Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
REMEMBER
Vitalie RĂILEANU
Dor de verbul lui Liviu Damian

DOR DE VERBUL LUI LIVIU DAMIAN

Vitalie RĂILEANU

Această ploaie măruntă de primăvară a început aseară, de la apusul nevăzut al soarelui.

Plouă încet, așezat, gospodărește și în această dimineață de 13 martie.

Împreună cu scriitorul Nicolae Popa și familia Damian merg spre Corlătenii lui Liviu Damian. Astăzi poetul versului etern-verb-matern ar fi împlinit 80 de ani...

Drumul, ploaia, băltoacele, călătorii îngândurați și amintirile s-au înveșmântat în haina pură a unei primăveri venite cam devreme și prin părțile Râșcanilor. Dar această redeșteptare miraculoasă la viață șoptește amintindu-ne de forța liniștii și atenuează zgomotul picăturilor mărunte de ploaie, intensificând omenia, dragostea și dorul de Poetul torță [...] care a luminat, dinăuntru, lirica românească din Basarabia (M. Cimpoi).

Acasă, la Corlătenii lui Liviu Damian, ploaia s-a agățat în Salcâmul familiei și îi încearcă vigurozitatea. Pe sticla străvezie a Geamului Mare curge curata lacrimă a acestei ploi de primăvară. Poetul privește la noi, la cei veniți la el acasă, și ne zâmbește, de parcă numai a ieșit din clipele, raiul de stele, din vorbele bătrâne, sau lacrima mare a poemelor sale.

S-a bucurat mult Poetul. Deși nu se vede cerul, nu se mai vede nici mahalaua din vale, nici chipul celor care l-au uitat astăzi... S-a micșorat lumea, s-a mărit lumea… Însă această ploaie promițătoare, de primăvară, nu a obturat zările, melancolia și visurile, nici câmpurile redeșteptate. Mici palme de iarbă înverzită împrăștiate pe imașuri cu fărâme de figuri geometrice complicate, parcă împrumutate din covorul de zestre al mamei Eufimia și din stâlpul porții ornat de tata Ștefan, se bucură în taină de venirea noastră Acasă, la Liviu Damian.

Doamne, ce ploaie curată a mai dat peste noi! De aici, din această grădină ce se bucură de vlaga dătătoare de viață, aș vrea să iau fire de busuioc de noroc la dragoste și prietenie, vreau lalele și gheorghine, miere din floare de salcâm, sperînd că toate și mai mult îmi vor anima de azi zarea, dorul și gândul de Poezia lui Liviu Damian.

Oricât de departe ar fi ziua de mâine, odată înfrățit cu această Lume-patrie a Poetului, voi desființa miraculos distanțele din timp și din spațiu.

Apoi, a apărut soarele și prin pânza ierbii răsar și înfloresc ghioceii, va crește tămăduitoarea pătlagină, va înflori salcâmul, se va umple crângul de pe valea Răutului.

Astăzi, călăuziți de frumusețea locului și Bonomia oamenilor, împreună cu Nicolae Popa, familia și prietenii scriitorului Liviu Damian am dezvelit placa memorială pe Casa Poetului Liviu Damian…