Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
RECENZII ȘI CONSEMNĂRI / REVIEWS AND NOTES / РЕЦЕНЗИИ И ЗАМЕТКИ
Victoria ȘCOLNIC
Frămîntările sufletești ale poetului într‑un volum recent

FRĂMÎNTĂRILE SUFLETEȘTI ALE POETULUI DINTR-UN VOLUM RECENT

Cu un deosebit sentiment de bucurie și de satisfacție am citit recentul volum de versuri Frămîntul sufletului meu1, semnat de Valeriu Rață, colaborator al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, secretar responsabil al revistei de biblioteconomie BiblioPolis, ce apare sub egida acestei biblioteci. La elaborarea noii plachete au contribuit: Iurie Colesnic (prefațator), Vlad Pohilă (redactor), Vasile Șoimaru (fotograf), Teodor Buzu (grafician), Valeriu Herța (designerul copertei), Valeriu Rusnac (machetator), iar Tamara Osadci și-a dat aportul material la tipărirea cărții. Trebuie să menționăm că este a patra carte în palmaresul editorial al autorului: prima a fost Florilegiu bibliofil aniversar (cronici, consemnări și recenzii; format electronic; Chișinău, 2012), au urmat Biblioteca Municipală: portret din profil cultural (cronici, consemnări și recenzii; Chișinău, 2013) și Înălțarea Neamului (poezii civico-patriotice și social-militante; Chișinău, 2014).

Placheta de versuri Frămîntul sufletului meu conține cinci compartimente: Floarea națiunii noastre (portrete, dedicații), Universul casei părintești (despre mama, tata și alți apropiați), Focul care-mi frige inima (de dragoste și dor), În sînul naturii (pasteluri și nu numai), Caleidoscop (varia). Al doilea volum de versuri este practic o continuare a celui precedent, legătura dintre ele o face compartimentul de portrete și dedicații, care este prezent în ambele. Celelalte cicluri abordează teme noi și, astfel, observăm că spectrul de subiecte al autorului se lărgește semnificativ. Ca atare, poeziile din volumul pus în discuție sînt în cea mai mare parte de factură lirică, familială. Această afirmație este susținută și de Iurie Colesnic, cercetător istoric, scriitor, Maestru al Literaturii, autorul prefeței intitulată Poezii dintr-un album de familie: „Universul autobiografic interior este reflectat definitoriu în creațiile din paginile ce urmează care, în fond, au menirea de a aduce o lectură deosebită în rîndul membrilor unui neam, într-o serie numeroasă de rude și de aceea cartea se deschide cu un fel de «anticameră» a neamului, cu o galerie interesantă de portrete ale unor personalități distincte de pe ambele maluri ale Prutului, care au menirea de a fi niște modele demne de admirația noastră ori chiar demne de urmat. Arta poetică e tradițională, dar aceasta nu constituie un impediment pentru a crea versuri chiar și în cheia acrostihului (FascinațieNe îndreaptă mersul înainte, Dragostea învinge totulTe iubesc la nesfîrșit). Prezintă un interes anumit și poeziile de formă fixă: sonetele O, vino-n visSă dea Domnul ca să fie-așa!Dacă n-ai fi tu, de cine m-ar îndrăgosti?Dragostea-i o mare artăDe unde vii tu, zînă, rondelurile SensibilitateStrălucireEști regina bună ce troneazăTu – o zînă prea frumoasăDoar Domnica și gazelul Sub ramuri de vișin.”

