în ce mai intens discutată, evidenţiind sumarul contribuţiilor – formarea capitalului social. Prin coerenţa dintre diverse grupuri se rezolvă problemele şi se caută soluţii cu care se confruntă societatea. Biblioteca fiind o instituţie socială, comunitară, voluntariatul se aplică şi se dezvoltă pentru a consolida responsabilitatea civică a cetăţenilor şi pentru a valorifica potenţialul uman.

Organizaţia Naţiunilor Unite defineşte voluntariatul ca o activitate desfăşurată din propria dorinţă, din voinţă şi discreţie, fără a obţine un venit, pentru a aduce beneficii părţii terţe şi satisfacţii personale. Experienţa ţărilor dezvoltate demonstrează că oamenii sunt motivaţi de a deveni voluntari pentru:

  • a ajuta comunitatea;
  • a face ceva util şi cu efect;
  • a fi activi;
  • a acumula experienţe;
  • a învăţa;
  • a face parte dintr-un grup;
  • a accepta provocări;
  • a fi responsabili;
  • a dezvolta devotamentul şi ataşamentul social;
  • a obţine abilităţi de comunicare şi de interacţiune;
  • a fi prezenţi în viaţa publică;
  • pentru a fi fericiţi.

În bibliotecile din R. Moldova nu a fost cercetat fenomenul voluntariatului. Pentru a preveni incertitudinile este nevoie ca fiecare instituţie să-şi determine poziţia faţă de această activitate. În continuare vom încerca să prezentăm algoritmul voluntariatului într-o instituţie publică, non-profit.

Munca voluntară presupune realizarea unei activităţi fără recompensă, reprezen-tînd un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea. O astfel de muncă este o renunţare la pasivitatea tradiţională, o contribuţie la ameliorarea calităţii vieţii, la dezvoltarea socială echilibrată. Voluntariatul poate să se manifeste în două forme:

  • organizată – munca este oferită cu voinţă prin intermediul organizaţiilor, grupurilor asociative;
  • neformală – ajutorul necompensat este acordat de prieteni, familie.

Primul pas şi cel mai important este ca biblioteca să-şi elaboreze politica privind activitatea de voluntariat, să-şi reglementeze atitudinea faţă de voluntari.

Pasul doi reprezintă analiza nevoilor instituţiei de implicare a voluntarilor. Oamenii devin voluntari pentru o cauză. Este important ca ei să cunoască dacă nevoile instituţiei corespund aptitudinilor, cunoştinţelor şi necesităţilor pe care le au. Biblioteca identifică sarcinile posibile, alcătuieşte fişa postului în conformitate cu profilul candidatului. E salutabil dacă se elaborează Portofoliul voluntarului care ar cuprinde: misiunea, viziunea, valorile, liniile directoare, planul şi raportul de activitate, cadrul de reglementare, profilul utilizatorilor, serviciile şi ofertele informaţionale, organigrama sau structura instituţiei, scurt istoric al bibliotecii, codul de etică etc. Un element important este scrisoarea de bun venit pentru voluntari, unde se apreciază experienţa şi utilitatea activităţii bilaterale. Portofoliul oferă avantaje şi beneficii specifice atît instituţiei, cît şi voluntarilor.

Biblioteca obţine următoarele beneficii:

  • claritate: toată lumea ştie ce se întîmplă;
  • consecvenţă: toată lumea este tratată în mod egal;
  • economie de timp: documentul serveşte ca punct de plecare în luarea deciziilor;
  • eficienţă: fiecare persoană ştie unde anume să se adreseze pentru diferite probleme.

