Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
ARS LONGA…
Svetlana VIZITIU
Valeriu Jereghi, un ultim mohican în cinematografia moldovenească

VALERIU JEREGHI, UN ULTIM MOHICAN
ÎN CINEMATOGRAFIA MOLDOVENEASCĂ

Svetlana VIZITIU,
șef oficiu, Departamentul dezvoltare și comunicare, BM „B.P. Hasdeu”

Un om simplu, prietenos, plin de un umor fin, bucuros să fie în compania prietenilor, a oamenilor în general. Clipele petrecute cu Valeriu Jereghi rămân de neuitat, glumele, chiar și maniera de regizare devenind legendare: o spun prietenii, actorii, colegii lui… Înzestrat cu un talent deosebit pentru cinematografie, în scurt timp a ajuns să fie foarte apreciat ca regizor, scenarist și producător. Remarcabil, cu o înfățișare aristocratică, de fapt, este un om modest, prietenos, fără aere de vedetă. Vorbește întotdeauna din suflet și cu mult bun-simț, fiind considerat un profesionist desăvârșit în domeniu. Indiferent pe ce platou de filmare se află, are un ton aparte, deosebit, ușor de recunoscut! Este un adevărat personaj de poveste, un bărbat puternic, capabil de sentimente mărețe. Nu vrea să ne mâhnească cu problemele lui, dar ele bat la ușă… Și atunci când vine vorba de probleme naționale nu poți să rămâi indiferent. Ne fascinează cu filme minunate, sincere și nu poți, nu trebuie să rămâi indiferent la realitatea fără de speranță…

Competitive pe plan mondial, filmele noastre istorice, cu regret, nu prind rădăcini în propria patrie. Ne întrebăm: „De ce producătorii de filme de succes sunt tot mai des distribuiți peste hotarele Republicii Moldova, iar pe plan intern se pun diverse piedici sau se fac cu toții morți în popușoi atunci când vine vorba de investiții în cultura cinematografiei naționale?” Ca pe o hartă cu „pete albe”, pe care lipsesc ani întregi din „epopeea cinematografiei noastre”, evident, ele nu pot fi acoperite integral de cineaști, dar o mare inițiativă din partea lor ar fi fost mult așteptată și mult dorită pentru arta națională. A fost Emil Loteanu, acum este Valeriu Jereghi… Părerea mea, în două-trei cuvinte? Eu cred că Valeriu Jereghi merită mai multe… Este unul din ultimii mohicani în cinematografia moldovenească! Am în vedere cinematografia de ficțiune”, astfel și-a exprimat atitudinea față de eroul nostru, regizorul Sergiu Prodan. Necesare pe piața externă, pe cea internă ieșirile sale în lume nu au stârnit mare vâlvă, posibil, din vina cenzurii cinematografiei moldovenești. Sau poate o fi vorba de gelozie colegială pentru succesele altora? Altfel, care ar fi motivul restricțiilor și din partea Studioului „Moldova-Film” și din partea Ministerului Culturii pe parcursul anilor?… Și dacă vine vorba de o opinie, este imposibil să nu rămâi surprins de sinceritatea lui V. Jereghi: La festivalurile internaționale de film, la care am participat și am fost invitat în scenă ca laureat, se anunța solemn: «Valeriu Jereghi, Republica Moldova!» Participanții la festivaluri din toată lumea apreciază și cu multă căldură sufletească dăruiesc filmului nostru aplauze. Ca ulterior să te întorci acasă și să nu fii luat în seamă, rămânând neobservat și necunoscut ca un străin, ignorat ca un dușman. Și te gândești uneori, când îți este mai greu pe suflet: «Doamne, câți președinți de țară am avut pe parcursul vieții mele – acele persoane care mă respingeau și mă avertizau cu degetul, apoi cu pumnul – câți miniștri ai culturii am suportat în viața mea de cineast, care nu m-au cunoscut – unii chiar de loc, ca să nu-mi ofere cumva vreo susținere ori un ajutor?…Cine sunteți voi, astăzi?…» Și revin cu întrebări incomode către ei: «De ce nu am avea și la noi, acasă, un curs de regie de film artistic? De ce nu deschidem în țara noastră o școală de film a lui Valeriu Jereghi?» Ar fi de folos artei și cinematografiei naționale. Nu mă auziți, nu doriți să faceți acest lucru, deoarece vă vine greu chiar să vă gândiți la cinematografie din unicul motiv: nu o iubiți și nu o cunoașteți… Fie preferați persoane incompetente pe care le considerați mai utile în domeniu. Și, de fapt, sunteți indiferenți față de cultura noastră.”