Compartimentul cu care se deschide volumul – Floarea națiunii noastre (portrete, dedicații) – este o pledoarie a poetului de susținere a cauzei românești atît aici, în Basarabia, cît și pe toate pămînturile unde încă din vechime s-au stabilit cu traiul românii, poporul nostru pașnic, harnic și de bună-credință. La cele 97 de poezii din volumul precedent se adaugă 28 din cel de-al doilea. Atenția autorului de data aceasta a fost atrasă de următoarele personalități care s-au marcat activînd plenar în viața social-culturală și cu care astăzi se mîndrește națiunea: Constantin Brîncoveanu, domnul Țării Românești; Paul Goma, scriitor, publicist, militant anticomunist, stabilit la Paris; Theodor Codreanu, critic și istoric literar, scriitor; Huși; Valentin Mândâcanu, lingvist, publicist, traducător; Ion Iachim, scriitor, publicist, pedagog; Andrei Strâmbeanu, scriitor și politician; Ioan Paulencu, interpret de muzică clasică și populară, Artist al Poporului; Teodor Buzu, artist plastic; Ion Melniciuc, conferențiar universitar, doctor în filologie; Alecu Reniță, jurnalist, politician, ecologist; Nicolae Rusu, scriitor; Steliana Grama, poetă; Mariana Harjevschi, directorul general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”; Gheorghe Ghimpu, politician, fondator al Mișcării de eliberare națională; Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, Gheorghe Pârlea, poet, publicist, învățător, com. Miroslăvești, jud. Jași, ș.a.

Un timp oarecare literatura patriotică a fost compromisă nu numai la noi, în republică, dar și în lume. Volumul lui V. Rață face ca această temă să fie întru cîtva reabilitată. Versurile lui V. Rață sînt o dovadă că ea este scoasă din conul de umbră și propagată, astfel, putem spune că autorul sporește prestigiul țării, îi adaugă notorietate. Totodată, observăm că aici poezia patriotică nu este strigată, ci – dimpotrivă – are un statut discret, cameral. Prin aceste creații V. Rață se detașează net de literatura patriotardă care, cu părere de rău, mai face vîlvătăi și vîltori pe ici-colo.

Al doilea grupaj de poezii – Universul casei părintești (despre mama, tata și alți apropiați) – este aproape în întregime autobiografic. Pe lîngă poeziile dedicate părinților, V. Rață a adus în prim-plan bunicii, surorile, fiica, verișorii, verișoarele, alți apropiați ai familiei, precum și satul de baștină. Mama este „ființa dulce a orișicui”, care ne-„a ferit de boli și furii”, „nu-i din fire fudulie”, „are mîini de aur”, „grija noastră duce”, „grațioasă și robace”, „plină-i de noblețe”, „mai e și frumoasă”, „un înger”, „floare, peruzea”, „stea strălucitoare” etc., pe cînd tata – „gospodar”, „harnic”, „muncește bietul / Peste cît se poate”, iar ambii – „un unic destin”, „voință și crez”, „elan creator”... De aceleași epitete luminoase au avut parte și celelalte rude. O caracteristică a scrisului lui V. Rață este că nu scapă lucrurile, la prima vedere, mărunte, neînsemnate, dar care sînt la fel de importante în zugrăvirea unui portret. Durerile și necazurile din alte familii au fost observate și redate în poeziile Părinții așteaptă, Scrisoarea fiului cel mare și Chemarea de acasă. Astfel, toate cele 41 de poezii cuprind „universul casei părintești” atît al autorului, cît și cel al unor case ale semenilor săi.

Și poeziile de dragoste sînt o formă de eleganță și curățenie sufletească. Focul care-mi frige inima (de dragoste și dor) este cel mai mare compartiment al cărții – aici au fost incluse 106 bucăți beletristice. Deschiderea se face cu o caligramă (specie literară rar practicată, în care cuvintele scrise formează un desen ce susține subiectul), intitulată Pomul dragostei. După cum menționează prefațatorul, acesta este un text cu „un accent poetic deosebit”:

„Ion

și Ioana:

el – tulpina,

ea – coroana,

fructele – copiii,

fiicele și fiii,

mulți

și

dulci.”

