Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 63 (2016) Nr. 4  
ARHIVA  
ARHITECTURA ȘI INTERIORUL BIBLIOTECILOR / architecture and design /АРХИТЕКТУРА И ДИЗАЙН
Madeleine LEFEBVRE
Biblioteca, orașul și posibilități infinite: proiectul Universității Ryerson, Centrul de Învățare pentru Studenți (Traducere de Natalia COJOHARENCO)

Abstract
This paper describes the philosophy, landscape, planning, design, collaboration and challenges of an exciting project. Ryerson is a dynamic university in the heart of Toronto, the largest and most diverse city in Canada. In the last decade, the university has undergone a rapid expansion offering programs at all levels.
The three purposes of the 2008 General Plan of the University are: Strengthening the urban environment; People in the first place (pedestrianizing the urban environment); And a commitment to design excellence.
The current library is a bookstore. The building is completely inadequate in size, functionality and ambience for our users. The new SLC, designed by Snøhetta (Oslo) and Zeidler (Toronto), meets the three rules of the General Plan. It will provide a window and a gateway to Ryerson. The transparent building will focus on supporting student learning, individual study, and collaborative space. There will be no stacks of books. The two buildings of the library will be structurally connected. Shops will take the street from the ground to the ground level below to revitalize the street. Finishing is planned for 2015.
Keyword: modern library, design, Toronto University.
* * *
Introducere: planul general
al Universității Ryerson
Ryerson este o universitate dinamică din inima orașului Toronto, cel mai mare și divers oraș din Canada. În ultimul deceniu universitatea a trecut printr-o expansiune rapidă de la 9000 de studenți la Politehnică – la o universitate de aproape 30 000 de studenți, oferind programe la toate nivelurile.
Directorul Universității, Sheldon Levy, a urmat cu îndrăzneală viziunea lui asupra Ryerson ca un constructor de oraș. „Cu parteneriate energice și idei grozave, scopul nostru este de a ajuta la progresarea Ryersonului și a orașului Toronto în ansamblu”, a declarat el într-un apel, în 2006, către Clubul Canadienilor din Toronto (Levy, 2006). Tot în acest an, el a lansat Planul general al Ryersonului (www.ryerson.ca/about/masterplan) cu trei reguli generale: intensificarea mediului urban; oamenii pe primul loc (pietonalizarea mediului urban); și un angajament de a proiecta excelența.
Planul general a fost pus imediat în acțiune și s-a bucurat de multă atenție din partea mass-media. Într-un articol din Toronto Life, 2010, Marcus Gee scria: „Planul general al lui Levy pentru Ryerson prevede un campus urban compact cu turnuri de sticlă impozante, mobilier stradal elegant, acoperișuri verzi ecologice, cicliști și pietoni ce traversează un campus aglomerat… El vorbește cu primăria despre transformarea străzii Gould, bulevardul central al Ryersonului, într-o alee pietonală, fără mașini, cu cafenele și umbrită de copaci.”
Levy crede că ceea ce este bine pentru Ryerson este bine și pentru Toronto. Viceversa este de asemenea adevărat: „Cu cât este mai mare calitatea vieții orașului nostru, spune el, cu atât este mai mare calitatea vieții la universitate” (Gee, 2010).
S-a profitat de oportunități de oriunde acestea apăreau. Universitatea deținea o parcare multietajată vizavi de bibliotecă. Universitatea Ryerson a fost capabilă să vândă „drepturile aeriene” de deasupra parcării dezvoltatorilor unui mare complex de film de pe Scuarul Yonge-Dundas (numit „Times Square al Toronto-ului”), astfel încât parcarea este acum integrată în complex. În schimb, Ryerson a negociat folosirea sălilor de film ca săli de curs până la 13:00 în fiecare zi. Acest lucru a abordat problema găzduirii claselor mari, iar sălile de film confortabile au caracteristici suplimentare ca scaune comprimate și podium pentru prelegeri retractabil pentru a asigura folosirea lor ca săli de curs. Complexul are, de asemenea, restaurante și un spațiu pentru fast-food, pe care studenții îl frecventează între cursuri și chiar îl folosesc ca o sală de studiu neoficială.
