Biblio Polis - Vol. 29 (2009) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
FILE DE CRONICĂ / ХРОНИКА / CHRONICLE
Lidia KULIKOVSKI
Lectura chişinăuienilor, acum un secol, la biblioteca orăşenească

La 1 ianuarie 1909 oraşul Chişinău avea 127 de mii de locuitori, 10 mii de case, din care doar patru cu trei etaje, 142 de străzi şi stradele, 12 pieţe şi 5 parcuri / grădini. Biblioteca oraşului, care în 1909 ajungea la 32 de ani de existenţă, era utilizată foarte intens de 4 624 chişinăuieni.


La această dată Biblioteca orăşenească deţinea o colecţie de 56 152 cărţi, broşuri, reviste şi ziare. Biblioteca oraşului a oferit, în acel an, locuitorilor Chişinăului 104 tit­luri de publicaţii periodice foarte diverse ca subiect şi provenienţă, dar numai unul în limba română – Luminătorul. Dintre titluri, menţionăm doar aceste ziare locale – Bessarabskie Gubernskie novosti, Bessarabskaia jizni, Bessarabskoe Selskoe Hozeaistvo, Vedomosti Kişiniovskoi Gorodskoi Dumî. Celelalte 97 de titluri veneau din Moscova, Petersburg, Kiev, Odesa, Harkov.
Responsabilitatea Bibliotecii Publice locale, cum afirma bibliotecarul Daria Harjevski, constă în satisfacerea solicitărilor (nu utiliza termenul necesităţi) de lectură ale chişinăuienilor înscrişi la BP. Această responsabilitate, de a satisface necesităţile chişinăuianului, a stat şi la baza procesului de achiziţie a noutăţilor editoriale. Colecţia s-a îmbogăţit în anul 1909 cu 2 128 de volume, din care 256 erau cărţi rare. [Ca ilustrare, vom face o comparaţie cu anul 2008: la Sediul Central al Bibliotecii Municipale au intrat 2 745 de titluri, iar carte rară doar vreo zece exemplare]. Alături de preocuparea de a satisface solicitările cititorilor, biblioteca avea şi un scop bine definit: identificarea, achiziţionarea şi completarea colecţiei cu lucrări capitale, luxoase [am menţinut expresia din raport], altfel zis – cărţi rare, cu scopul de a constitui un patrimoniu de valoare pentru chişinăuieni.


Ne dăm seama că, pentru acea epocă Biblioteca orăşenească era foarte bine dotată. Dacă achiziţia se făcea în baza cererilor de lectură, atunci putem concluziona că atât cărţile, cât şi publicaţiile periodice exprimau de fapt interesele de lectură ale chişinăuienilor.
Analizând componenţa socială a cititorilor înscrişi la bibliotecă constatăm următoarele categorii [în paranteze prezentăm numărul de persoane]: negustori (163), mic-burghezi (1987), dvoreni (421), militari (28), ţărani (187), clerici (3). După cum vedem, negustorii şi militarii erau considerate categorii sociale, după o clasificare a timpului, pentru că biblioteca o utilizează în raportul său către Duma orăşenească. Ponderea, din totalul cititorilor, revine mic-burghezilor (în limba rusă мещане) – 43%.
Burghezii, după Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române (ARC-Gunivas, 2007, p. 263), sunt clasa socială intermediară între nobilime şi proletariat. Burghez, mai înseamnă, după acelaşi dicţionar, (1) persoană cu vederi înguste, filistine; (2) persoană care nu apreciază cultura, arta, care are preocupări prozaice, exclusiv materialiste. Statisticile bibliotecii orăşeneşti răstoarnă aceste definiţii.


