Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 63 (2016) Nr. 4  
ARHIVA  
TEORIE ȘI PRACTICĂ / THEORY AND PRACTICE / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА
Liuba MUNTEAN
Conferința finală a programului Chișinăul citește – romanul Kinderland de Liliana Korobca

Abstact
In a country where the crisis in the economy and chaos prevails in all spheres of society, more and more parents are forced to leave their children with grandparents and go abroad in search of a better future.
The fate of these children is described in detail in the Kinderland novel by Liliana ­Korobca.
Keywords: B.P. Hasdeu Municipal Library, „Reading Program Chisinau reads, Kinderland, novel, Liliana Korobca.
* * *
Conferința finală a programului Chișinăul citește în cadrul căreia a fost pus în discuție romanul Lilianei Korobca Kinderland a avut loc la 23 noiembrie 2016, la Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. La eveniment au participat reprezentanții ONG-urilor din Chișinău, care au ca domeniu de activitate respectarea drepturilor copiilor și protejarea copiilor cu părinții plecați peste hotare, bibliotecari din filialele BM „B.P. Hasdeu” și, bineînțeles, chișinăuienii care au lecturat cartea.
Posibilitatea de a lua legătura prin Skype cu Liliana Korobca a fost un moment important pentru chișinăuienii care au citit romanul. „Am fost întrebată deseori câți copii fără părinți sunt în Republica Moldova, dacă situația lor s-a schimbat între timp. Dacă romanul meu a contribuit în vreun fel la asemenea eventuale schimbări. Oricât de mare și de grea ar fi miza socială a unei cărți de ficțiune, ea nu poate schimba imediat și categoric realitatea. Un roman este o poveste, în primul rând. Dar mă bucură enorm că semnalul meu de alarmă a fost luat în seamă, că mesajul meu a impresionat undeva, pe cineva. Mă bucur că există această conferință și poate și alte câteva, care se preocupă nu doar la nivelul ficțiunii de ceea ce ne doare. Sper să nu rămânem doar la acest nivel de discuții și de povești, să nu fie doar vorbe aruncate în vânt. Sper ca aceste întâlniri să aibă consecințe concrete. Le doresc succes participanților la această conferință, mulțumesc inițiatorilor. Îmi pare, desigur, foarte rău, că nu sunt alături de voi! Mă alin cu gândul că lucrez la o nouă carte (e scuza mea, sper) și asta este până la urmă misiunea unui scriitor”, a menționat autoarea Kinderland-ului.
Liliana Rotaru, coordonatoarea ONG-ului Copil, comunitate, familie, în comunicarea sa Efectele migrației a accentuat faptul că fiecare copil are nevoie de familie. Activând pe diverse dimensiuni – crearea de servicii familiale, educația incluzivă, copii cu nevoi speciale, reintegrarea familiilor – Liliana Rotaru cunoaște foarte bine problemele copiilor rămași acasă fără părinți. Dumneaei a propus participanților să aducă argumente pro și contra migrației moldovenilor peste hotare. Adolescenții au fost foarte activi menționând creșterea nivelului de trai, creșterea capacității familiilor de a le oferi copiilor studii superioare, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea economiei și industriei ca laturi pozitive și destrămarea familiilor, dependența copiilor de banii trimiși acasă de părinții aflați la muncă peste hotare, înstrăinarea copiilor de părinți ca laturi negative ale fenomenului migrației.
Micii utilizatori ai Filialei N. Titulescu au adus tema cărții mai aproape de public printr-o mică scenetă. Cât de frumoasă este copilăria alături de părinți. Nimic nu se compară cu ochii blânzi ai mamei și brațele protectoare ale tatălui. Dar câți copii din Republica Moldova se pot bucura de acest puțin? Mesajul acesteia a fost unul foarte clar: „Mamă, tată, veniți acasă!”
