Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
CULTURA PE GLOB / ROUND THE WORLD / КУЛЬТУРА НА ГЛОБУСЕ
Victoria FONARI
Cartea românească la Paris

CARTEA ROMÂNEASCĂ LA PARIS

Conf. univ. dr. Victoria FONARI,
Universitatea de Stat din Moldova

Martie, luna mărțișorului, abundă în evenimente frumoase pentru cei care simt ordinea literelor sau trăiesc în coordonata zodiei scrisului artistic – e luna când se marchează și Ziua scriitorului, și Ziua poeziei. În anul curent am trăit sublimul cărții și în planul propriei creații, dar și în cel al istoriei scrisului, al sunetelor franceze în amalgamul limbilor romanice, în ambuteiajul editorial al coperților, al sloganurilor, între textul artistic și reportajul publicistic, între mesajul audiovizual și cel al dialogului cu scriitorul, între autori, traducători, editori și cititori. Șirul ar putea continua atunci când ne referim la Salonul de carte de la Paris, care derulează între 20-23 martie.

Anul curent Salonul de carte de la Paris a adunat multă lume la porțile Versailles. Chiar matinal, împreună cu o echipă mai mare de vorbitori de limbă română – Bogdan Popescu, directorul Centrului Național al Cărții; Radu Ciubotea, director adjunct al ICR; poetul și editorul Nicolae Tzone; scriitorul Petre Răileanu; prof. Jean-Yves Conrad, membru Honoris Causa la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; traducătoarea Florica Courriol, ce activează în cadrul Școlii Superioare din Lyon – am discutat despre importanța salonului, despre dialogul intercultural care se realizează pe unda scrisului, despre localizarea standului cărții românești în acest cadru intelectual multietnic.

Din Chișinău am venit împreună cu dr. Nina Corcinschi, cunoscută prin interesante abordări critice. Ambele trăiam graba de a savura Parisul (timpul era minimalizat 19-21) într-un aliaj de senzații de a ne explica gândurile în limba franceză, parcurgeam labirinturile metroului și visam să vedem cât mai multe în spațiul terestru parizian. Echipa noastră se completa în ziua următoare cu bunele noastre colege: dr. hab. Aliona Grati și poeta Radmila Popovici.

Tema discuției constituia Imaginarul feminin. Așadar, la 20 martie trebuia să prezint o comunicare, în care să abordez cu spirit artistic acest subiect. În pregătiri, selectări, traduceri și lecturi, în emoțiile călătoriei, un punct de reper a fost programul. Pe arena pavilionului eram într-o echipă cu Ioana Crăciunescu, Nina Corcinschi, Simona Popescu, Selyem Zsuzsa, fiind ghidate de prezentările atentei Bianca Burța-Cernat. Timpul ne prorocea să fim francofone obligator între 11.30-12.10. Dar eram plasate comod între începutul secției moderat de Linda Maria Baros (cu participanții: Dinu Flămând, Nicolae Manolescu și Aida Vâlceanu, Florina Ilis) și cea cu un titlu ce spune de la sine subiectul discuției – L’accueil des livres de Mircea Cărtărescu en France.

A început dimineața cu îmbulzeala de a pătrunde în marea carte din salonul menționat. Lume multă: editori, scriitori, traducători, televiziune, cititori de toate vârstele și de toate limbile. Era plăcut în vântul parizian de primăvară să vezi atât de multe persoane ce își doresc să descopere autori, să atingă coperți, să trăiască spiritul cărții fie în dialog cu autorii, fie prin atingerea cpiilor de cărți din Evul Mediu (în spațiul cărții spaniole), ce abundau în culori, fie în dialoguri despre un subiect ce interesează tematic, fie percepția cărții în jocuri.

Anul acesta oaspete de onoare a fost pavilionul din Brazilia. Roumanie au Salon de Livre 2015 era pe aceeași stradelă a rafturilor. A fost prielnic să fim plasați într-o parte componentă a cărților neolatine. Pe fundal se putea de citit: „ROUMANIE la littérature féminine, le féminin de la littérature. Dacă e să relatez succint la ce s-au referit participanții acestui pavilion atunci în conspectul amintirii aș putea selecta următoarele: Linda Maria Baros, vorbind pe tema La littérature féminine, le féminin de la littérature, considera că e mai de grabă un stereotip de a vedea literatura feminină emotivă. Și-a amintit cum fiind invitată la întâlnirea cu cititorii, nefiind prezentată, moderatorul a dat lecturii un text, propunând să intuiască cine e autorul: bărbat sau femeie. Cei prezenți au pledat pentru un autor-bărbat, argumentând prin factura rațională a textului. Dinu Flămând a relevat subiectul din punctul de vedere al istoricului eului liric, atenționând asupra poeziei lui Sapho și paleta emotivă care străbate până în timpurile noastre. Apoi a valorificat interiorizarea poetelor care s-au sinucis. A îmbinat elocința retorică cu arta aezilor de a trece prin labirinturile poeziei feminine.