Primul proiect de clădire Ryerson important, după planul general, a fost Centrul de fotografie Ryerson (RIC) (www.ryerson.ca/ric). A avut loc o completă renovare și expansiune a clădirii artei fotografiei deja existente, care era o fabrică de bere convertită. Clădirea constă acum din Școala Artei Fotografiei împreună cu o galerie de artă și un centru de cercetare. Banca mare de imagini include o colecție a fotojurnalismului secolului XX din agenția Black Star din New York.
Următoarea este Grădina Frunzelor de Arțar, o clădire iconică din anii 1930, faimoasă pentru găzduirea hocheiului pe gheață profesional, a interpretului Elvis Presley și a formației The Beatles, care a fost renăscută ca Centrul Atletic Mattamy (MAC) (http://www.mattamyathleticcentre.ca). În parteneriat cu un lanț național de magazine alimentare, MAC găzduiește noi facilități pentru studenți, o arena de gheață și terenuri de baschet, împreună cu un supermarket uriaș, păstrând în același timp stilul art deco al Grădinilor Frunzelor de Arțar.
Contextul
Universitatea Ryerson ocupă un spațiu relativ mic în inima Toronto-ului. Nu este un turn din fildeș: pentru mulți ani a fost aproape neremarcat în spatele unor clădiri comerciale pe strada Yonge, vertebra din nord-sud a Toronto-ului. Nu sunt delimitări puternice ale perimetrului campusului – este „țesut în stofa urbană” (Dykers, 2013). Odată cu adoptarea planului general, a fost achiziționat un teren pe strada Yonge pentru a construi un Centru de Învățare pentru Studenți, care a fost văzut ca o fereastră înspre Ryesrson și o poartă către campus. În 2008, Universitatea a asigurat o alocație de 45 milioane dolari canadieni de la guvernul din Ontario pentru a sprijini proiectul.
Blocul din strada Yonge dintre străzile Gould și Gerrard, unde este construit Centrul de Învățare pentru Studenți, nu este cel mai sănătos. Alături este The Zanzibar Tavern și un număr de fast-fooduri mici și alte magazine cu un venit mare. Peste 40 de ani, o parte a terenului a aparținut unui magazin de muzică, „Sam the Record Man”, care a dat naștere nostalgiei printre patronii săi. O parte din nostalgie a fost pentru enormele discuri de neon care se aflau la intrarea în magazin, reprezentând un simbol al Toronto-ului.
Necesitatea pentru un Centru de Învățare pentru Studenți a fost exprimată atât în planul general, cât și în planul academic din 2008-2013 (http://www.ryerson.ca/senate/academicplan.pdf). Clădirea actuală a bibliotecii, un turn din beton în stil brutalist, a fost construită în 1974 pentru un număr de studenți de 8500, când arhitecții și bibliotecarii șefi erau preocupați mai mult de acumularea, păstrarea și protejarea colecțiilor de cărți decât de oferirea unor facilități de studiu primitoare, confortabile și prielnice. Biblioteca are peste 11 000 de vizitatori pe zi în cele mai aglomerate zile ale calendarului academic. Studiile noastre indică o mare nemulțumire din partea utilizatorilor în legătură cu spațiul. Tocmai de aceea am avut o mare dorință puternică de a depăși limitele impuse învățării din cauza unei biblioteci învechite și supraaglomerate.
