Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2016 / EMINESCIANA 2016 / ЭМИНЕСЧИАНА 2016
Cosmin ZAMFIRACHE
Cum l-a inspirat Shakespeare pe Eminescu

În creația lui Mihai Eminescu au fost identificate mai multe influențe literare sau filosofice. Mai puțin cunoscută publicului larg este însă legătura dintre poetul român și dramaturgul britanic William Shakespeare. Există opinii avizate prin care o serie de motive și personaje sunt inspirate din opera englezului, pe care Eminescu îl diviniza.
Poetul Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române, a avut surse de inspirație literare, filosofice, interioare sau cotidiene. Este cunoscut faptul că, în multe dintre operele sale, poezii sau proză, Eminescu era influențat de natură, de trăiri interioare, dar și de folclor. Totodată, în poeziile sale de profunzime socială și filosofică se observă influența mitologiei grecești, a celei indice, dar și a principiilor filosofice ale lui Kant și Schopenhauer. Au existat influențe și din mediul literar, de exemplu în cazul Luceafărului, o capodoperă a creației eminesciene, specialiștii au identificat influențe ale lui Lermontov sau Hölderlin, dar și ale poetului italian Leopardi, în lirica sa erotică. Influențele din creația eminesciană sunt cunoscute, în general, de orice școlar de la orele de limba și literatura română. Mai puțin știută și destul de controversată este legătura ciudată a poetului român cu geniul dramaturgiei mondiale, William Shakespeare. Deși îi despărțeau mai mult de două secole, între poetul moldovean și „Marele Will” s-a creat o legătură mistică, descoperită de specialiști în aprecierile și chiar operele eminesciene. Se presupune că Eminescu a fost inspirat profund de personajele și creațiile shakesperiene.
Eminescu îl diviniza pe Shakespeare și-i compunea poezii
Poetul național, născut la Botoșani, a dezvoltat un adevărat cult pentru dramaturgul englez. Publicului larg îi este puțin cunoscută această afinitate a lui Eminescu pentru Shakespeare. Mai cunoscută este înclinația poetului român pentru romanticii germani, pentru filosofii nemți, dar și pentru creațiile mitologice, românești, grecești sau din zona Indiei. Cu toate acestea, există nenumărate dovezi că Eminescu dezvoltase o pasiune aparte pentru William Shakespeare și creația sa. „O cercetare mai atentă, de altminteri, arată nu numai bogate referințe la numele și opera lui Shakespeare, dar chiar și prezența unui adevărat cult shakespearean la Eminescu”, scria reputatul Perpessicius, în lucrarea Eminesciana. Mai mult decât atât, Eminescu îi dedica poezii lui Shakespeare pe care arăta că-l divinizează. Un bun exemplu este poezia Cărțile, compusă de Eminescu la doar 26 de ani. „Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale / Prieten blând al sufletului meu / Isvorul plin al cânturilor tale / Îmi sare-n gând și le repet mereu / Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, / Furtună-i azi și linu-i glasul tău / Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe / Și-nveți ce-un ev nu poate să te-nvețe / Căci tot ce simt, de este rău sau bine / Destul mă simt – tot ție-ți mulțumesc / Tu mi-ai deschis a ochilor lumină / M-ai învățat ca lumea s-o citesc / Greșind cu tine chiar, iubesc greșeala / S-aduc cu tine mi-este toată fala”, scria Eminescu, în 1876. Un alt exemplu este poezia Icoană și privaz, în care Eminescu se identifică spiritual cu Shakespeare și spune că sufletu-și admiră, „cum admira cu ochii cei mari odat’ Shakespeare”. De altfel, în opera eminesciană au mai fost identificate numeroase referiri directe, laudative la adresa lui Shakespeare. De exemplu, în Sărmanul Dionis apare următoarea constatare în legătură cu apariția unei tinere: „Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia”, scria Eminescu. Aproape aceeași formă apare și în Geniu pustiu. Totodată, Eminescu făcea deseori referire la Shakespeare în scrierile sau însemnările sale, precum aceasta referitoare la influența motivelor populare. „Flori mirositoare însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înțeles al florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege nu sunt metafora vie a creierelor săi, în cari imaginile, florile gândirei s-amestecau sălbatece și fără înțeles? Și câtă profunditate în orele gândirii, și cât miros în acele flori! Astfel sunt și florile sălbatece – cântecele poporale. Pe câmpiile lor a cules Shakespeare și orice poet național.”