Colegul de breaslă, regizorul Igor Cobileanski a menționat despre V. Jereghi că este „unul dintre cei mai talentați regizori moldoveni. Unicul care până în prezent, a reprezentat Republica Moldova în competiția oficială Certain Regard de la Cannes! Experimentat. Convingător. Combativ.” La Chișinău, filmele lui V. Jereghi adesea se derulează la cinematografele „Odeon” și „Patria”. Pentru prima dată a fost omagiat aici, acasă, de către o instituție de stat din R. Moldova. Atunci când a comandat sala special pentru autoritățile noastre, din păcate, n-a venit nicio persoană oficială: „Ei nu-și dau seama că, prin cinematografie, Republica Moldova ar putea răzbate în lume”, a constatat V. Jereghi.

Desemnarea peliculei Arrivederci ca vârf de diamant al cinematografului nostru de evocare istorică a fost înlesnită dinainte prin indicarea acestui film ca indubitabil apt să facă obiectul unei posibile priviri comparatiste, în plan internațional, și încă într-o companie ilustră, din care nu au lipsit și celelalte pelicule cinematografice create de protagonist: CocostârculIonaMirajul dragostei… Printre cineaștii noștri, V. Jereghi este campion la premii internaționale. Primele filme – În toamnă voi fi acasă și Cocostârcul – au fost distinse cu diverse premii. Filmul Iona, la fel s-a bucurat de un mare succes. Pelicula Și va fi a fost primul film artistic moldovenesc prezentat la prestigiosul festival de la Cannes, în 1993, și ultima peliculă moldovenească filmată pe platourile României din Buftea. Valeriu Jereghi a colaborat cu mai multe studiouri de cinematografie din Ungaria, Rusia, Iugoslavia, Germania, Austria, Franța, iar revenind acasă, a realizat filmul lui de referință Mirajul dragostei. În 2007, a montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” spectacolul experimental cu elemente de teatru și film, după piesa scriitorului american Tennessee Williams, În piele de șarpe, iar în 2008 a realizat filmul Arrivederci, turnat la Orheiul Vechi; premiat la numeroase festivaluri, și care i-a adus lui V. Jereghi un renume mondial. O peliculă în „alb-negru” – o poveste a doi copii rămași singuri acasă, a căror mamă a plecat în Italia să lucreze la „negru” – a sensibilizat lumea întreagă. Este un film artistic, care nu are scopul de a învinui pe cineva de realitatea redată, dar inevitabil, atinge inimile spectatorilor prin adevăr și, în special, prin intermediul destinului acestor ființe nevinovate implicate și nevoite să se conformeze cu problemele create de autorități. Pentru acest film, V. Jereghi a luat Marele Premiu la Forumul Euroasiatic, unde a fost menționat drept cel mai bun din cele 240 de filme prezentate la acest festival internațional. În plus, regizorul a devenit laureat al Premiului de televiziune al Europei Erasmus EuroMedia Awards. S-a învrednicit de premiul absolut la Festivalul de film din Salerno, Italia, iar în 2011 – de Premiul pentru film al Italiei.

La fel ca și Emil Loteanu, V. Jereghi este și scriitor. A editat cartea Nuvele cinematografice, volumul Dragoste și război (nuvele și eseuri), a publicat articole, recenzii, nuvele în revistele NistruEcranul și scenaKodrî etc. Valeriu Jereghi a realizat zece filme artistice și peste 100 de documentare. Recent, regizorul și scenaristul V. Jereghi a lucrat la o coproducție dintre R. Moldova, Franța și Polonia: o peliculă ce redă povestea unui copil care nu se poate resemna cu gândul că părinții săi divorțează. Printre actori sunt chiar fiica Emilia și mama producătorului Teodora Jereghi. De fapt, ideea filmului Milika vine la propunerea producătoarei de film Lily Paul din Franța. Și pentru prima oară, într-un film moldovenesc, compozitorul este un francez – Didier Falk. Invitând și alți actori neprofesioniști în filmele lui, V. Jereghi riscă, și se pare că anume de aici survine succesul, pentru că cei distribuiți joacă rolul realității fără a gândi mult, iar teama încă nu reușește să pătrundă în interiorul actorilor, că rolul deja e jucat… Avocata Violeta Gașițoi: Sunt și eu mamă, nu mi-a fost greu să joc rolul de mamă al Emiliei, doar că și cu tatăl ei în rol, a fost ceva mai complicat”. Iar interpretul de muzică ușoară Anatol Mârzencu a fost distribuit în rolul de tată: În afara filmărilor Valeriu Jereghi e tată, și pe platou – este un profesionist!” Filmul urmează să apară în acest an, 2015, dar deja se resimte gustul succesului… Mi se pare un regizor cu nerv. Neliniștit. Are un ochi deosebit pentru imagine. Îi pasă de ceea ce face. E viu!”, spune Rodica Cioranică, director al revistei VIP magazin.