În ultima treime a secolului XX, când calitatea bibliotecilor era stabilită după mărimea colecțiilor de cărți, cea din Ryerson era foarte mică, deoarece programele ei erau mai mult tehnice și se bazau pe manuale. În 1993 i-a fost acordat statut de universitate și în 2000 au fost adăugate programe postuniversitare. S-au luat decizii predictive spre a se concentra pe o strategie digitală, răstimp în care veneau fonduri suplimentare, în locul colectării colecțiilor fizice. Era clar atunci când ne gândeam la o nouă clădire că strategia digitală va fi cea care va ghida planificarea. Nu vor fi cărți în noua clădire, dar ea este conectată la două etaje cu biblioteca existentă unde se află rafturile. În schimb, noi ne-am concentrat pe un spațiu de studiu favorabil, infrastructura tehnologică (acces la resursele digitale) și servicii de colaborare. Principiile de proiectare pe care le-am ales sunt impactul vizual; confort; stimulare senzorială; versatilitate și tehnologie omniprezentă.
Bob Jackson, șef din domeniul facilităților și finanțe al bibliotecii, și subsemnata suntem în totalitate ocupați de proiectul Centrului de Învățare pentru Studenți. Noi spunem comunității noastre că clădirea va oferi studenților un mediu remarcabil în care să studieze și să colaboreze. Aceasta este destinată să încurajeze interacțiunea, inspirația, inovația și inventivitatea; ea va fi primitoare, accesibilă, confortabilă și gata să se adapteze la noile tehnologii, evoluții și servicii. Va avea spații luminoase, deschise, bogate în tehnologii și fără obstacole pentru studiul individual și colaborativ. Va include o varietate de medii de învățare, suport digital și servicii academice care promovează succesul de învățare pentru studenți, cultivând o cultură de colaborare și creativitate.
Proiectul
Două firme de arhitectură au fost alese pentru a fi partenere ale proiectului: „Snøhetta”, din Oslo și New York, și „Zeidler Partnership” din Toronto. „Zeidler Partnership” a proiectat școala Ryerson’s Ted Rogers de Management și este dispusă să planifice o clădire cu scop dublu care să grupeze mai jos departamentele de mai sus de magazinele la nivel de stradă. „Snøhetta” a fost responsabilă pentru noua Bibliotecă din Alexandria, și recent a finisat Biblioteca Hunt de la Universitatea Carolina de Nord.
Centrul de Învățare pentru Studenți este acum în construcție. Are un teren de 14 442 metri pătrați în total, cu 1486 metri pătrați de spațiu comercial la nivel de pământ și mai jos. Teritoriul este învecinat cu strada Yonge la vest, strada Gould la sud, O’Keefe Lane la est și cu o clădire comercială la nord. Clădirea este planificată pentru un certificat LEED de argint și va avea un acoperiș de 50% verde. Cu un buget de 112 milioane dolari canadieni, are proiectată ca dată de deschidere o zi din ianuarie 2015.
„Snøhetta” s-a inspirat de la stilul agora și stoa din Grecia Antică, creând un spațiu pentru studenți în care aceștia să interacționeze și să-și exploreze potențialul creativ. Multe din programele noastre profesionale generează un răspuns „tribal” din partea studenților: ei doresc să petreacă timpul liber, din afara orelor, în clădirea unde se află clasele, profesorii și colegii. Cu spațiul primitor al Centrului de Învățare pentru Studenți noi sperăm să îi atragem de la clădirile obișnuite în acest spațiu neutru. Recunoscând că majoritatea studenților noștri fac naveta, scopul nostru este de a deveni un „campus lipicios” – unul unde studenții nu vin doar la lecții și pleacă de la ele, dar se implică și în viața universității (Madden-Dent, 2007).
Accentul pus pe natură, peisaj, experiența socială și bunăstare de către „Snøhetta” poate fi văzut pe tot parcursul proiectului. Există o mare prezență exterioară legată de peisajul stradal, s-a pus accentul pe spațiul neoficial de adunare. Interiorul este împărțit pe zone tematice legate de natură. Etajele sunt denumite: valea (1), podul (2), faleza (3), grădina (4), soarele (5), plaja (6), pădurea (7) și cerul (8). Mobila și finisările reflectă aceste teme.