Simona Popescu a atins feminitatea în speța embrionară, referindu-se la femeia-copil. Imaginarul feminin care transcende din copilărie în toate activitățile, gândurile. Misterul se observă încă în perioada de pubertate. Nina Corcinschi s-a referit, în special, la cărțile de la Editura „Vinea”, făcând referințe la mai multe scriitoare din spațiul basarabean: „L’imaginaire poétique présent dans la lyrique féminine de Moldavie démontre une admirable capacité de garder sa grâce et son charme dans le contact du moi lyrique avec la rudesse de la réalité. La féminité ludique (chez Silvia Goteanschi), gracieuse et séduisante (chez Silvia Caloianu), ravagée, hypersensibilisée (chez Radmila Popovici), obéissante et décente (chez Ana Rapcea), lucide et intériorisée (chez Liliana Armașu) s’interpénètrent dans un spectacle poétique unique et ravissant.”

Personal am valorificat Imaginarul femin din optica arhetipului, distingând două ipostaze, pe care le considerăm esențiale atunci când abordăm specificul eului feminin. În optica antică o perspectivă atrage tandrețea după imaginea Euridice, nimfa de care era îndrăgostit Orfeu, care cunoaște frumusețea dragostei reciproce, dar care moare otrăvită într-o împrejurare nefastă; alta este a frumoasei Gorgona, care s-a lăsat sedusă de zei și apoi părul bogat i se transformă în șerpi, iar privirea capătă forța pietrificării, în consecință se transformă într-un monstru feminin (printre altele, grecii includeau în acești monștri de origine feminină și sfinxul, și sirena). Arhetipul include perspectivele feminității distrugătoare.

La salon cuvântul colocvial era îmbinat cu cel al poeziei. Versurile se alintau în limba franceză. Deși textele au fost traduse, nu se simțea incertitudine. Era o comoditate, domina spiritul cărții, ce printre rafturi ne îndemna la discuții à la Banchetul lui Platon, în care se abordau diverse probleme: scrierea artistică, inspirația, sensibilitatea, timpul scrierii, plăcerea lecturilor, traducerile și editarea.

Consider că este important să revin la expoziția cărții braziliene, care ocupa cel mai mare spațiu cu indicatori până la plafonul ce aducea a un cer verzui-azuriu ce se reflectă în ocean. Sloganul lor Brésil se lit cru era argumentat de cărțile următorilor autori (nu e exclus ca unele nume să fie trecut după registrul limbii franceze): Guiomar de Glammont, Clarice Lispector, Bernando Carvalho, Daniel Galera, Ana Maria Machado, Paulo Lins, Luiz Ruffato, Marcelino Freire, Godofredo de Oliveira Neto. Dramaturgul Bosco Brasil explică fenomenul lecturii braziliene astfel: „Brazilia întotdeauna a avut tendința de a depăși (a umbri) trecutul și a visa viitorul.” A fost menționată reeditarea romanului biografic Olga scris de Fernando Morais. În topul spațiului invitaților se evidenția și pavilionul Poloniei. Un castel din alb-negru cu turle gotice a fost ridicat în mijlocul salonului. Lateral eposurile medievale erau prezentate în suluri de către Federația Unitară a Scriitorilor din Italia. Președintele UIL-UNSA Natale Antonio Rossi disocia literatura modernă de conceptul estetic din perioada apariției literaturii limbilor neolatine.

Cărțile autorilor români erau extinse și în afara perimetrului organizat de ICR. Specificăm că Editura „Vinea” și-a expus cărțile într-un spațiu apropiat de Televiziunea Franceză. Săgeata din coperți specifica importanța autorilor care au fost prezentați atât în română, cât și în franceză. Nicolae Tzone cunoaște ipostazele scrierii și ale lecturii, ale promovării și ale editării, ale traducerii și ale lansărilor. Consideră că poezia e cea care sensibilizează sufletul, iar editurilor li se implică o activitate importantă nu numai de a tipări cartea, dar și de a o promova în rândurile cititorilor. A abordat în discuție criteriile artistice pe care le promovează prin travaliul editorial și prin recenta sa carte Afrodita balcanică.

În marele cub al Salonului de carte am făcut un pelerinaj spre varii standuri cu cărți, studiouri, lansări și prezentări de carte. M-a oprit revista de filosofie (cu o tematică extrem de variată de la moralitate, consumism, la frumusețea corpului și perceperea mitului în cursul istoriei culturii, aspectele educației și aptitudinile de a fi fericit) și pregătirea pentru bac (francezii mai au nevoie de filosofie și o mai includ și drept examen la bacalaureat!); dezbateri radiofonice pentru adolescenți cu privire la importanța cărții. Au fost implicate canale de televiziune din toată lumea. Se auzeau jurnaliști cu camera în față și în franceză, și în spaniolă, și în portugheză. Promovarea cărții se făcea și prin fotografie, Centre National du Livre, unde spontan am fost invitată să particip, avea sloganul Le livre n’a pas dit son dernier mot. Iar la final, în căutarea ieșirii, mi s-a înmânat rapid o carte. Am luat-o în graba evenimentelor, deja ceva mai târziu am citit titlul prorocitor Pourquoi notre futur dépend des biblioteque, de la lecture e de l’imagination (autor: Neil Gaiman). Titlul a rezervat acea construcție de zidire din cititori și cărți, edituri și biblioteci. Salonul de carte din Paris este un labirint al cărții care ne-a invitat să ne descoperim, să ne vedem destinul înfipt într-o zi la Paris, să lecturăm privirile și paginile, imaginile și senzațiile, să auzim și să pășim printre cuvinte, culori, cărți.