Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 63 (2016) Nr. 4  
ARHIVA  
DIALOGURI LA ZI / current DIALOGUEs / АКТУАЛЬНЫЕ ДИАЛОГИ
parte a proiectului „În obiectiv – bibliotecile”
Cinci interviuri despre lectură, carte, bibliotecă (Consemnare: Proiectul „În obiectiv – bibliotecile”)

„Ceai, Beatles și nr. 27! Cred în soluții, nu în scuze. În muzică bună, experiențe neobișnuite și oameni de încredere”, așa se caracterizează Alexandru Lebedev, fondatorul site-ului de știri pentru tineri, diez.md. Se simte ca peștele în apă în mediul online. Social media a devenit un teren despre care știe, aproape totul. Îl vezi des cu telefonul în mână, dar și cu o carte în geantă. Dacă începi să discuți cu el despre cărți, pregătește-te pentru o discuție lungă.
– Din experiența Dumneavoastră, considerați că dragostea față de lectură este direct proporțională cu succesul? (Argumentați răspunsul.)
– Eu nu cred în succes, dar sunt sigur că cu cât ești expus la mai multe idei, păreri, viziuni cu atât poți să te descurci mai bine atunci când situația ți-o cere. Poți găsi inspirație, idei pentru a face ceva sau să te descurci mai bine atunci când vorbești cu cineva care ar putea să te ajute. Cu cât mai mult citești cu atât devii mai impresionant fără a-ți pune aceasta drept scop. De asemenea, e mult mai plăcut să vorbești cu cineva care știe despre ce vorbește și poate argumenta asta.
– Având o carieră de succes, care în opinia Dumneavoastră este cartea care v-a marcat cel mai mult în viață?
– Pot spune că pentru mine sunt perioade când mă marchează un anumit scriitor. Când eram mai mic citeam mai ales din Jules Verne, apoi am citit scrieri de Mircea Eliade, apoi l-am descoperit pe Milan Kundera și l-am citit aproape în întregime (este actual și relevant pentru persoanele născute în Estul Europei). Am mai cochetat cu Gabriel García Márquez, iar acum îl ador pe José Saramago. O carte e greu să o menționezi, dar pot recomanda Ignoranța de Milan Kundera.
– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important considerați că este rolul bibliotecii în comunitate și care ar fi acesta?
– Eu cred că biblioteca de mult nu mai este un loc de unde să împrumuți cărți, deja cam a trecut această perioadă. Biblioteca e un loc unde se fac schimb de idei, oamenii se întâlnesc la un ceai, la un vin și creează proiecte împreună… Foarte mult mă bucur că cu fiece an Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” este un astfel de loc, unde încep lucruri frumoase. De asemenea, generația mea, generațiile ce vin din urma mea au nevoie să știe că există un astfel de loc, care poate să-i primească și să-i susțină în toate intențiile ce le preconizează.
– Sunteți de acord cu afirmația: cărțile electronice le vor înlocui pe cele tradiționale? (Argumentați răspunsul.)
– Depinde, eu încă sunt adeptul cărților tradiționale, deoarece îmi place sentimentul să țin o carte în mână și să-mi imaginez ce scrie autorul, iar după ce o citesc să simt că am lăsat o părticică din mine acolo. Eu sunt o persoană vizuală și cât vor exista persoane vizuale atâta timp vor exista și cărți electronice. Desigur, e mai comod să ai un Kindle în geantă și să porți o bibliotecă cu tine, însă cu cât mai mare este alegerea cu atât e mai greu e să descoperi o carte pe care niciodată nu credeai că o vei descoperi. Alt lucru se întâmplă când ești în aeroport sau în tren și ai o carte de la vreun prieten, singura carte pe care o ai și vrei, nu vrei o citești. Astfel, ieși din zona ta de confort și intri într-o atmosferă extraordinară.
– Ce servicii bazate pe tehnologiile noi ați dori să fie implementate în biblioteci?