Însăși dragostea aduce cu sine o suită de motive, semnificații și ipostaze proprii. Versurile erotice ale lui V. Rață descriu sentimentele de dragoste în multitudinea de situații în care nimeresc eroii poeziilor lirice – de la înfiriparea ei, cîntarea și admirația clipelor acestei trăiri umane (Tinerețe, Cîntecul iubitei, Ipoteză, De ce?, În toi e luna mai, O, vino-n vis, Iubesc!, Timiditate, Doru-mi-i..., Anișoară drăgăstoasă, Zeița mea de peste văi și dealuri, Îmi placi..., Mă însor... cu ochii tăi căprui, Tu mireasă, mire – eu... ș.a.) pînă la decepții, supărări, ruperea relațiilor, chiar blesteme (Unde-i zîmbetul tău dulce?,De ce-ai plecat?, Te aștept, Dorina, Mi se stinge ultima speranță, Lasă, dragă, supărarea, Fără tine, idolaș, Eu și tu, Iubirea noastră se topește, Dragul meu, de ce atîta suferi?, Îmi este greu, dar și ușor, Reîntoarcere, Ruga unei fete mari, Blestem ș.a.). Deci, parcurgem pagini de la dragostea împlinită la cea cu suferință, dar – de cele mai dese ori – poetul surprinde sufletul celor din care izvorăsc sentimente de gingășie și puritate. Stările eroului liric sînt în mare parte trăite, de aceea, versurile, cu siguranță, vor lăsa urme adînci în trăsătura de caracter și comportamentul nostru. Ultimele poezii ale ciclului (Acum portretul tău sărut, La ce să-nfrunt acest destin?, S-a stins scînteia ce mă aprindea, Te plîng în fiecare zi) sînt dedicate soției sale care, plecată prematur în Ceruri pe drumul neîntoarcerii, încă veghează o dragoste nestinsă.

Cunoaștem în literatura română clasică și contemporană numeroase exemple de pasteluri. Iată că și protagonistul nostru s-a încumetat să ne prezinte încercările sale la această specie literară (43 de poezii). Natura la V. Rață este bogat colorată, conferă imaginilor o notă luminoasă. Se vede că poetul este îndrăgostit de frumusețile naturii încă din copilărie, drept dovadă sînt versurile ce descriu cele patru anotimpuri (Prier, Vin în pîlcuri rîndunele, Ploaie de iulie, În zori de zi, Stare autumnală, Primii fulgi, Iarnă extraordinară ș.a.) care în timpurile de astăzi nu prea seamănă a fi veridice – unele dintre ele parcă sînt preluate dintr-un basm feeric (Desprimăvărare, Ninsoarea din flori de cireș, Dimineață de vară, În codru, Motive de toamnă, Ninge fără-ncumetare, Crochiu de iarnă ș.a .). Iar elementele de natură care au nimerit în vizorul lui sînt: atît soarele, luna, stelele, curcubeul, codrul, pădurea, crîngul, pomii (cireșul, nucul), păsările (graurii, rîndunelele, cocoarele, cucul, privighetorile, cocoșii, curcanii, coțofana, rățușca, vrăbiuțele), animalele (cățelul, motănașii, caii, mînjii, iepurașul, veverițele, aricii, ciutele, mioarele), alte vietăți (albinuța, fluturii, gîndacul, licuricii, furnicile, peștii), izvorul, balta, rîul, pîraiele, poienile, cărările, dealurile, văile, lanul, imașul, iarba, florile (ghiocelul, lalelele, lăcrimioarele, viorelele, liliacul, romanița), văzduhul, bruma, fulgii de nea etc., cît și factorul uman (copiii, flăcăii, ciobanii, cărăușii, pescarii, prășitorii, sătenii, autorul).

După cum observăm, sînt surprinse peisaje din toate anotimpurile în devenirea, evoluția și declinul lor, precum și diverse perioade ale zilei – dimineața, amiaza, seara, noaptea. Chiar ne cuprinde invidia că autorul a apucat să se bucure de acele tablouri încîntătoare ale naturii plaiului nostru mioritic. În zilele de astăzi – pline de cataclisme, schimbări bruște în natură sub influența proceselor atmosferice, vulcanice, tectonice, a activității omului etc. – nu prea avem norocul să ne bucurăm de vederi pline de farmec ce mai puteau fi admirate prin părțile noastre acum 30-40-50 de ani. În acest capitol au fost incluse și cîteva poezii pentru copii care, desigur, sînt în tangență cu tema dată. Această împletire cu lumea copilăriei (Albinuța, Rățușca neascultătoare, Romanița și fetița, La săniuș, Iarna în ogradă ș.a.) face ca lectura cărții să decurgă mai vioi, dacă vreți, cu voie bună.