Clădirea nouă este conectată cu biblioteca curentă la două etaje de către o platformă lată de sticlă cu o grădină pe acoperiș. Accesul public dintre cele două clădiri va fi restricționat la al doilea etaj. Trecând de la Centrul de Învățare pentru Studenți, utilizatorii vor intra în biblioteca existentă prin camerele Ronald D. Besse de Învățare și Informare.
Schița avea inițial beton deasupra fațadei comerciale, care a condus la preocupări legate de crearea bucuriei pentru skateboarderi. Aceasta a fost schimbată de un acoperiș verde, astfel încât cei din interiorul clădirii de la etajele vale și pod vor avea vederea dinspre stradă cu verdeață.
Partea comercială este o cerință esențială a oricărei clădiri noi din centrul orașului, și Centrul de Învățare pentru Studenți nu este o excepție. Într-un interviu cu The Ryersonian, directorul Levy a spus: „Când ocupi nivelul solului… Ar trebui să fie pentru Toronto, să păstrezi străzile vibrante și pline de viață, nu instituționalizate” (Connor, 2013). În spatele fațadei, la nivel de stradă, pe strada Yonge, partea comercială va ocupa mezaninul și nivelul mai jos de sol. Un consultant lucrează curent la potențialii ocupanți ai acestui spațiu. Într-o zonă cu densitate comercială considerabilă (mai multe mall-uri se află la o distanță de două blocuri) provocarea este de a ocupa spațiul cu o prezență comercială unică și îmbietoare.
Exteriorul SLC este o bucată vitală în definirea naturii și relației ei în raport cu strada. Clădirea este acoperită cu un perete de sticlă, un model de tip frită, aducând o abundență de lumină pestrițată în toate zonele clădirii. După cum lumina se schimbă în timpul zilei, așa se va schimba și panorama celor din clădire.
De asemenea, în programul funcțional al clădirii este planificată Zona medie digitală (DMZ) (www.digitalmediazone.ryerson.ca), care este un element definitoriu al Universității Ryerson de azi și un factor major în creșterea reputației acesteia. Original într-un singur loc, acum ea are mai multe locații în complexul de film în Yonge-Dundas Square la care m-am referit mai devreme. Fiind un incubator pentru proiectele antreprenoriale ale studenților, ea unește studenții de la toate disciplinele, pentru a dezvolta companii digitale viabile într-un mediu favorabil. DMZ este o alegere bună pentru bibliotecă, deoarece noi am mai colaborat împreună. În unirea planificată din Centrul de Învățare pentru Studenți noi sperăm să vedem dezvoltarea proiectelor antreprenoriale legate de bibliotecă. Noi suntem deja mândri de o companie de succes cofondată de un bibliotecar din Ryesrson, Graham McCarthy, în parteneriat cu Brennan McEachran, care a fost un student la business al universității la acel timp (www.hitsend.ca).
Această unire DMZ este planificată pentru faleza de la al treilea etaj cu o panoramă la intrarea dramatică și la stradă. Va împărți faleza cu experiența media digitală. Acest concept a crescut din dorința de a crea un centru de tehnologie, unde studenții pot învăța cum să folosească multimedia pentru însărcinările lor. Odata cu răspândirea tot mai largă a smartphone-urilor, YouTube-ului etc., imaginile digitale sunt o parte din viața fiecărui student. În centru, noi vom oferi echipamente de editare și alte tehnologii, conduse de studenți tutori instruiți să asiste și să-și învețe colegii. Este necesar doar de a vizita un magazin „Apple” pentru a vedea cât de popular este acest concept.
Biblioteca a colaborat câțiva ani cu elemente de servicii de succes pentru studenți. Anterior dispersate, serviciile de sprijin de învățare pentru studenți au fost reunite într-o singură unitate, cu o prezență puternică în clasele bibliotecii existente (Centrul de scriere, Centrul de instruire, Oficiul directorului). De asemenea, în clădirea bibliotecii este prezent un Centru de Asistență în Matematică. Toate aceste servicii vor fi mutate la al patrulea etaj (grădina) al clădirii noi, punându-se accentul pe accesibilitate.