– Ar fi foarte bine ca Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” să fie conectată la rețeaua de socializare de lectură Goodreads, și cititorii, când vor să-și aleagă o carte nouă, să poată găsi cărțile recomandate și în filialele Bibliotecii Municipale.
– Vă amintiți vreo istorie, experiență deosebită legată de bibliotecă?
– Fiind la Biblioteca „Maramureș”, când eram licean și puteam să hoinăresc zilele de vară printre rafturile pline cu cărți, am descoperit călătoria în timp (de fapt, am citit toate cărțile puse la dispoziție despre călătoriile în timp). Apoi această descoperire mi-a permis să fiu mai activ din punct de vedere social… Astfel, țin să mulțumesc echipei bibliotecii care era atunci că mi-a permis să mă aflu acolo și să mă descopăr pe mine atunci când aveam mare nevoie să știu cine sunt.
– Cum vedeți bibliotecile peste 100 de ani?
– Locuri de rebeliune, locuri unde tinerii se vor întâlni pentru a lupta împotriva sistemului (sau a viitorului).
– Vă rugăm să veniți cu un mesaj care ar putea să motiveze generația tânără să citească?
– Nu citiți! Nu citiți ceea ce vi se spune. Nu citiți ceea ce este în trend acum. Nu citiți doar pentru a pune fotografii pe Instagram. Citiți aleatoriu, citiți lucruri care nu credeați vreodată că le veți citi. Citiți autori anonimi, citiți autori care sunt urâți, citiți chiar pseudoautori… Deoarece, la sigur, este cineva care simte ceea ce simțiți, iar textele lor vă vor face să vă simțiți mai bine. Citiți pentru plăcere, pentru a fi egoiști, pentru a vă gândi doar la voi, așa veți vedea cât de frumoși sunteți.
II
Natalia Junghietu, este redactor la ziarul regional „Expresul” din Ungheni. Are o experiență în jurnalism de aproape nouă ani. În copilărie a avut multe vise, dorea să devină și profesoară, și stewardesă, și scriitoare, și dansatoare, și traducătoare. Însă viața a făcut-o jurnalistă.
Acum, conștientizează că în urmă cu 11 ani, când a ales facultatea de jurnalism a făcut cea mai bună alegere. Jurnalismul este pentru ea nu doar o profesie, dar și o pasiune, o vocație. În fiecare zi practic descoperă oameni și lucruri noi.
– Din experiența Dumneavoastră, considerați că dragostea față de lectură este direct proporțională cu succesul? (Argumentați răspunsul.)
– Da, pot să afirm cu certitudine că doar atunci cînd ești o persoană bine informată poți ajunge la culmile succesului. Nu în zadar se spune: „Un om informat este un om înarmat.” Cartea, și nu doar, îți deschide noi orizonturi, îți deschide calea spre un viitor mai bun.
– Având o carieră de succes, care în opinia Dumneavoastră este cartea ce v-a marcat cel mai mult în viață?
– Fiecare carte m-a marcat în felul ei. Îmi plac, ador cărțile în care rolul principal îl joacă o femeie puternică, stăpână pe sine. Astfel, încerc să mă asociez cu ea sau chiar să compar faptele mele cu ale ei. La nebunie mi-a plăcut Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, care mi-a răscolit sufletul în profunzime.
– În contextul schimbărilor care are loc în societate, cât de important este rolul bibliotecii în comunitate și care ar fi acesta?
– Rolul bibliotecii într-o comunitate este vital, aș spune. Biblioteca este principala instituție ce oferă servicii de informare, dar și de documentare, contribuind astfel la dezvoltarea personală a utilizatorilor. Acest fapt asigură accesul cititorilor într-o lume a cunoașterii, dar și a autocunoașterii.
– Sunteți de acord cu afirmația: cărțile electronice le vor înlocui pe cele tradiționale? (Argumentați răspunsul.)
– Probabil că peste ani cărțile electronice își vor face loc nu doar în bibliotecile personale, dar și în cele comunitare. Însă, o carte ținută în mână va rămâne ca un talisman al omului cult, inteligent și înțelept. Iar înțeleptul nu va permite niciodată ca acest talisman, pur și simplu, să dispară.