Poeziile care nu s-au încadrat în temele menționate mai sus (șapte la număr) au fost incluse ca varia în Caleidoscop. Aici cititorii vor admira mărțișoarele („însemne ale purității”), vor medita filosofic asupra Universului („infinit și veșnic”), timpului (care „este un tezaur!”), adevărului („întotdeauna neapărat”) etc. Poezia care încheie ciclul, dar, de fapt, și cartea, este o adresare către cititorii săi la care poetul V. Rață se gîndește mereu, dorind să-i susțină în toate lucrurile și inițiativele bune pe care le fac. De altfel, această tendință, acțiune conștientă a dumnealui este perpetuată din primul volum de versuri, care a avut priză la cititorii dornici de poezie și, în genere, de cuvîntul scris.

Pentru a afla unele date din viața și activitatea lui V. Rață, în volum a fost inclusă o Notă biobibliografică, din care aflăm data și locul nașterii (4 decembrie 1951, s. Ciuciulea, r-nul Glodeni), că anii de copilărie i-a petrecut în satele Haraba și Butuceni din r-nul Rîbnița, Transnistria, de asemenea, ce studii are și în ce activități sau funcții a fost încadrat în cîmpul muncii. Tot aici aflăm date despre publicațiile lui – scrierile literare și publicistice (unele semnate cu pseudonime) – atît din presa scrisă și electronică, cît și din volumele de autor.

Versurile lui V. Rață sînt scrise cu iscusință, au un vino-încoace deosebit, adică un farmec ce le evidențiază, iar pe alocuri denotă și curaj. Reține atenția și naturalețea limbajului, ritmul și rima sînt aidoma bătăilor de inimă, versurile se citesc dintr-o răsuflare, fără a depune mari eforturi pentru a le sesiza, a le înțelege gîndul transmis. Aș spune că ele ne relaxează după o zi de muncă, după stresurile zi de zi și ne atrag necontenit cu ceva nevăzut să fie recitite deoarece, dintr-un anumit punct de vedere, ne caracterizează.

Lectura volumului de poezii Frămîntul sufletului meu de Valeriu Rață ne ajută să credem că mai există în lumea noastră – cumplită și zguduitoare – oameni care vestesc prin creația sa, prin faptele săvîrșite venirea unei zile mai luminoasă pentru toți cei cu inima blajină și de bună-credință. În scrierile lui există o tensiune evidentă și activă, o dorință de a fi legat permanent cu pămîntul străbun, cu părinții și rudele, în genere, cu poporul din care a ajuns să apere adevărul istoric și să combată nedreptatea, iar iubirea este orizontul ce i se deschide pentru a-și trăi din plin viața. V. Rață este poetul care ne înalță Neamul, pe apropie de casa părintească, ne poartă prin anotimpurile preferate, dar și își aruncă gîndul departe de Terra, pînă la stelele, care, după cum spune un vers al dumnealui, „intră la idee”. Prin acest volum poetul urcă încă o treaptă pe scara creației sale literare și devine o voce mai deslușită în societatea noastră contemporană, atît de neîndestulată de ce se petrece înăuntrul și în jurul său.

E păcat că această carte (de lirică sinceră, sufletistă) nu va ajunge la prea multă lume, dat fiind faptul că tirajul e doar de 200 de exemplare. Credem totuși că ea va fi nu numai căutată, dar și găsită, iar autorul va face tot posibilul ca să o răspîndească și prin alte mijloace, de exemplu, pe cale electronică, deoarece merită să ajungă la cît mai mulți iubitori de poezie patriotică și lirică. Cu toată sinceritatea, să-i dorim acestei plachete un zbor lin spre fanii poetului.

Victoria ȘCOLNIC,
profesoară de limba și literatura română,
Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Chișinău


1 Rață, Valeriu. Frămîntul sufletului meu : poezii. Pref.: Iurie Colesnic; red.: Vlad Pohilă; fot.: Vasile Șoimaru; graf.: Teodor Buzu; cop.: Valeriu Herța. – Chișinău: [S. n.], 2015. 232 p. (Tipogr. „Balacron”). ISBN 978-9975-128-40-7.