Avantajele voluntarilor:

  • siguranţă: ştiu întotdeauna care este poziţia lor sau ştiu bine ce să facă;
  • prevenirea conflictelor: se reduce posibilitatea izbucnirii unor conflicte cu angajaţii sau cu utilizatorii;
  • satisfacţie:aderă la o organizaţie profesionistă;
  • claritate:voluntarii îşi vor cunoaşte mai bine drepturile şi responsabilităţile;
  • consecvenţă:voluntarii vor fi trataţi cu consecvenţă;
  • respect:voluntarii se vor simţi respectaţi şi necesari pentru bibliotecă;
  • productivitate:voluntarii desfăşoară activitatea ferm;
  • evitarea conflictului: ocolirea acuzelor de discriminare şi a conflictelor de interes;
  • angajament: voluntarii vor fi mai productivi şi mai activi atunci cînd sunt apreciaţi.

Voluntarul nu trebuie recrutat pentru a îndeplini munca bibliotecarului, ci pentru a da valoare activităţii de informare şi documentare. La elaborarea listei de priorităţi, de sarcini pentru implicarea voluntarilor neapărat să se examineze cu atenţie dacă sarcinile alocate nu se substituie muncii angajaţilor. Un ajutor considerabil este chestionarul de analiză a nevoilor de voluntari la nivel de bibliotecă, unde participă toţi bibliotecarii.


Ariile de implicare sunt diverse şi se extind în funcţie de priorităţile bibliotecii:

  • activităţi extramuros;
  • servicii la distanţă;
  • extinderea orelor de funcţionare a bibliotecilor pentru utilizatori;
  • servicii digitale;
  • activităţi de relaţii publice;
  • administrarea şi actualizarea forumurilor pe interese;
  • educarea tehnologică a utilizatorilor;
  • organizarea lecturii în perioada estivală etc.

Actorii principali în promovarea lecturii pot fi cei care citesc mai mult. Datele statistice argumentează că copiii şi tinerii sunt utilizatorii-ţintă. Îndeosebi ei sunt categoria care, prin acţiunile lor, prin munca lor, pot să accelereze pulsul lecturii, să susţină serviciile publice comunitare. La rîndul lor, cei de vîrsta a treia, prin înţelepciune şi profesionalism, pot sprijini iniţiativele bibliotecii. Şomerii aflaţi în căutarea unui loc de muncă pot obţine experienţă, abilităţi noi şi recomandări pentru viitoarele angajări. Persoanele cu dizabilităţi sunt o sursă de talente care au nevoie de contact interuman şi de o modalitate de a-şi umple timpul liber. Posibili voluntari pot fi şi familii întregi. Vîrsta şi categoriile de voluntari depind de obiectivele şi proiectele instituţiei.

Dimensiunile serviciului voluntar se caracterizează prin:

  • durată: scurtă (activitatea în zilele de odihnă şi de sărbătoare, activităţi ocazionale); medie (durează pînă la şase luni); lungă (durează de la şase luni şi mai mult);
  • tipul de plasament: individual sau în grup;
  • tipul de voluntar: specializat (profesionist), nespecializat;
  • vîrstă: cu cît diversitatea voluntarilor este mai mare ca vîrstă, cu atît avantajele sunt mai numeroase.

În funcţie de dimensiunile serviciului voluntar şi de nevoile bibliotecii se elaborează fişa postului. Modelul nu este atît de complicat, dar trebuie să cuprindă următoarele:

  • titlul poziţiei;
  • scopul poziţiei;
  • programul de lucru şi durata: zilnic, săptămînal, lunar, estival etc.;
  • locul desfăşurării activităţii: cît timp va munci pe teren sau extramuros, cît timp va munci la sediul bibliotecii;
  • relaţii de subordonare şi de coordonare, supervizorul;
  • responsabilităţi principale;
  • responsabilităţi adiţionale;
  • abilităţi necesare.