– Ce servicii bazate pe tehnologiile noi ați dori să fie implementate în biblioteci?
– La acest capitol aș putea scrie multe: cum bibliotecile în ziua de astăzi sunt în continuă dezvoltare, cum un serviciu interesant din punctul meu de vedere ar fi „Chat cu…” sau „Video-chat cu…” (cu o anumită persoană din diverse domenii aflate peste hotarele republicii). Un alt serviciu ar fi informarea celor mai activi cititori pe e-mail despre cele mai noi cărți apărute în bibliotecă, cu o mică prezentare… De ce nu?
– Vă amintiți vreo istorie, experiență deosebită legată de bibliotecă?
– Cînd eram elevă mă duceam la biblioteca școlii de două ori pe zi: dimineața și după ore. Dimineața îmi luam o carte, timp de jumate de zi, cît durau orele, o citeam și după ore mă duceam iarăși la bibliotecă să o schimb. De fiecare dată bibliotecara mă alunga acasă, invocând că o mint că am citit cartea. De multe ori eram obligată să povestesc conținutul cărții ca să se încreadă că într-adevăr am citit-o.
– Cum vedeți viitorul bibliotecilor peste 100 de ani?
– Cel mai mare și cel mai principal centru de multiculturalizare.
– Vă rugăm să veniți cu un mesaj ce ar putea să motiveze generația tânără să citească?
– Răsfoiește sufletul și îți vei vedea trecutul, răsfoiește o carte și îți vei prezice viitorul. Citește, doar așa vei fi înțeles și-i vei înțelege și pe alții. Fii inteligent!
III
Daniel Paladiciuc este medic psihiatru, doctorand, terapeut de orientare psihanalitică. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București (2004), rezidențiatul la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” (2007) și secundariatul clinic la specialitatea psihiatrie pediatrică. Din 2009 activează în calitate de medic consultant la Centrul de Diagnostic și Reabilitare „Armonie” al Direcției Generale Educație Tineret și Sport, lucrează cu maturii și copiii în ședințe de psihoterapie individuală și de grup.
Are o meserie de o responsabilitate maximă și în clipele în care dorește să se recreeze apelează la cărți. Din dragoste pentru lectură a devenit un ambasador al bibliotecii.
– Din experiența Dumneavoastră, considerați că dragostea față de lectură este direct proporțională cu succesul? (Argumentați răspunsul.)
– Cred că da. Cel care a îndrăgit cititul, are acces la „un izvor de apă bună”. Atunci când omul se simte bine, citind o carte valoroasă, are mai multe șanse să acceadă spre succes.
– Având o carieră de succes, care în opinia Dumneavoastră este cartea care v-a marcat cel mai mult în viață?
– Trebuie să spun că, în diferite perioade ale vieții, cărțile au înscris în sufletul meu tipare diferite. Acum, dacă e să mă gândesc la o carte anume, voi spune că, citind Puterea pauzei, de Nance Guilmartin, am văzut-o foarte utilă. Asta mai ales acum când trăim într-o perioadă a suprastimulărilor – carieră, familie, sarcini, solicitări… Și toate acestea deseori, sunt greu de dus. Această carte, prin ea însăși, în timp ce o citești, te predispune să faci o pauză, să meditezi, să te reorganizezi și să-ți schimbi ritmul – din „trebuie chiar acuma!” în „mmm… cred că am nevoie de o pauză, pentru a înțelege mai bine ce vreți de la mine și să vă ofer un răspuns mulțumitor…”.
– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important considerați că este rolul bibliotecii în comunitate și care ar fi acesta?