După apartenenţa religioasă cititorii Bibliotecii orăşeneşti se prezintă astfel: 39 % creştini, 60% iudei.
După gen: 3 976 masculin (75,9%), feminin 1 108 (24,1%); din numărul total de femei doar 370 erau de religie creştină, în schimb de religie iudaică – 738 femei.
După vârstă: 2 683 tineri – 58%, restul adulţi.
După ocupaţii profesionale, biblioteca a înregistrat: 2 683 elevi, 608 funcţionari de stat, 279 profesori, 244 studenţi, 105 doctori, 95 meşteşugari, 88 reprezentanţi ai profesiilor libere, 33 comercianţi.
Din cei 4 624 chişinăuieni care au primit carnet de cititor la Biblioteca oraşului 2 750 se foloseau de serviciile sălii de lectură, iar 1 874 (1 182 adulţi şi 692 copii) utilizau doar serviciul de împrumut la domiciliu. Aceşti chişinăuieni au solicitat pe parcursul anului 112 402 cărţi, reviste şi ziare.
Interesul de lectură al chişinăuienilor a fost exprimat mai ales în beletristică – 56 273, ceea ce constituia 50,0% din cărţile consultate în sala de lectură sau împrumutate la domiciliu. Celelalte domenii au acumulat: istorie şi critică literară – 7 610 solicitări (6,8%), istorie – 6 600 (5,96%), dramaturgie (nu intra, după cum vedem, în beletristică) – 5 284 (4,8%), filosofie – 4 500 (4,0%), referinţe – 3 056 (8,4%), ştiinţele naturii – 2 462 (2,2%), medicină – 1 821 (1,60%), artă
2 091 (1,9%).


Împrumutul la domiciliu înregistra numai 24,7% din cărţile solicitate, rezultat ce duce la supoziţia că multe cărţi erau într-un singur exemplar şi se puteau citi exclusiv în sala de lectură. La domiciliu, la fel, se puteau împrumuta doar câteva titluri de reviste, care erau în două şi mai multe exemplare. Acestea erau: Sovremennîi mir – 4 exemplare, Obrazovanie – 3 ex., Vestnik Evropî – 3 ex., Bessarabskaia jizni – 2 ex., Vestnik znanii – 2 ex. Restul de titluri din cele 104 erau într-un singur exemplar.
Cele mai citite de chişinăuieni erau: Sovremenîi mir – 2 321 solicitări, Teatr i jizni
1 552, Russkoe bogatstvo – 1 283, Satirikon – 1 217, Vestnik znanii – 1 098, Vestnik Evropî – 964, Niva – 932, Obrazovanie – 814, Priroda i liudi – 743, Vokrug sveta – 658, Voprosî filosofii – 321, Veghetarianskoe obozrenie – 215 etc. În nota făcută la analiza lecturii presei, bibliotecarul Daria Harjevski menţiona că solicitările revistelor sunt mult mai mari şi, în consecinţă, lectura lor ar înregistra mai multe împrumuturi, însă biblioteca nu-şi poate permite abonarea la mai multe exemplare.
Din 104 titluri de reviste, 14 erau trimise bibliotecii („sponsorizate”, am spune astăzi) de redacţia Vedomosti Kişiniovskoi Gorodskoi Dumî. Alte 16 titluri erau trimise gratuit de diverse instituţii şi asociaţii, 72 de titluri biblioteca le abona din propriul buget. Bugetul era mare pentru anul 1909 – 625 de ruble. Era un lux, pentru că dacă facem comparaţie cu bugetul pentru achiziţia cărţilor, el constituia doar 229 ruble (dar se cumpăra destulă carte).


Îngrijorător era pentru personalul bibliotecii faptul că s-a diminuat simţitor seriozitatea lecturii. Solicitările pentru lecturi uşoare au constituit 63,2%, iar solicitările de lecturi serioase – 36,8% (în 1908 lecturile uşoare au constituit 59,2% şi cele serioase – 40,8%). Lecturile uşoare se considerau ediţiile periodice, beletristica, dramaturgia. Lecturile serioase includeau manualele, compendiile, îndreptarele, publicaţiile de referinţă.
Cele mai solicitate, în 1909, au fost cărţile scriitorilor tineri (din acea perioadă), urmate de operele clasicilor ruşi şi străini.
După cum afirmă poetul şi traducătorul Leo Butnaru, cunoscător bun al avangardei ruse, anul 1909 în literatura rusă a fost unul de răscruce. A fost anul când simbolismul ieşea din scenă şi făcea loc intrării vertiginoase a futuriştilor.
Avangarda cerea să fie aruncaţi de pe nava contemporaneităţii Al. Puşkin, F. Dostoievski, L. Tolstoi, K. Balmont, M. Gorki, Al. Kuprin, Al. Blok, Leonid Andreev, F. Sologub, A. Avercenko, V. Briusov, I. Bunin etc.