Shakespeare l-a influențat
pe Eminescu
Totodată, specialiștii au descoperit o serie de influențe shakesperiene în opera lui Eminescu. Mai precis ar fi vorba de personaje asemănătoare, teme sau chiar versuri. Tudor Vianu vorbea de „uimitoarea oglindire a geniului celui mai mare poet englez în geniul celui mai mare poet român”. Iar un bun exemplu ar fi versul identificat de Al. Philippide „Lună tu, stăpâna mării” din Satira, care seamănă cu „the moon, the governess of floods” din Visul unei nopți de vară. Apoi Radu Manoliu amintește de asemănări cu dialogurile din Hamlet în poezia Despărțire. Influențele evidențiate sunt numeroase cu referiri directe precum la sfârșitul poeziei Mortua est! sau invocarea regelui Lear, dar și a expresiei „un regat pentru-o țigară” din Sărmanul Dionis. Profesorul Nedelcea aduce aminte și de alte asemănări la nivelul motivelor. „Viața ca vis” (din Hamlet: „vis al unei umbre și umbra unui vis”), în Sărmanul Dionis, Memento mori, Se bate miezul nopții, Împărat și proletar, Scrisoarea I, Mureșan și ursitoarele, Stam la fereastra susă, Cu mâne zilele-ți adaogi, Somnoroase păsărele, Iubită dulce, o, mă lasă, Eu nu cred nici în Iehova, Umbra lui Istrate Dabija-Voevod, O-nțelepciune, ai aripi de ceară!, Melancolie. Apoi este „lumea ca teatru” (din Hamlet, Neguțătorul din Veneția, Furtuna, Cum vă place) în Glossă mai ales. Dar, cum justifică Ștefan Avădanei, prezența acestor motive și teme în alte literaturi „simultan sau succesiv, se poate explica, mai întâi, prin existența unor modele arhetipale de gândire și simțire – deci pure paralelisme sau analogii”, scria în aceeași publicație profesorul doctor. Totodată specialiștii arată că există analogii și între personajele lui Eminescu și Shakespeare. Mai mult decât influențat de Shakespeare, Eminescu se pregătea să scrie un „ciclu dramatic” cu teme din istoria națională.
Eminescu îl citea în original
pe Shakespeare
Pe Shakespeare, Eminescu, spun specialiștii, îl descoperise în primele traduceri ale dramaturgului englez în limba română și, în special, prin spectacolele jucate de trupa Pascaly, din care a făcut parte și poetul botoșănean ca sufleur. Primele informații despre Shakespeare le află în tratatul lui E.T. Rőtscher, Arta reprezentării dramatice, pe care îl traduce, în 1868, la rugămintea lui Mihai Pascaly, în trupa căruia era sufleur și în care Shakespeare este considerat „natura genială de artist”, „creator de microcosme”, scrie profesorul doctor Tudor Nedelcea în articolul Shakespeare în viziunea lui Eminescu, din revista de specialitate Art-Emis. Aceasta este perioada în care poetul s-a „îndrăgostit” la prima vedere de opera shakesperiană. Dacă inițial Eminescu a început să-l citească pe „Marele Will” prin traduceri germane, mai apoi poetul a învățat, se spune, special pentru a-i descifra tainele, limba engleză, citind dramaturgia shakesperiană în limba engleză veche. Vladimir Streinu sau criticul și scriitorul Marcu Beza erau convinși de faptul că Eminescu îl citise în engleză pe Shakespeare. La fel spune și cunoscutul Leon Levițchi. Cert este că Eminescu era un poliglot, cunoscând numeroase limbi străine.
Sursa: http://adevarul.ro