– Schimbările în societate sunt un lucru obișnuit. Cred că a fost ceva mai greu cu 10 ani în urmă – când oamenii erau puși în situația să-și lase meseriile, de exemplu, profesoratul, și să facă business, pentru a putea supraviețui. Cât ține de citit - s-a citit tot timpul, așa cum și copiii se nasc și pe timp de război… Consider că rolul bibliotecii trebuie să fie cel al unui spațiu de inspirație, în care cititorul să se simtă așteptat și să poată comunica cu persoane la fel curioase și dornice de cunoaștere.
– Sunteți de acord cu afirmația: cărțile electronice le vor înlocui pe cele tradiționale? (Argumentați răspunsul.)
– Nu cred că pot să mă pronunț. Obișnuiesc să citesc cărți clasice. Mai mult, am un obicei de a înveli cu grijă pe perioada lecturii, pentru a păstra coperta. Eu le port cu mine în geantă și citesc imediat cum reușesc să îmi fac timp. Nu am ajuns să citesc o carte electronică. Deși sunt curios…
– Vă amintiți vreo istorie, experiență deosebită legată de bibliotecă?
– Sigur că da. Acum un an, știind că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” este o gazdă primitoare, am organizat, cu colegii mei, serbarea evenimentului „Ziua sănătății mintale”, pe data de 10 octombrie, unde ne-am simțit foarte bine și am avut o discuție între profesioniști și alți specialiști din diferite domenii, o întâlnire foarte productivă și frumoasă. Am ales să discutăm despre accesul la servicii de sănătate mintală, într-un spațiu public. Iar atmosfera a fost una degajată și fără stigme.
– Cum vedeți bibliotecile peste 100 de ani?
– Pline de oameni care vin să citească, să comunice și să se simtă bine. Dar și un loc unde să poată fi găsită orice informație relevantă.
– Vă rugăm să veniți cu un mesaj ce ar putea să motiveze generația tânără să citească?
– Dragi tineri! Noi, adulții, citim. Dar știți de ce ? Pentru că ne place.
Mi-amintesc și acum, fiind elev de liceu și stând într-o zi singur în camera de cămin, mi-am adus aminte de profesoara de română, care mi-a recomandat să citesc cartea Maitrey, spunând că e o poveste frumoasă de dragoste. Poveste scrisă undeva în India, de către Mircea Eliade, pe când era tânăr… Povestea este inspirată din realitate și transformată de autor într-o frumoasă operă. A ajuns să fie citită chiar de protagonistă. Iar, peste ani de zile, aceasta a scris o altă carte, ca răspuns… (care am uitat cum se cheamă…), și că s-ar putea ca ea să fie chiar mai interesantă. Am devenit curios și m-am apucat să citesc…
Dragi elevi, tineri, citiți cărți valoroase și încercați să le îndrăgiți, aceasta chiar merită!

IV
Lilia Plămădeală, șef al Direcției promovarea sănătății a Centrului de Sănătate Publică din Chișinău, la fel împătimită de carte și lectură.
– Din experiența Dumneavoastră, considerați că dragostea față de lectură este direct proporțională cu succesul? (Argumentați răspunsul.)
– Absolut. Nu poți fi un om de succes atunci când nu ești suficient de inteligent. Or, inteligența e capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza esențialul și de a rezolva situații în baza cunoștințelor acumulate. De unde?… Răspunsul e evident – din lectură!
– Având o carieră de succes, care în opinia Dumneavoastră este cartea ce v-a marcat cel mai mult în viață?
– Sper să nu vă dezamăgesc dacă spun că nu am o carte specială, care m-ar fi marcat. Aș spune că m-au marcat cărțile, toate cărțile citite, fiecare în felul ei…
– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important considerați că este rolul bibliotecii în comunitate și care ar fi acesta?
– Pentru mine o localitate fără bibliotecă ar fi la fel ca o casă în care lipsește mama, nu cred că exagerez. Biblioteca este „soba” la care se adună toți când le e frig s-au când au ceva de împărtășit. Deci, o văd ca loc de educare, promovare, comunicare, dezvoltare, susținere multilaterală.
– Sunteți de acord cu afirmația: cărțile electronice le vor înlocui pe cele tradiționale? (Argumentați răspunsul.)