Din căsătoriile precedente, Valeriu Jereghi mai are doi copii, care s-au filmat în Mirajul dragosteifiica Margareta, de 36 de ani și fiul Cristian, de 25 ani. Pe urmele meseriei tatălui a pășit și Cristian, cunoscut prin documentarul despre calvarul prin care au trecut protestatarii pe Maidanul de la Kiev. Rănit de o grenadă, tânărul a revenit ulterior pentru a continua filmările despre suferințele poporului ucrainean – o calitate specifică de caracter prin motivație și ambiție, moștenite de la tatăl său.

Povestea vieții lui Valeriu Jereghi devine interesantă și de admirat: a devenit tătic la 61 de ani! Persistă impresia că anume acum el se simte stâlpul familiei – împreună cu fiica Emilia, cu soția Ana… Și cu mama Teodora alături. Rămâne tristețea după sora decedată, jurnalista Galina Lungu… Momente de suflet, atunci când ești mereu cu griji și încerci să nu te desparți de familie pe mult timp nici pe platourile de filmare. Orice clipă e de preț, iar decizia definitivă în petrecerea timpului liber rămâne a fi în favoarea fiicei Emilia, cea mai tânără actriță, de doar cinci ani, cea care a gustat din pâinea meseriei de actor, dar și cunoaște toate creațiile tăticului ei… Soția Ana Barduc recunoaște: Ca soț, îi intuiesc fiecare gest, știu ce-și dorește, ce-i place și ce – nu, chiar și cum respiră… Pentru mine contează mult că și-a păstrat copilăria în inima lui, ador această licărire din ochi, pe care a transmis-o și fiicei noastre Emilia! Și, desigur, îi pot ierta orice greșeală. Ca regizor, Valeriu Jereghi este un taifun cu idei, care nu întotdeauna sunt ușor de realizat din punct de vedere organizatoric, iar eu, fiind regizorul lui secund, nu totdeauna reușesc să fac față acestui talent și îmi pare rău. Dar învăț multe de la el.Și Violeta Gașițoi, avocată și interpretă a rolului de mamă în filmul de scurt metraj Milika a ținut să menționeze: Ca familie, îi cunosc din 2013: sunt oameni cu suflet mare, mereu disponibili să dea o mână de ajutor. Mi-au devenit foarte apropiați, numai cuvinte de laudă am pentru această familie. Sunt uniți și mereu binevoitori, cu multă dorință de a face mereu ceva util în domeniul cinematografiei.

Și Gheorghe Grâu, legendarul nostru actor din ultimul deceniu de regim sovietic, a ținut să menționeze despre Valeriu Jereghi: Am prilejul (și mă bucur nespus) să-mi exprim starea de mulțumire și profundă recunoștință față de talentatul regizor de film Valeriu Jereghi. În primul rând, pentru faptul că m-a lansat în cinematografie, alături de marea actriță din Rusia Margareta Terehova – a avut curajul și încrederea s-o facă. Este un regizor foarte atent la detalii, cerând trăirea autentică, firească a actorului și nu interpretarea rolului. Nu pot să uit cum în perioada filmărilor pe litoralul Mării Negre, într-un cătun de pe lângă Ialta, el pregătea cu mult entuziasm zeamă și pentru întreaga echipă de filmare, astfel, creând o atmosferă de solidaritate și colegialitate pe platoul de filmare. Exigent față de sine și colegi, mereu în căutarea celei mai reușite soluții cinematografice, Valeriu Jereghi a făcut și face în continuare FILM, nu datorită, ci în pofida situației critice în care se află cinematografia autohtonă. El este regizorul care în nenumărate rânduri ne-a reprezentat Țara la numeroase festivaluri internaționale de film, aducând acasă faima și trofeele care ne fac cinste. Doamne ajută și spor în toate, Valeriu Jereghi!”

