Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / EVENTS / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ
Valeriu RAȚĂ
Conferința științifică internațională 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța – 28 iunie 1940

CONFERINȚȘTIINȚIFICĂ INTERNAȚIONALĂ 
75 DE ANI DE LA ANEXAREA DE CĂTRE URSS 
A BASARABIEI, NORDULUI BUCOVINEI 
ȘȚINUTULUI HERȚA – 28 IUNIE 1940

Valeriu RAȚĂ,
bibliotecar

Pe 28 iunie 2015 se împlinesc 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța. În scopul de a comemora această tristă dată din istoria românilor, în ajunul ei, pe 12 și 13 iunie, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău, și-a desfășurat (sub auspiciile Institutului de Studiul Arhivelor; Fundația culturală „Memoria”, Filiala Argeș; Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria” și Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”) Conferința științifică internațională cu genericul menționat în titlul cronicii noastre. Din Comitetul organizatoric al Conferinței au făcut parte: conf. univ. dr. în economie Vasile Șoimaru, coordonatorul proiectului Românii din jurul României (ASEM); dr. în drept Mihai Tașcă, directorul Institutului de Studiul Arhivelor; prof. univ. dr. hab. în istorie Anatol Petrencu, președintele Institutului de Istorie Socială „Pro Memoria” (Universitatea de Stat din Moldova), iar printre partenerii media s-au aflat: Literatura și arta, săptămînal al scriitorilor din Republica Moldova; ziarul Adevărul Moldova; portalul de știri www.privesc.eu și Radio Vocea Basarabiei. Manifestarea a reunit istorici, filologi, scriitori, profesori, jurnaliști, bibliotecari, oameni de cultură, precum și studenți de la diverse instituții de învățămînt superior.

În deschiderea Conferinței, moderatorul acesteia, dr. Vasile Șoimaru, a menționat în linii mari cum s-a săvîrșit și ce repercusiuni a avut – în istoria contemporană a Europei de Est – raptul infam de teritorii de către URSS, teritorii ce au aparținut dintotdeauna românimii. Trebuie să menționăm că acest rapt a fost pus la cale încă în anul 1939, cînd URSS a semnat Pactul de neagresiune (și Protocolul adițional secret) cu Germania nazistă, act ce poartă în prezent denumirea Ribbentrop-Molotov (după numele miniștrilor de externe semnatari la acea vreme). A urmat un tedeum, oficiat de preacucernicul protoiereu, dr. Petru Buburuz, preot paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, și mesaje de salut prezentate de Elena Butucel, prim-director adjunct al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, dr. Mihai Tașcă și prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu. De asemenea, moderatorul a dat citire unui mesaj expediat organizatorilor și participanților la Conferință din Vancouver, Canada, pe care l-a semnat Lia Marian-Șoimaru, una dintre conaționalele noastre, refugiată cu părinții, în 1944, de urgia bolșevică la Rîmnicu-Vîlcea. Luînd în considerație demersul emoționant al autoarei, prezentăm mai jos acest text în întregime și pentru cititorii noștri:

„O speranță, REUNIREA!

În scurta mea povestire Vin rușii…, un articol mai vechi, publicat în Glasul Națiunii, 1993, am descris felul brutal în care familia noastră a trebuit să-și părăsească casa și tot avutul moștenit de la bunici, în noaptea din 28 iunie 1940…

Atunci, am fost treziți în miez de noapte de lovituri puternice în ușă și o voce care striga: «Vin rușii!… Domnule Șoimaru (unchiul meu, fratele tatălui meu, grefier la Tribunalul din Chișinău), veniți la Tribunal…»

Atunci, trezindu-ne, am auzit un vacarm, care venea din orașul aflat în stare de mare agitație, iar tata, plecînd în mare grabă, a mai strigat: «Faceți bagajele…» Și bagajele s-au făcut, dar tata a venit pe la ora 12 ziua cu… o trăsură!!!