Colaborări întâmplătoare
Într-un mediu atât de creativ ca Ryerson, ideile simple pot apărea pe neașteptate. De exemplu, eu am descoperit întâmplător că Biblioteca principală a orașului Toronto se află exact la o milă nord față de Centrul de Învățare pentru Studenți. Având în vedere că porțiunea din strada Yonge, dintre cele două biblioteci, este destul de deșartă în unele locuri, m-am decis să evidențiez cât de multe biblioteci și instituții culturale ce se află în acea milă. Ideea a condus la RULArch, o colaborare dintre bibliotecă și Departamentul de știință arhitecturală, sub conducerea lui Vincent Hui. Biblioteca a creat o aplicație pentru mobil, DataM.O.B (www.news.library.ryerson.ca /datamob) care este folosită de studenții de la arhitectură, uneori solicitată și de alți utilizatori. DataM.O.B oferă informație sub formă de context ca istorie, designul arhitecturii, statistici, fotografii etc. Vincent Hui colaborează acum cu alte școli de arhitectură din Canada și din SUA pentru a dezvolta acest concept și în orașele lor.
Bibliotecarul Bob Jackson are un interes personal în istoria Totonto-ului. El a făcut investigații importante prin arhivele orașului și a creat o imagine fascinantă a foștilor deținători ai terenului unde se află acum Centrul de Învățare pentru Studenți. Descoperirile lui dezvăluie ecouri din trecut despre Centrul de Învățare pentru Studenți. Discuția noastră cu profesorul de sociologie Paul Moor a dezvoltat un curs despre contextul social al străzii Yonge, punând accentul pe site; website-ul studenților este: http://ryersononyonge.wordpress.com/about.
Universitatea Ryerson este cunoscută pentru programele creative în industriile, arta imaginii fiind una din ele. Jackson a descoperit că intersecția dintre Yonge și Gould a aparținut Clubului de Fotografie din Toronto, din 1906 până la mijlocul secolului. În anii 1880 a fost o librărie ce a aparținut arheologului David Boyle, un simbol al Toronto-ului la acel timp. Ca parte a abordării sale „verzi”, Ryerson încurajează folosirea bicicletelor și a acomodat cicliștii cu locuri sigure. Jackson a aflat că un magazin de biciclete popular s-a aflat aici la începutul anilor 1990. Cam în același timp Școala Metropolitană de Arte avea ore în clădirea băncii, care pe parcursul secolului 20 era situată la intersecție. O școală de afaceri și cursuri de corespondență funcționau în acea locație în același timp. În prezent, Ryerson are cea mai mare școală universitară de afaceri din Canada și un program larg de educație continuu, din care învățarea online joacă un rol important.
Probabil, unul din ecourile cele mai interesante pe care Jackson le-a găsit a fost „The People’s Café”, deschisă în 1904. Cafeneaua avea cameră de lectură și de agrement, facilități largi pentru întâlniri de societate și servicii alimentare: un mediu prielnic pentru citire, relaxare și joacă, nu atât de diferit de camerele de studiu moderne ale studenților.
Muzica și distracția au avut o influență puternică asupra terenului pe parcursul anilor. 50 de ani înainte de deschiderea „Sam the Record Man”, din 1961, acolo a fost un magazin de partituri, „Chappell’s. A & A Records”, care se afla la două uși depărtare, cu „Steele’s Tavern” aflându-se între ele. Taverna a văzut multe nume faimoase în anii 1960: mare agitație a izbucnit în timpul vizitei actorilor de film Elizabeth Taylor și Richard Burton.