Voluntarii recrutaţi şi selectaţi sunt orientaţi şi instruiţi de supervizor, de coordonatorul de voluntari. În calitate de supervizor poate fi şeful serviciului în care se va desfăşura activitatea de voluntariat. Este necesar de a reglementa întîlnirile de supervizare pentru menţinerea comunicării cu voluntarul şi pentru controlarea faptului că el îşi desfăşoară corect munca. Modalităţile sunt diferite:

  • poşta electronică;
  • telefonul fix, telefonul mobil;
  • jurnalul de evidenţă a activităţilor desfăşurate;
  • articolele în presa locală şi profesională despre activitatea depusă.

Pe parcursul desfăşurării muncii, voluntarul este evaluat în corespundere cu fişa postului. Supervizorul, coordonatorul discută cu el pentru a îmbunătăţi relaţiile şi pentru a evita erorile.

Pasul trei cuprinde aspectul de recompensare, beneficiile pe care le pot obţine voluntarii. Pentru majoritatea oamenilor aprecierea este o necesitate pentru motivări şi stimulări ulterioare. Recompensele morale de bază pot fi:

  • mulţumiri pentru fiecare activitate;
  • implicarea voluntarilor în procesul de planificare, de luare a deciziilor;
  • aprecierea opiniilor şi ideilor;
  • demonstrarea interesului faţă de viaţa privată;
  • oferirea responsabilităţilor importante;
  • celebrarea aniversărilor voluntarilor sau a altor evenimente;
  • menţionarea activităţilor voluntarilor în rapoarte, în publicaţii de specialitate;
  • plasarea fotografiei voluntarului pe pagina web;
  • acordarea unor menţiuni, diplome;
  • asigurarea unui mediu binevoitor şi plăcut de activitate;
  • oferirea scrisorilor de recomandare etc.

Contribuţiile activităţii de voluntariat sunt bilaterale. Instituţia care va aplica energic activitatea dată va beneficia de preferinţe la procurarea de servicii sociale şi va obţine statutul de utilitate publică (art. 20, pct. 2 şi 3 din Proiectul de lege cu privire la voluntariat). În R. Moldova valoarea activităţii de voluntariat este estimată din punct de vedere economic la Produsul Intern Brut. Conform cercetărilor, contribuţia muncii de voluntariat este la noi de 10-15 ori mai mică în comparaţie cu ţările din Europa Centrală şi de Est, ceea ce constituie 0,07 % din Produsul Intern Brut.

Pentru a promova conceptul de voluntariat şi a consolida parteneriatul dintre societatea civilă şi instituţiile publice, anual se organizează Săptămîna Naţională a Voluntariatului „Hai în gaşca voluntarilor”. Astfel, la ediţia din 2008 au fost implicaţi peste 30 de deputaţi, miniştri, viceminiştri, consilieri, primari şi alte persoane publice, oferind comunităţii exemple de responsabilitate socială. Timpul acordat voluntar de persoanele publice a fost aproximativ de 230 ore, timpul oferit de voluntarii din ONG-uri – de 1150 ore. Valoarea muncii depuse a constituit minimum 20 700 lei. Festivalul voluntarilor este un alt eveniment, care se organizează pentru a recunoaşte public meritele voluntarilor din Republica Moldova. În acest an, festivalul s-a aflat la cea de-a VI-a ediţie şi a fost organizat de către Serviciul pentru Pace şi alte ONG-uri din Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova, Asociaţia „Prietenii Copiilor” şi Corpul Păcii SUA în Moldova.

Managementul voluntariatului, ca şi altă activitate a instituţiei, necesită un efort. Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” participă la dezvoltarea societăţii civile implementînd rigorile activităţii de voluntariat. Rezultatele sunt deocamdată modeste, dar cu iniţiativă, inovativitate şi cu durabilitate.


Referinţe:

    1. http://www.youth.md.

    2. Centrul Naţional de Voluntariat Pro Vobis – http://www.voluntar.ro.

    3. http://wwww.credo.md.

    4. Ghidul liderului de tineret / Consiliul Naţional al Tineretului. – Chişinău: Pontos, 2003. –128 p.

    5. http://www.cntm.md.