Atît a putut găsi și astfel am plecat spre gară, trei copii și părinții, fără niciun bagaj, cu cîteva perne și pături rămase prin casă… Așa am ajuns în gară, ocupînd niște locuri pe jos într-un tren de marfă, felicitîndu-ne că am avut acele pături și perne…

Cu acele teribile cuvinte în minte – Vin rușii!… – am plecat spre necunoscut, goi și speriați, spre alte meleaguri, tot în România, unde urma să ne numim de acum încolo refugiați…

A trecut un an și am revenit în Basarabia noastră dragă, în casa noastră… goală, dar totuși fericiți că sîntem acasă!!! Bucuria a fost scurtă, pentru că în 1944 a trebuit să părăsim din nou locurile natale, de data aceasta pentru totdeauna… În toți acești ani, am trăit cu speranța întoarcerii acasă, speranță care slăbea odată cu trecerea anilor…

Acel rapt nemilos, făcut de ruși, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, a distrus mii de vieți, a urîțit harta frumoasă a unei țări, a adus atîta suferință, care se menține și azi…

REUNIREA, pe care am așteptat-o atîția ani, se pare că este încă foarte departe, spre durerea noastră! Să dea Dumnezeu să se schimbe ceva în urma Conferinței din 12-13 iunie 2015, precum și după alegerile locale din 14 iunie, care să aducă noi speranțe în vederea REUNIRII!

Să dea Dumnezeu, să nu mai aud NICIODATĂ cuvintele «Vin rușii…», cuvinte, care mi-au marcat existențși pe care nu le-am putut uita NICIODATĂ!!! Două cuvinte, care pentru mulți au însemnat tortură, deportare, moarte…

Noi, cu toată suferința îndurată, ne putem socoti norocoși, că n-am fost trimiși în acel gulag odios, unde au sfîrșit atîția oameni nevinovați!

În speranța unor zile luminoase pentru toți BASARABENII, care doresc o ROMÂNIE MARE!!!

Dr. Lia MARIAN-ȘOIMARU

11 iunie 2015

Vancouver, Canada

Să ne amintim cum au decurs evenimentele în acel fatidic an – 1940. Pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Veaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei pînă pe 28 iunie și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. În textul ultimatumului se preciza în mod fals că Basarabia era populată în principal cu ucraineni: „În anul ١٩١٨, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcînd prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.” Guvernul sovietic cerea partea de nord a Bucovinei care „ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi ce a fost pricinuită URSS și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia.”
În continuare se menționa: „Acum, cînd slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.” Guvernul român a răspuns sugerînd că este de acord cu „negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme”.

Prin al doilea ultimatum sovietic – de pe 27 iunie – s-a cerut evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și Nordul Bucovinei în patru zile. A doua zi, guvernul român, condus de Gheorghe Tătărescu, după ce primise și sfaturi din partea Germaniei și Italiei, a acceptat să se supună condițiilor sovietice. Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (atenție: s-a evitat folosirea cuvîntului „cedare”) din Basarabia și Nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27-28 iunie 1940. În jurnalul său regele Carol II a notat rezultatul votului: șase voturi pentru respingerea ultimatumului (Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu), 20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului (Petre Andrei, Constantin Anghelescu, Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș, Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu, Florea Țenescu) și o abținere (Victor Antonescu). Trebuie menționat că dintr-o populație de 3,7 milioane de locuitori (în conformitate cu rezultatele recensămîntului din 1930), în teritoriile ocupate de URSS, peste 2,0 milioane (adică 55%) erau etnici români. În cîteva zile, aproximativ 200 mii de locuitori de toate etniile s-au refugiat în dreapta Prutului. Guvernul român a avut prudența sau poate chiar înțelepciunea să evite un război cu Uniunea Sovietică.

Doar o mică parte a populației Basarabiei și Bucovinei a întîmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. În localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești, în care grupuri de tineri (dar nu numai) fanatizați au atacat, au despuiat, au bătut sau au omorît preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare. Felul în care aceste grupuri au acționat (inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupație) a lăsat să se întrevadă eșecul administrației românești de a fi scăpat de sub control activitățile comuniste și prosovietice în perioada imediat precedentă ocupației.