Provocările
Când o nouă clădire universitară este planificată, în cele mai multe cazuri este situată într-un campus discret, unde locul vacant existent aflat în proprietatea universității, este identificat pentru dezvoltare. Însă proiectul Ryerson al Centrului de Învățare pentru Studenți s-a confruntat cu provocări semnificative din cauza locației sale din centrul orașului, teritoriul căruia a fost alocat pentru clădire. Proiectul a necesitat modificări după adoptarea celor trei legi ale orașului Toronto pentru spațiul curent al locului. Aceste modificări cuprindeau restricții de înălțime, restricții asupra planului unghiular și densitatea zonei clădirii. Mai mult, orașul cerea ca minimum 60% din fațada dinspre strada Yonge să fie rezervate pentru spațiul comercial.
Procesul de aplicare pentru rearanjare a necesitat o preparare îndelungată și complexă de către arhitecți. În aplicație au fost incluse desenele arhitecturale care specificau zonele supuse rearanjării, precum și numeroase rapoarte detaliate pe teme cum ar fi studii de vânt și umbră, studiile traficului, precum și studiile căilor de zbor (terenul este în apropierea câtorva spitale care au plăci de aterizare pentru elicoptere).
A urmat un lung proces de evaluare de către Departamentul de planificare a orașului, care a implicat atât consultații tehnice, cât și evaluări din partea comunității. Adițional la problemele de aranjare, proiectul necesita aprobarea planului terenului de către oraș – un alt proces de lungă durată. În plus față de toate studiile menționate anterior, acest element necesita o evaluare din partea tuturor utilităților principale, departamentul pompierilor, departamentul transportului și Comisia de tranzit din Toronto (TTC). Aceste procese au luat aproape un an pentru a fi aprobate.
Așa cum s-a menționat anterior, Ryerson este în mare parte un campus navetist. Are foarte puține cămine studențești, iar parcarea este foarte limitată. Deci, majoritatea comunității călătorește cu transportul public. Teritoriul se află la distanță de un bloc înspre nord de o stație de metrou foarte aglomerată, Dundas. Au existat discuții cu TTC pentru posibilitatea creării unei conexiuni subterane de la platforma Dundas la Centrul de Învățare pentru Studenți. Costurile s-au dovedit a fi extrem de mari la acest stadiu al proiectului, dar clădirea finisată va avea un punct de acces subteran în cazul unor viitoare extensii ale platformei.
Alte probleme care trebuiau să fie adresate cu privire la documentele planului terenului erau: rute de urgență; amenajarea; utilitățile; traficul; facilități de încărcare / descărcare; depozitarea gunoiului; utilizarea aleii dintre SLC și clădirea bibliotecii existente; străzile pietonale; legăturile subterane; deszăpezirea; gestionarea apei pluviale și canalizarea.
O altă cerință a fost un acord cu orașul în legătură cu podul de pe O’Keefe Lane, care leagă clădirea veche și cea nouă, căci aleea este proprietatea orașului. Problema fluxului de trafic asupra rampei de încărcare era importantă, luând în considerație spațiul foarte strâmt și zona mare de trafic pietonal. Studenții de la Ryerson au încercat să influențeze pentru câțiva ani transformarea străzii Gould (învecinată în partea de sud cu Centrul de Învățare pentru Studenți) într-o zonă pietonală. Ei au avut succes parțial. Jumătate din blocul de pe strada Gould dintre O’Keefe și Yonge încă are acces la trafic și este folosit în mare parte de camioane de serviciu ce folosesc zonele de încărcare de pe banda O’Keefe Lane la nord și la sud de Gould.
Programele de construcție au fost, de asemenea, afectate de vremea dificilă de iarnă. Marea macara de construcție nu poate fi operată când sunt vânturi puternice, iar ninsorile sau ploile puternice au cauzat unele întârzieri.
O altă provocare majoră a fost discurile rotitoare ale lui „Sam the Record Man”. Când Ryerson a cumpărat terenul, un grup comunitar a cerut orașului să desemneze simbolului lui Sam un patrimoniu, cu cerința de a remonta simbolurile când clădirea este finalizată. Miile de becuri de neon (multe dintre care se dezintegrau încet) au fost demontate manual și puse într-un depozit specializat pe tot parcursul îndelungat al demolării. Se mai poartă încă discuții în privința viitorului simbolului. Între timp, Ryerson a creat un website pentru a-l comemora pe „Sam the Record Man” (http://news.library.ryerson.ca/musiconyonge).
