Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
REMEMBER
Grigore GRIGORESCU
Tudor Strișcă: un destin împlinit și mîntuit

TUDOR STRIȘCĂ: 
UN DESTIN ÎMPLINIT ȘI MÂNTUIT

Grigore GRIGORESCU

Morții se duc în pământ pentru a-l păzi. 
Unitatea națională fă-o în inimi, 
și de la sine se va scrie pe steag.”

(Nicolae Iorga)

Dacă cuvântul la început a fost, apoi cartea încununează sfârșitul. Posibil, chiar „lumea-i inventată pentru a intra într-o carte” (Biblie). Adevăr ușor a fi demonstrat și – la fel de ușor – de contestat. Nu fiecare om devine o viitoare carte scrisă. Parafrazând străvechea butadă, afirmăm: cine are o carte, are parte, are destin (festin) împlinit și mântuit.

Recenta carte lansată de către Asociația de Geografie și Cultură Dr. Tudor Strișcă și Editura ASEM cu genericul Tudor Strișcă, savant și militant național. Album omagial (antologator și coautor Gr. Grigorescu), prezentată a două zi în premieră în cadrul Conferinței naționale Sisteme informaționale geografice (organizate de Institutul de Ecologie și Geografie la 24 octombrie, apoi la 23 noiembrie 2014 – în cadrul festivității cu prilejul a 50 de ani ai Gimnaziului „Tudor Strișcă”), vine să confirme marele adevăr al cărții...

Rămâne necunoscut autorul necrologului publicat în ziarul Țara de la 16 iunie 1995 din partea Frontului Popular Creștin Democrat și al redacției Țara (bănuim că e elegiacul Sergiu Cucuietu), un pios recviem (poem) despre personalitatea dispărutului, un aliaj de moralitate, spiritualitate și pietate, ce inaugurează volumul, sensuri pline de evlavie, admirație și adevăr profund despre un mare român „a cărui viață pământească poate servi drept exemplu pentru fiecare dintre cei care, prin voința Celui de Sus, au venit pe lume în acest spațiu românesc, aflat în bătaia sălbatică a crivățului rusesc. Și dacă unii au socotit acest dat drept o tragedie, Tudor Strișcă l-a considerat drept ceva firesc, lăsat de Dumnezeu întru întărirea în Duh și Credință... A fost întotdeauna onest, dârz și demn. Numai în fața Domnului și-a plecat fruntea și inima. A luptat și a crezut în victoria românismului. Acolo, în ceruri, Tudor Strișcă va fi mesagerul cauzei noastre”.

Capturat de vâltoarea prozei prea prozaice a vieții cotidiene, cu întârziere inexplicabilă, am aflat că colegul meu și camarazii săi se implicase vertiginos în lupta cu dragonul roșu monstruos, calomnios, mincinos și sângeros, era implicat plenar în bătălia pentru decolonizarea, emanciparea și reabilitarea națională, lupta, risca și demasca regimul odios sovietic. Iată doar un argument emblematic din ziarul Țara, din 10 august 1993, intitulat magistral Unele aspecte ale politicii antinaționale, promovate de Președintele Mircea Snegur, din care reproducem judecățile analistului dezlănțuit viforos și profund mânios: „Cine totuși este adevăratul responsabil de situația social-economică dezastruoasă? Răspundem: conducerea republicii în frunte cu dl M. Snegur!” Iar cauzele sunt deconspirate tranșant, fără echivocuri și diplomații: „În economia tenebroasă a Moldovei predomină elemente procomuniste și proimperiale, cu nostalgie față de trecutul «sovietic», politica oficială capătă un caracter antinațional tot mai pronunțat, care se manifestă prin trei aspecte principale: 1) exploatarea tot mai vădită a populației prin schimbul neechivalent al producției și prin tarifele de salarizare a populației de la sate și a păturilor sărace de la orașe, unde majoritatea covârșitoare o constituie românii; 2) jefuirea potențialului natural, economic și intelectual al republicii; 3) docilitatea (supușenia) oarbă și înjositoare față de «fratele mai mare»... Concluzia poate fi doar una: demisia conducerii”. Adevăruri valabile și actualmente, după două decenii (recent am descoperit în săptămânalui Literatura și arta, din 7 iulie 1990, un material publicat de subsemnatul – Suveranitatea Moldovei și masca neostalinismului – la unison cu cel al colegului meu).