Studentele de la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova au aplicat metoda „pălăriilor gânditoare” pentru a discuta problematica romanului. Pălăria albastră a vorbit despre structura romanului, pălăria roșie – despre emoții, pălăria galbenă – despre optimism, pălăria verde – despre ideile romanului, iar pălăria albă a trebuit să se arate neutră față de trăirile personajelor.
Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului a fost primul care a vorbit despre fenomenul migrației și despre copiii care rămân singuri acasă. Au fost instruiți cum să susțină familiile, în care măcar unul din părinți este plecat, numeroși profesori, bibliotecari, asistenți sociali. Irina Gușan, reprezentanta Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului a accentuat faptul că cel mai important mijloc de a păstra vie relația copii-părinți rămâne a fi comunicarea.
Cristaina Racu, asistenta socială a ONG-ului „Concordia” a atins inimile celor prezenți printr-o uimitoare poveste de viață a doi copii care au trăit momente dificile, dar care totuși se bucură în prezent de asistență parentală profesionistă.
Conferința de totalizare a continuat cu discursurile utilizatorilor care și-au împărtășit impresiile de lectură. „Romanul Kinderland de Liliana Korobca abordează o temă strigătoare la cer, capabilă să aducă până la lacrimi și cei mai fericiți ochi. Alături de tema copiilor fără părinți, în roman mai sunt abordate un șir de probleme ale societății noastre cum ar fi: sărăcia, violența, alcoolismul ș.a. Influența acestor probleme asupra copiilor este una majoră. Într-o societate dezvoltată se investește în educație, iar primele semințe ale educației se seamănă în familie – primul grup din care face parte un individ. Și dacă acest grup se destramă, atunci cum rămâne cu viitorul țării? Părinții pleacă undeva departe pentru a le putea oferi copiilor ceea ce le lipsește, dar fără a se gândi că îi lipsesc de ceea ce e mai important – familia”, reflectează Elena Rogoja, studenta Centrului de Excelență în Energetică și Electronică.
Adriana Narolschi recunoaște că „inițial titlul cărții m-a dus cu gândul la lumea copiilor și mă așteptam să găsesc o carte veselă, o narațiune plină de pozne copilărești. Nu puteam fi mai departe de adevăr. Da, este o lume a copiilor, dar o lume plină de drame, cu un viitor neclar. Copiii învață jocul de-a kinderlandul, adică cei mici se joacă de-a cei mari”.
Impresionată de protagonista romanului, Ecaterina Ermurachi conchide că: „Mamă protectoare la 12 ani, Cristina și-a dezvoltat calități pedagogice. Știa deja că nu pedeapsa educă, ci explicarea, comunicarea. Știa pe deasupra și cum să gestioneze banii, primiți de la părinți. Știa „că trebuie să te ții bine cu toată lumea.” Știa că „frica e o boală”. Știa că problemele trebuie înfruntate, nu ocolite și în niciun caz nu trebuie să se sperie… Da, „Cristina a învățat multe lecții de viață, fie din experiența proprie, fie din văzute, auzite de la consăteni. Cum altfel? Când ești aruncat, fără pregătire, în mare, nu-ți rămâne decât să înveți să înoți. Cam așa se întâmplă cu toți copiii a căror părinți pleacă la muncă peste hotare”.
E trist când dulcea, zburdalnica copilărie – pasăre fără de griji – este forțată să zboare prea devreme din cuibul părintesc. E foarte trist pentru că această problemă de ordin național, a devenit atât de actuală încât s-a ajuns la absurditatea de a fi tratată ca o normalitate. Mii, sute de mii de părinți își părăsesc puii, lăsând în urmă o țară, copil încă și ea. „Moldova copiilor” – cum o numește Liliana Korobca, a copiilor lezați de dreptul la fericirea de a vedea zâmbetul tatei de dimineață, de a adormi sub alintul cântecului duios al mamei. Părinții sunt convinși că pleacă pentru a le putea oferi copiilor tot ce-i mai bun, nerealizând că ei au nevoie, în primul rând, de mângâierile și grija lor.