Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
MISCELLANEA
Valeriu RAŢĂ
La Învierea Domnului

Lumina Învierii Sale
Ne dă fantastice puteri,
Trăim cu legile morale
Și ale Domnului vederi.
Ne-nalță Taina Învierii
Dumnezeiescului Duh Sfînt,
Închide rănile durerii
Prin forța caldului Cuvînt.
Ne dă eterna Lui Iubire
Iisus Hristos cel Înviat –
El fără o despăgubire
Slujește ca un Împărat.
Ne-adună-n jurul său cu droaia
Mîntuitorul cel Slăvit,
A îndurat umil bătaia
Și moartea nu L-a ocolit.
A înviat!… Și e cu zile,
Acolo undeva în cer…
Dezbaterile sînt sterile
Că nu e viață în eter.
Dar El, scăpînd de suferință,
Își duce iarăși Crucea Sa –
Ne ține în a Lui credință
Cît zările se vor vărsa.
Noi vlăguiți nu vom rămîne
Căci Domnul ni-i și-acuma far,
Ne-ndrumă cum se și cuvine
Să nu ne zbatem în zadar.
Minunea cea de Înviere
Cu dragoste sărbătorim –
Iisus ne este mîngîiere
Și-al Bucuriei sinonim.
Nădejdea lumii e în Tine,
Cel Înviat cu-Adevărat…
Să faci la oameni numai bine
E Har divin, necontestat.
A fost, desigur, un miracol,
Că Tu ai înviat din morți,
Și astăzi nu avem obstacol
Spre Tine să deschidem porți.
Valeriu Rață