Un alt exemplu edificator al curajului și bărbăției manifestat în inima metropolei tiraspolene profund românofobe și ostile românismului este Declarația politică din 26 septembrie 1990, publicată în ziarul tiraspolean Adevărul nistrean, unde era pecetluit următorul verdict: „Anarhia autorităților autoproclamate, infantilitatea în gândire, agresivitatea și umilirea față de tot ce este național, furtul teritorial ilegal din istoria țărilor, nu este exclus, vor umple paharul răbdării și vor avea consecințe tragice. În astfel de situații, toată răspunderea o poartă separatiștii din fosta și prezenta conducere a ОСТК. Nedreptatea naște întotdeauna nedreptate, cu toate acestea, acest act nu trebuie să continue la infinit, deoarece nedreptatea continuă să se egaleze cu prostia – baza politică a tragicei RSSMN.” Putem doar completa: și crimă neocolonială politică, administrativă și oligarhică.

O confirmare a obiectivității studiilor, analizelor, previziunilor cercetătorului au fost și aprecierile formulate în cadrul emisiunii de la Televiziunea Națională din 14 martie 2015 dedicate memoriei savantului, unde au participat acad. I. Dediu, dr. P. Bacal, dr. Ș. Urâtu, dr. M. Hachi, dr. V. Sainsus, I. Cocoș etc. Dl Petru Bacal a remarcat un fapt emblematic din biografia colegului său: „După ce la 22 decembrie 1989 în România s-a produs Revoluția, împreună cu dl Tudor Strișcă și alți colegi am plecat la Consiliul orășenesc Tiraspol și am cerut în mod ultimativ să fie înregistrat Frontul Popular. Dar ni s-a refuzat. Atunci dl T. Strișcă a declarat: «Ori ne înregistrați, ori, într-un timp scurt, vă așteptați să se producă și aici evenimentele ce s-a întâmplat în România!» După această declarație intransigentă, Frontul a fost înregistrat și noi am activat în deplină legalitate”. Ștefan Urâtu a evoct faptul că dr. Tudor Strișcă pleda încă din anii respectivi pentru integrarea europeană, era cel mai bine informat, avea darul previziunii. Trebuie să recunosc: în acea perioadă eu eram mai reticent, el promova atunci problemele pe care le implementăm peste circa două decenii.

O revelație a fost pentru familie, rude, prieteni, colegi elaborarea de către dl Vlad Cibucciu, doctor în istorie, a studiului cu genericul Arborele genealogic al neamului Strișcă, investigație meticuloasă realizată în arhivele statului și scrise cu pana inspirată a unui literat și istoric, fapt pentru care aducem autorului sincere mulțumiri distinsului intelectual.

De asemenea, am beneficiat de suportul informativ și logistic al Bibliotecii Naționale a RM, care ne-a furnizat Biobibliografia materialelor publicate și inserate în volum, capitolul final al cărții poartă titlu sugestiv-evocativ: Cât trecutul ținem minte, mai există lucruri sfinte – imagini documentare din copilărie, studenție, activitatea didactică și politică, aici s-au întrunit copiii, nepoții, rudele, colegii de facultate, colegii universitari, casa părintească și mormântul părinților, imagini de pe strada Dr. T. Strișcă din capitală, blocul locativ din bd. Decebal nr. 82, unde a locuit și a fost instalată placa comemorativă, numeroase poze de la Liceul din Satu Nou, care poartă cu cinste numele eminentului absolvent...

Adevăr profund a rostit colega de clasă a distinsului dispărut M. Florea: „A iubit istoria și a întrat în istorie!” Fapt confirmat și de paginile cărții – monumentul unui frate pentru eternitate.

P.S. – Completez aici informația omisă de la pagina 81: „Înainte de a se începe Conferința Organizației Frontului din sectorul Botanica din 1994, fhrerul Roșca m-a rugat să susțin propunerea de demitere din funcție a dlui T. Strișcă. Dacă nu – „eu îl demit prin «ucaz» (decret)”. Delegații au respins doleanța impostorului. După ghinionista ședință, Sergiu Burcă s-a șușotit cu „fruntașul” frontist, apoi s-a apropiat de mine, decretând: „Mai mult, n-ai ce căuta la Front!” (În luna februarie 2015, dl Vlad Cubreacov ne informa pe FB că „S. Burcă este ofițer al armatei ruse din Tiraspol”.)

„Ranga a fost arma criminală cu care a fost lovit mortal în moalele capului, în toamna anului 1998, la ușa apartamentului său, președintele Filialei Botanica, mun. Chișinău, a Partidului Popular Creștin Democrat, Valentin Ciobanu” (Ștefan Secăreanu, 24 noiembrie 2014, FB). Crima s-a produs peste trei ani după decesul lui T. Strișcă. Să fie niște coincidențe accidentale, imprevizibile ori perfect previzibile și explicabile? Un răspuns ne oferă Nicolae Negru în Ziarul Național la 2 martie 2015: „Fiindcă veni vorba de accidente rutiere... Dumitru Matcovschi, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru, Tudor Cataraga... au murit în accidente rutiere neelucidate până acum. Scria A. Soljenițân că i se pregătea și lui un accident rutier, dar l-a evitat emigrând, fiind avertizat de un kaghebist.”

10 martie 2015