– Nu! Poate că în timp cărțile obișnuite vor deveni un răsfăț, dacă e să ne gândim la mama natură și la copacii sacrificați pentru hârtie, dar plăcerea de a avea în mînă o carte adevărată nu se compară cu nimic.
– Ce servicii bazate pe tehnologiile noi ați dori să fie implementate în biblioteci?
– Îmi e dificil să răspund. Cred că ar fi binevenit orice serviciu din moment ce nu toată lumea beneficiază de un calculator la domiciliu.
– Vă amintiți vreo istorie, experiență deosebită legată de bibliotecă?
– Da, îmi amintesc ceva ce cu mulți ani în urmă, fiind elevă, m-a cam supărat, dar, în timp, am înțeles ce doamnă bibliotecară, grijulie și atentă, de fapt, am avut la biblioteca de unde obișnuiam să iau cărți. Dumneaei nu mi-a făcut nicio obiecție la alegerea pe care o făceam, dar întotdeauna informa pe unul din părinți, ca ei să fie atenți la ce citesc (nu întotdeauna mă interesa literatura conform vârstei).
– Cum vedeți bibliotecile peste 100 de ani?
– La fel de calde, calme, primitoare și în afară de cărți electronice, să fie păstrate și cele adevărate, palpabile.
– Vă rugăm să veniți cu un mesaj care ar putea să motiveze generația tânără să citească?
– Eu sunt convinsă că în marea majoritate tinerii citesc. Celor ce nu prea le place aș vrea să le spun, că niciun film nu-ți va reda tot ce este într-un volum și un om care nu citește este ca un vas gol și gălăgios, pentru că atunci când ai ce spune, vorbești în șoaptă.

V
Daniel Vodă, specialist principal la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova.
– Din experiența Dumneavoastră, considerați că dragostea față de lectură este direct proporțională cu succesul? (Argumentați răspunsul.)
– Istoria cunoaște multiple exemple care au consolidat o înțelepciune populară – ai carte, ai parte. Cu siguranță, că fiecare din noi își are propria sa definiție asupra succesului, indubitabil rămâne însă faptul că prezența cărților și a lecturii în viața noastră, ne oferă posibilitatea să reușim a atinge obiectivele noastre personale și profesionale. Țin minte, că în luna decembrie a anului 2013, am petrecut ziua citind romanul Hertei Müller Leagănul civilizației, o lectură superbă, care abundă în detalii, bine documentat, care redă din belșug tragedia germanilor și a sașilor trimiși la munci silnice în URSS și istoria unui personaj care trece această experiență prin căutarea propriul eu și năzuința de a se întoarce acasă. Era o carte citită la recomandarea unui prieten, prin urmare „a întâlni” cartea potrivită poate fi calificat ca fiind un succes.
– Având o carieră de succes, care, în opinia Dumneavoastră, este cartea care v-a marcat cel mai mult în viață?
– Nu voi da greș dacă voi face constatarea că deocamdată nu pot să fac un top al celor mai bune cărți, în contextul în care aș avea nevoie să mai devorez în lectură ani buni în căutarea celor mai speciale cărți. Totuși nu voi uita niciodată cum „a intrat” în viața mea, prin intermediul listei de lectură pentru vacanța de vară în clasa a VII-a, romanul istoric Quo vadis, scris de Henryk Sienkiewicz. A fost o carte care m-a inspirat să studiez minuțios istoria creștinătății, în special, în vremurile tulburi când creștinii au fost persecutați. Acest roman de fiecare dată îmi aduce aminte despre misiunea cea dintâi a cărții – cea de a inspira, și binecuvântată fie clipa când descoperi printre pagini o nouă pasiune. Recomand spre lectură și alte cărți, precum: La capătul lumii și În țara aspră a minunilor de Haruki Murakami, O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell, Scrisori către fiul meu de Gabriel Liiceanu, din autori autohtoni – Tema pentru acasă de Nicolae Dabija sau Frunze de dor de Ion Druță.
– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important considerați că este rolul bibliotecii în comunitate și care ar fi acesta?
– Biblioteca rămâne a fi, în rând cu școala, nucleul unei comunități, locul care oferă spațiul necesar pentru dezvoltarea armonioasă a calităților personale, dar și a spiritului de apartenență la o comunitate. Bibliotecarul, la rândul său, în contextul schimbărilor care au loc în societate trebuie să devină motor al (re)evoluției și agent al transformărilor, utilizând abil instrumentele moderne în scopul promovării lecturii și participării publicului la activitățile curente ale bibliotecii. Fiecare amintire specială pe care o port despre bibliotecă este congruentă cu imaginea unui bibliotecar, implicat plenar în dialogul cu publicul său. Or, fără bibliotecari, biblioteca devine doar un spațiu comun. Aș dori ca în societate să se discute mai mult despre această onorabilă profesie, inclusiv să fie scoase din conul de umbră problemele cu care se confruntă bibliotecarii în realizarea onorabilei misiuni.
– Sunteți de acord cu afirmația: cărțile electronice le vor înlocui pe cele tradiționale? (Argumentați răspunsul.)
– Pot să fiu de acord cu faptul că preferințele cititorilor sunt în continuă transformare, iar cărțile electronice, deopotrivă cu cele pe suport hârtie, sunt în egală măsură solicitate în virtutea ajustării la necesitățile noastre cotidiene. Bunăoară, personal optez pentru cărțile electronice sau audio atunci când sunt în transportul public ori fac o promenadă în oraș, nimic însă, nu poate înlocui senzația de a savura cu pasiune într-o zi de weekend o carte bună, pe care o recitești cu pasiune filă de filă.
– Ce servicii bazate pe tehnologiile noi ați dori să fie implementate în biblioteci?
– Având în vedere că activitatea mea profesională presupune citirea unui număr considerabil de materiale informative și analitice din domeniul relațiilor internaționale, aș fi deosebit de interesat de abonarea la baze de date ale unor reputate centre universitare, reviste de specialitate cu posibilitatea de a împrumuta e-cópii ale unor astfel de materiale pe gadgeturile personale.
– Vă amintiți vreo istorie, experiență deosebită legată de bibliotecă?
– Una din experiențele recente de care îmi voi aduce aminte cu deosebită căldură o viață întreagă s-a întâmplat în orașul Osaka, Japonia, unde am participat la un curs de dezvoltare profesională, în cadrul căruia în incinta bibliotecii Institutului Kansai al Fundației Japoniei am reușit să organizăm un Club de lectură alături de colegii din Europa, Asia, America de Sud și Africa. Această experiență mi-a demonstrat că, indiferent de locul în care ne-am născut pe acest glob, pasiunea pentru lectură este comună. Clubul respectiv s-a transformat într-un spațiu al discuțiilor libere, prezentărilor literaturilor noastre naționale și discutarea lecturilor curente (https://www.youtube.com/watch? v=WqyfHbyIQmA).
– Cum vedeți bibliotecile peste 100 de ani?
– În 100 de ani, văd bibliotecile la locul lor de cinste – servind interesul public și reprezentând un spațiu comunitar atractiv pentru toate grupurile de vârstă.
– Vă rugăm să veniți cu un mesaj care ar putea să motiveze generația tânără să citească?
– Lecția cea mai valoroasă pe care am învățat din cărți rămâne a fi cunoașterea unor personaje, idei, autori care prin fiecare buche lecturată investesc în noi încredere, sprijin, bunătate, afecțiune ce ne face să fim puternici, independenți și dornici să ieșim din zona noastră de confort.
– Vă doresc să adunați în viață astfel de cărți, pe care să discutați ulterior cu părinții, rudele, prietenii, colegii sau cu necunoscuții cu chip senin. Lecturi agreabile!
Aceste interviuri sunt parte a proiectului
„În obiectiv – bibliotecile”, susținut
de Programul „Novateca” și „IREX Moldova”.