Biblio Polis - Vol. 23 (2007) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
PATRONUL NOSTRU SPIRITUAL / НАШ ДУХОВНЫЙ ПАТРОН / OUR SPIRITUAL PATRON
(Vl. P.)

A PROPOS: CÎTEVA PRECIZĂRI

Textul de mai sus – articolul judecătorului D. Stoicescu din Constanţa, prezentînd într-o manieră publicistico-memorialistică un aspect mai puţin cunoscut (de noi, cel puţin) al vastei activităţi a lui Hasdeu – este preluat din revista Cuvântul Dreptăţii (anul III, nr. 10, decembrie 1921), unde, se pare, a fost tipărit în premieră. Vom menţiona că „revista lunară pentru popularizarea ştiinţelor juridice şi sociale în Basarabia” - Cuvântul Dreptăţii – avînd ca director proprietar şi fondator pe faimosul jurist Vespasian Erbiceanu (1865, com. Bucium, Iaşi - 1943, Bucureşti, cimitirul Bellu), prim-preşedinte al Curţii de Apel din Chişinău, a fost prima şi cea mai longevivă publicaţie de specialitate din Basarabia de după Marea Unire cu România, din 27 Martie / 9 Aprilie 1918. O familiarizare cît de aproximativă cu colecţia, ne scoate în evidenţă o revistă nu numai solidă, dar şi captivantă, inclusiv datorită faptului că tindea să aibă un conţinut cît mai variat, de natură să satisfacă interesele unui cerc larg de cititori. Articolul despre savantul şi literatul B.P. Hasdeu este o dovadă elocventă, în acest sens. (Chiar dacă Hasdeu a avut destule tangenţe şi cu Dreptul, cu justiţia – suficient să amintim că între 1852 şi 1856 a făcut studii de Drept la Universitatea din Harkov /actuala Ucraină , iar în 1858 a funcţionat ca judecător la Cahul – pe atunci oraş în Principatul Moldovei, apoi, pînă în 1878 – reşedinţă de judeţ în Principatele Unite-România).
Am decis să republicăm articolul dat avînd în vedere caracterul său de document credibil, dar şi, în bună parte, inedit – repetăm, cel puţin pentru generaţiile actuale de ne-specialişti, doritori de a cunoaşte viaţa, opera şi fapta lui Hasdeu. Autorul, judecătorul D. Stoicescu, poate să fi fost chiar martor ocular, sau un implicat în iniţiativa ministrului Chiţu - a savantului Hasdeu, de efectuare a unui sondaj privind „obiceiele juridice” ale poporului nostru, din diferite zone populate de români, în acea epocă (după august 1877). Oricum, în scrierea sa, D. Stoicescu redă cu vervă, dar şi cu suficientă veridicitate, în cunoştinţă de cauză, atît discuţia pe care au avut-o aceste două personalităţi ale României moderne, ministrul Gh. Chicu şi B.P. Hasdeu, cît şi efectul ei: spicuiri din „Cestionarul” întocmit şi difuzat de Hasdeu. Conform aceluiaşi autor, rezultatele sondajului au fost impresionante, încît „au umplut trei dulapuri şi au fost în parte utilizate”. Însă despre destinul de mai departe al chestionarelor din cele trei dulapuri nu se mai ştia nimic atunci, la 1921; se pare că nici acum nu se ştie...
Am reprodus articolul din Cuvântul Dreptăţii cu maximă precizie, păstrînd unele particularităţi ale lexicului şi ale ortografiei acelui timp: cestionar (pentru „chestionar”), linguistică, obiceie (pentru „lingvistică”, „obiceiuri”); forme de genitiv / dativ ca publicităţei, ţărei linguisticei; pluralul adjectivului / pronumelui „care” – cari; scrierea lui –s- în cuvinte ca răsboi, isvor etc.
Menţionăm că materialul ne-a fost pus la dispoziţie, cu multă amabilitate, de către dl Mihai Taşcă, doctor în drept, colaborator la AŞM, un mai vechi şi fidel prieten al revistei noastre, tot el şi un admirator al personalităţii titanice a lui Hasdeu. Profitînd de ocazie, îi exprimăm dlui dr. M. Taşcă sincera noastră gratitudine pentru conlucrare dezinteresată care, cu certitudine, este şi una utilă – atît pentru revistă, cît şi pentru cititorii noştri.
Şi o ultimă remarcă: în articolul lui D. Stoicescu este amintit un toponim astăzi mai puţin cunoscut, poate chiar dat uitării - Ragusa. Este denumirea italiană, dată de veneţieni, a unui oraş-port la Marea Adriatică, cunoscut în prezent ca Dubrovnik, centrul regiunii Dalmaţia din actuala Croaţie - din 1918 pînă în 1991, una din cele şase republici ale fostei Iugoslavii.
(Vl. P.)