Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 63 (2016) Nr. 4  
ARHIVA  
MISCELLANEA
Daniela NĂGARĂ
Arta de a crea cuvinte în pânza romanului

L-am descoperit pe Paul Goma anul trecut, la una din ședințele Salonului de lectură „Ceaiul de la ora patru”. Nu auzisem despre el nimic până atunci. Prima mea lectură a fost Arta refugii. Acest roman este unic atât prin tema bine formulată și prezentată, cât și prin cuvintele nou-formate de către autor. Romanul diferă de celelalte opere prin felul în care cuvintele noi formate sunt atât de bine aranjate în text, încât poți spune că sunt cuvinte vechi și locul lor este chiar acolo unde le-a aranjat autorul. Crearea cuvintelor noi îl face pe Paul Goma special și deosebit de contemporanii săi. De fapt, fiecare are unicitatea sa, însă dânsul, până a ajunge să fie respectat și apreciat în rândul scriitorilor, a cunoscut neînțelegere, ignorare, injustiție.
Cuvintele refugiat, ne-refugiat, domnpărinte, haidău-șef, cedător, re-americani, re-vede, re-fina, re-bombe, re-cedez, așairomânul, încotrova, re-roșie, re-oftează, nețigani, fugartist, ne-formă, înplusă etc. sunt create de autor și este interesant că fiecare are totuși o semnificație, la fel creată de Paul Goma. Dânsul totuși explică care e chestia cu „re-ul”: „…de la latini am luat noi șmecheria cu re-ul. Îmi place: iei aproape orice cuvânt, îi pui în frunte un re- și gata, se întâmplă o întâmplare de reparare: cum n-ai nimerit-o de prima oară cu o treabă, te întorci și o dregi cu re-ul.” Interesant este și faptul că autorul creează nu doar cuvinte, ci și îmbinări de cuvinte, ba chiar și frământări de limbă cum ar fi: „A duduit duduia Doban cu dodotele ei de dartilerie drea.” Îmbinările create de P. Goma sunt: mărgele mărgelii, balegi bălegalegi, totului-tot, cam-distrus un-pic-de-tot de tot, buni-cedați, să ne des-cedeze, așairomânul, bătrân ca bătrânețea etc. Datorită acestor cuvinte, romanul devine și mai atrectiv în timpul lecturii, devine mai viu, mai colorat, chiar dacă abordează o temă ce și-a lăsat amprenta chiar și până în zilele de azi. Romanul nu „doare” atât de tare, încât ar putea dacă ar lipsi glumele mamei spuse printre lacrimi și cuvintele create de însăși autorul.
Daniela NĂGARĂ,
clasa a X-a LM, Liceul Teoretic „Gaudeamus”