Deşi Daria Harjevski în analiza lecturii atrage atenţia că în 1909 la Biblioteca orăşenească se solicitau mai mult scriitorii tineri, nu am găsit cărţile tinerilor futurişti David şi Nikolai Burliuk, Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski în registrele de lectură ale Bibliotecii orăşeneşti.
Statisticile bibliotecii indică însă un număr mare de solicitări la autorii nominalizaţi spre aruncare din circuitul editorial şi de lectură: Al. Puşkin (200 de solicitări la copii, 87 împrumut la domiciliu şi 321 de cereri în sala de lectură); M. Gorki (267 – în sala de lectură, 193 – împrumut la domiciliu); L. Tolstoi (1 181 – în sala de lectură; 765 – împrumut la domiciliu; 150 – la copii), F. Dostoievski (493 – în sala de lectură, 300 – împrumut la domiciliu, 15 – la copii), Al. Kuprin (540 – în sala de lectură, 279 – împrumut), L. Andreev (490 – în sala de lectură, deci biblioteca avea un singur exemplar, dar care era destul de solicitat).


Mai puţine solicitări înregistrează: F. Sologub (28 – în sala de lectură şi 41 împrumutate la domiciliu); K. Balmont (doar 19 citite în sala de lectură, 18 împrumutate la domiciliu), I. Bunin (doar 33 de cereri în sala de lectură). Pe ceilalţi „candidaţi la uitare” nu i-am întâlnit în statisticile bibliotecii. Cred că Biblioteca orăşenească nu le avea în colecţia sa.
Se citeau intens şi lucrările unor scriitori ca V. Nemirovici-Dancenko, A. Tolstoi, K. Ciukovski, D. Mamin-Sibireak, A. Cehov, N. Gogol, F. Tiutcev, N. Cernâşevski, A. Kuprin, M. Lermontov.


Astfel putem deduce că şi capitala unei provincii a Imperiului Rus dorea lumină, deschidere, vroia să cunoască lumea... şi locuitorii ei veneau la bibliotecă să caute răspunsuri la întrebări, să caute idei, să acumuleze cunoştinţe. Chişinăuienii citeau ce avea Rusia şi lumea mai bun la începutul secolului 20.
Din scriitorii străini clasici,adulţii solicitau cel mai frecvent operele lui Daudet, Dante, Émile Zola, George Sand, Ibsen, Conan Doyle, Schiller, Erasm din Rotterdam, J.-J. Rousseau, W. Scott, H. Sienkiewicz, Twain, H. Wells, A. France, Jerome K. Jerome, Sofocle, H. Heine, Şalom Alehem, A. Mickiewicz, Molière, Maupassant, Boccaccio, Proust, Balzac, Baudelaire, Apollinaire, Rimbaud, Sade, Lautreamont, Cervantes, Shakespeare, Swift, Jung, Flaubert, Joyce, Poe...
La secţia copii, cei mai populari autori au fost: H. Ch. Andersen, Fraţii Grimm, Ch. Dickens, Carmen Sylva, R. Kipling, Mark Twain, W. Scott, Swift, George Sand, Hariett Beecher-Stowe etc. solicitaţi de sute de ori pe an, precum şi O mie şi una de nopţi.
Descoperim şi unele paradoxuri: povestea Scufiţa Roşie a înregistrat doar 10 solicitări şi Biblia – 78.
Personajele cărţilor acestor autori, cum bine spunea Emil Brumaru, sunt locuitorii răsfăţaţi de câteva sute de ani, ai miliar­delor de suflete.
Aşa cum aţi putut observa, mai la început, la gruparea lecturii pe domenii, cele mai solicitate au fost compartimentele educaţie, pedagogie, artă, ştiinţele naturii. Autorii din topul preferinţelor pe domenii sunt Darwin, Mendeleev, Pirogov, Uşinski, Pascal, Uspenski, Nemirovici-Dancenko etc.
Din filozofi, chişinăuienii îi preferau pe Schopenhauer, Nietzsche, Platon, Spinoza, Hegel, Freud.
În mulţimea de nume de autori solicitaţi de către cititorii chişinăuieni întâlnim doar patru nume mai locale, româneşti:
Nakko A. (începuturile sale literare sunt în româneşte, dar după 1866-1867 scrie în ruseşte istoriografie şi dramaturgie) – 28 solicitări;
Stamati Constantin (iniţial a debutat în limba rusă, iar începând cu 1860-1861 scrie şi editează în româneşte) – 19;
Kruşevan I. – 43;
Carmen Sylva (numele literar al reginei Elisabeta-Otilia-Luisa a României, 1843-1916) – 26 solicitări.
Din registrele bibliotecii, completate bineînţeles în rusă, nu putem şti dacă au fost solicitate operele lor în română sau în rusă. Neavând un catalog la îndemână, nu putem să ştim în ce limbă avea biblioteca operele acestor scriitori.
Secţia locală, ca şi autorii locali, au fost solicitaţi de 15 ori în anul 1909. Cine i-a solicitat? Elevii – 5 solicitări, profesorii doar 2, funcţionarii – 7, meşteşugarii – 1.
Indicele de circulaţie al colecţiei a fost de 2,0. În medie, biblioteca punea la dispoziţie per zi 466 cărţi, reviste şi ziare (120 cărţi la împrumut, 70 volume la secţia copii şi 258 în sala de lectură).
Indicele mediu de lectură constituia 23,3, în secţiile bibliotecii fiind diferit: în secţia copii fiecare din cei înscrişi a citit în medie 22 volume, la secţia împrumut 23, la sala de lectură 24,9.
De menţionat că Daria Harjevski, analizând lectura anului 1909, remarca: „Trebuie să avem în vedere că cei 4 624 chişinăuieni înscrişi la Biblioteca orăşenească, nu reprezintă simple unităţi [de cititori ai cărţilor împrumutate]. Cărţile împrumutate la domiciliu erau citite şi de alţi membri ai familiei. Deoarece împrumutul la domiciliu era cu plată, de multe ori se înscria ca împrumutător un chişinăuian ce achita taxa, dar cărţile erau citite de mai mulţi, din motive economice. În consecinţă, utilizatori reali ai bibliotecii sunt cu mult mai mulţi.” Menţionăm în context că serviciile sălii de lectură erau gratuite.