* * *

Date biografice

Valeriu Jereghi – regizor, scenarist, operator, producător, Artist al Poporului. S-a născut la 19 octombrie 1948 în orășelul Strășeni, Republica Moldova. A absolvit Institutul de Arte din Chișinău, Facultatea de regie, clasa profesorului G. Revo, în anul 1971, și Institutul de Stat de Artă Cinematografică (VGHIK) din Moscova, în anul 1975, Facultatea de regie, clasa profesorului A. Zguridi. Din anul 1973, colaborează cu Studioul „Moldova-film”, creând filme artistice, documentare și științifico-publicistice. Activează fructuos în calitate de regizor, scenarist, actor, operator, producător. Din anul 1978 este membru al Uniunii Cineaștilor. Pe parcursul întregii sale cariere artistice lucrează în diferite țări: Iugoslavia, România, Austria, Ungaria, Germania, Franța, Rusia, Italia. Este autorul cărții Nuvele cinematografice, al unor articole în diverse reviste: NistruKodrîTinerimea Moldovei,Ecranul și teatrulArta cinematografieiScenarii de film. În anul 2006, a fondat compania de producție „Prim-Plan Studio” și Agenția de Actori „Valeriu Jereghi”. La 23 mai 2008, compania cinematografică „Prim-Plan Studio” a editat prima revistă despre filmul din R. Moldova – Prim-Plan. În cadrul proiectul internațional New Cinema, în anul 2009, a fost lansat de către cinematografiștii moldoveni, ruși și italieni un nou proiect cinematografic internațional Dragoste și război, după cartea cu același nume a regizorului Valeriu Jereghi.

Filmografie

Regizor: Dimineața (film artistic de scurt metraj, 1974); Barza (film artistic de scurt metraj, 1978); Vreau să cînt (film artistic, 1979); Totul putea fi altfel (film artistic 1982); Gleb (film documentar, 1984); Vânt sălbatic / Divlji vetar (film artistic, URSS, Iugoslavia, 1985); Iona (film artistic, 1987); Disidentul(film artistic, 1988); Presimțirea (film artistic, 1992); Copii fără casă (film documentar, 1993); Annengret și copii ei (film documentar, 1994); Ce-a de-a treia generație (film documentar, 1995); Moștenirea spirituală (film documentar, 1999); Regiunea Kaluga (film documentar, 2001); Soroca (film documentar, 2002); Regiunea Kolomensk (film documentar, 2003); Regiunea Krasnodar. Orlionok (film documentar, 2003); În piele de șarpe (film-spectacol, 2006); Mirajul dragostei / Створення любовi (film artistic, Rusia, SUA, România, Ucraina, R. Moldova, 2006); Arrivederci (film artistic, 2008); Milika(film artistic de scurt metraj, 2014-2015).

Scenarist: Dimineața (film artistic de scurt metraj, 1974); Barza (film artistic de scurt metraj, 1978); Vreau să cînt (film artistic, 1979); Totul putea fi altfel (film artistic, 1982); Gleb (film documentar, 1984); Iona (film artistic, 1987); Disidentul (film artistic, 1988); Presimțirea (film artistic, 1992); Copii fără casă (film documentar, 1993); Annengret și copii ei (film documentar, 1994); Moștenirea spirituală (film documentar, 1999); Regiunea Kaluga (film documentar, 2001); Soroca (film documentar, 2002); Regiunea Kolomensk (film documentar, 2003); Regiunea Krasnodar. Orlionok (film documentar, 2003); Mirajul dragostei Створення любовi (film artistic, Rusia, SUA, România, Ucraina, R. Moldova, 2006).

Operator: Copii fără casă (film documentar, 1993); Annengret și copii ei (film documentar, 1994); Ce-a de-a treia generație (film documentar, 1995); Moștenirea spirituală (film documentar, 1999); Regiunea Kaluga (film documentar, 2001); Regiunea Kolomensk (film documentar, 2003); Regiunea Krasnodar. Orlionok (film documentar, 2003); Arrivederci (film artistic, 2008).

Producător: Arrivederci (film artistic, 2008).

Roluri în filme: La hotarul lunii iunie (rol episodic, 1982); Regii anchetei rusești (episodul Șantajul, 1996).