De la începutul proiectului, ne-am exprimat dorința de a aborda siguranța și securitatea utilizatorilor, personalului și a echipamentului din clădire. Centrul de Învățare pentru Studenți se află într-o locație foarte aglomerată prin care trec zilnic 16 milioane de pietoni. Va fi un punct-cheie de intrare în campus și, astfel, poate crește numărul vizitatorilor, al solicitanților de informație și chiar al turiștilor. Deoarece Centrul de Învățare pentru Studenți și biblioteca conectată vor fi punctul cel mai apropiat de stația de metrou Dundas, ele vor deveni, probabil, o arteră principală pentru restul campusului, în special, pe timp rău. Va rămâne de văzut ce efecte va avea asupra Besse Commons, punctul de intrare al biblioteci existente. La începutul proiectului am considerat un acces 24/7, dar ne-am răzgândit în privința aceasta.
Biblioteca de Referință din Toronto a fost o sursă bună de informație, aceasta având experiență în numeroasele probleme legate de viața stradală, ca și alte mari biblioteci urbane. La intrare, prezența securității în Biblioteca de Referință este foarte vizibilă. Ryerson a decis că Centrul de Învățare pentru Studenți va avea o abordare mai subtilă. Mai rămâne de văzut după ce clădirea se va deschide dacă vizibilitatea personalului de securitate va necesita să fie mărită.
Fiecare oraș mare are numeroase panouri în jurul proiectelor clădirii. Ele tind să fie neatractive și incomode pentru pietoni. Ryerson a ales să instaleze „umbrela urbană” (www.urbanumbrella.com), care creează o protecție mai artistică și mai plăcută de la construcție.
Calea de urmat
Centrul de Învățare pentru Studenți a câștigat Premiul de excelență în design, în 2011, al revistei Canadian Architect. Deși au existat și unele rezerve, în cea mai mare parte noua clădire acumulează laude. Sunt deja semne că frumusețea arhitecturală a clădirii va oferi o scânteie pentru reamenajarea pozitivă, pentru construirea orașului. Un grup de investitori a cumpărat mai multe clădiri mai în sus pe stradă și noi așteptăm cu nerăbdare să vedem o schimbare progresivă.
Am descris colaborările care sunt în curs de desfășurare la momentul scrierii acestui document, dar în acest mediu rapid, creativ și antreprenorial, totul este posibil. Așa cum ne apropiem de deschiderea Centrului de Învățare pentru Studenți din secolul XXI, noi vom continua să atragem colaborări noi și creative la care încă nu ne-am gândit. Avem, într-adevăr, posibilități infinite.
Referințe bibliografice
Connor, L. (2013, March 20). Planul general al Ryerson explicat. The Ryersonian, p. 6-7.
Do, T.T. (2013, February 27). Modelând viitorul nostru. The Ryersonian, p. 6.
Dykers, C. (2013, Mar. 26). Prelegere: Pot arhitecții promova civilitatea? Universitatea din Toronto: prelegerile publice ale Facultății Daniels din 2012-2013.
Gee, M. (2010, April). Revoluția Ryerson. Toronto Life, 44, 54-60.
Levy, S. (2006, Mar. 8). Universitatea ca un constructor de oraș: note pentru o adresă, Canadian Club of Toronto. Disponibil: http://www.cou.on.ca/news/commentary---events/commentary/commentary-pdfs/the-university-as-city-builder-sheldon-levy-march
Madden-Dent, T. (2007, Jan. 17). Campus lipicios [video]. Disponibil: http://www.youtube.com/watch?v=r-en_prcq9k
Traducere de Natalia COJOHARENCO
Copyright © 2013 de Madeleine Lefebvre. Această lucrare este pusă la dispoziție în condițiile Creative Commons Attribution 3.0 Unported License (http://creativecommons.org/licenses/by/3.0).