„Numărul de cărţi citite ar fi fost mult mai mare dacă, se caină bibliotecara, biblioteca nu ar fi fost închisă după amiază trei luni şi jumătate, din cauză că nu era lumină electrică. Această situaţie a influenţat şi numărul de utilizatori care utilizau biblioteca după orele de serviciu, seara, când biblioteca era închisă.”
Foarte mulţi cititori, mai ales copiii, solicitau literatură uşoară. Acest fapt nu a fost trecut cu atenţia de administraţia bibliotecii, care imediat a emis un regulament ce interzicea elevilor lectura literaturii uşoare. Bibliotecarii trebuiau să le recomande clasici ai literaturii ruse şi străine, cărţi ştiinţifico-populare, îndreptare, manuale.
Deşi avea, în viziunea administraţiei bibliotecii o colecţie bună, biblioteca nu a satisfăcut 7 518 cereri ale chişinăuienilor:
3 137 la cărţi, 2 182 la reviste, 2 199 la ziare.
Pe parcursul acelui an biblioteca a eliminat din colecţie 21 de volume uzate fizic, 10 exemplare cărţi în baza unei circulare guvernamentale.
Biblioteca a funcţionat pentru public 265 de zile.
Aşa arăta lectura publică în Chişinăul din 1909, cu doi ani înainte de a se publica manifestul futuriştilor O palmă dată gustului public.
Futuriştii proclamau la acel început de veac un spirit de frondă negând valorile tradiţionale. Ei propuneau sincronizarea literaturii şi artei cu epoca civilizaţiei moderne, a vitezei, a maşinii. Multe generaţii de chişinăuieni au citit, recitit şi răscitit, mereu, pe parcursul secolului Shakespeare, Swift, Jung, Tolstoi, Flaubert, Joyce, Baudelaire, Poe, Cehov, Dostoievski, Proust, Balzac, Apollinaire, Rimbaud, Sade, Lautreamont, Cervantes…
Îi citesc şi astăzi, în secolul vitezei şi tehnologiilor hiperavansate...