E îmbucurător faptul că în prezent tot mai mulți poeți abordează o tematică, pe cât de grea pe atât de blagorodnică – poezia creștină. Pe lângă cartea domnului Valeriu Rață Cu Dumnezeu în fiecare zi, în ultimii ani am mai citit două cărți bune ale altor colegi de breaslă și numesc cartea lui Victor Pânzaru (schimonah Irineu) Te rog, nu intra în Biserică la fel ca în muzeu și cea a lui Efim Bivol – Mic sunt, Doamne, fără Tine. Această poezie este o asanare a mocirlei ateiste în care am fost siliți să rătăcim decenii în șir. De altfel, toate necazurile noastre de astăzi se trag tocmai din acea mocirlă, din acel gol sufletesc creat după alungarea Domnului Dumnezeu.
Valeriu Rață scrie cu sufletul și pentru suflet, de aceea poezia lui are o ținută sobră, fără zorzoane, accesibilă tuturor și, ce-i mai important, el crede în ceea ce scrie. Încă G.W. Leibniz spunea că „trebuie să crezi în mod copilăresc în bunăvoința lui Dumnezeu”.
Colaboratorul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” V. Rață, înarmându-se cu mijloacele poetice pe care le are la îndemână orice condeier contemporan, vrea să facă lumea mai bună, mai spirituală, mai curată, mai sinceră sau, cum se exprimă el însuși, s-o trezească din somn. Or, tocmai acest lucru e cel mai greu de înfăptuit astăzi, într-o lume plină de eczeme și zbârcituri caraghioase. Nepăsarea, indiferența, slugărnicia și somnul nostru proverbial le convine multora dintre noi, dar, mai cu seamă, convine de minune „fraților din exterior”.
Pentru această ieșire din noapte autorul își poartă cititorul prin întreg spațiul religios, începând cu Sfânta Scriptură și terminând cu secvențe din viața contemporanilor noștri. Prin exemple de jertfire, înălțare sufletească, sacralitate, bunăvoință cerească și minuni ale sfinților, culese din Cărțile Sfinte, autorul parcă ne roagă să ne rugăm împreună cu el, să dialogăm și să-i cerem sfaturi Bunului Dumnezeu. Și, în mare parte, îi reușește, deoarece nu-i nimic mai pătrunzător și mai mobilizator ca verbul creștin.
Cred că versurile lui Valeriu Rață trebuie să stea pe același raft cu cele din marea poezie creștină românească, alături de Alexei Mateevici, Vasile Militaru, Nichifor Crainic, Traian Dorz și mulți alții, creațiile pe teme religioase ale cărora au avut (și au!) un singur scop: să-l ridice pe om din genunchi, să-l scoată de la întuneric la lumină.
Alexandru-Horațiu FRIȘCU,
poet, publicist