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și Nordul Bucovinei cu Ținutul Herța au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, republica autonomă moldovenească de pe malul stîng al Nistrului, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine. În aceste teritorii a fost instaurat un regim sovietic de ocupație, opresiv și represiv.

Cedările teritoriale din anul 1940 au produs o amărăciune profundă și resentimente în rîndul populației românești și au grăbit scăderea popularității regimului regelui Carol II. În curînd, el a abdicat și a părăsit țara, lăsînd drum liber formării unui guvern al generalului Ion Antonescu și al Gărzii de Fier. Dorința de eliberare a teritoriilor pierdute în 1940 a fost factorul decisiv care a dus la intrarea României în luptele celui de-al Doilea Război Mondial de partea Axei împotriva Uniunii Sovietice.

După moartea lui Stalin, din 1953, și în special după anul 1956, persecuția etnicilor români din Basarabia și Bucovina de Nord a scăzut treptat. Însă, Kremlinul nu a lăsat în pace românii din teritoriile anexate. Au început colonizările cu diverse populații în spațiul nostru, apoi colonizările cu moldoveni, dar departe, chiar foarte departe de pământurile Basarabiei. Apoi au fost deportările în Siberia și intimidarea, lichidarea prin împușcare a tuturor celor care gîndeau și acționau altfel de cum vroia metropola. Totodată, a fost proclamată și promovată prin toate mijloacele limba „moldovenească” diferită de limba română, și teza falsă că moldovenii ar fi un popor diferit de cel român.

Primele alegeri libere din RSS Moldovenească s-au ținut în climatul general al „restructurării” abia în februarie 1990, iar controlul sovietic asupra acestei regiuni a încetat în august 1991, după tentativa de lovitură de stat de la Moscova și destrămarea Uniunii Sovietice. În 1991, RSS Moldovenească a devenit noul stat independent Republica Moldova, în vreme ce Bucovina de Nord și Bugeacul au rămas în componența Ucrainei.

Consecințele raptului Basarabiei, Nordului Bucovinei șȚinutului Herța au fost și mai sînt foarte grave. Pînă în prezent Republica Moldova se zbate ca peștele pe uscat: nu știe încotro s-o apuce cu vectorul său de dezvoltare – înspre Est (unde domină dezordinea și nelegiuirea ocupantului) sau înspre Vest (ca să se integreze într-o societate civilizată, bazată pe drept și respectul valorilor omenești).

Toate fărădelegile care s-au săvîrșit pe aceste teritorii (din 1940 pînă în prezent!) s-au aflat în atenția vorbitorilor care și-au prezentat cercetările științifice în cadrul Conferinței 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei șȚinutului Herța – 28 iunie 1940, desfășurate în capitala republicii noaste pe 12 și 13 iunie curent. În cadrul a patru ateliere (primele trei – în prima zi, iar ultimul – în cea de-a doua) au conferențiat oameni de știință și de cultură din România, Ucraina, Germania și, desigur, din Republica Moldova. Prezentăm în cele ce urmează titlurile rapoartelorștiințifice și autorii lor.

Atelierul nr. 1 – Premisele, raptul și politicile URSS în teritoriile ocupate (moderator: conf. univ. dr. Vasile Șoimaru):

1. Premise false, efecte dezastruoase: Pactul Molotov-Ribbentrop și Protocolul adițional secret (prof. univ. dr. hab. Ion Șișcanu, Chișinău);

2. Noi tendințe în doctrina rusă de drept internațional în raportul drept internațional – drept național (prof. univ. dr. hab. Nicolae Osmochescu, Chișinău);

3. Principiul neretroactivității legilor și impunerea dreptului sovietic în Basarabia după 28 iunie 1940 (prof. univ. dr. hab. Elena Aramă, Chișinău);

4. Alianța sovieto-nazistă și anexarea Basarabiei, nordului Bucovinei șținutului Herța de către Imperiul Rusiei bolșevice (prof. univ. dr. ing. Ilie Popa, Pitești; prezentat de dr. Vasile Șoimaru);

5. O comemorare necesară: 28 iunie 1940 (prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei, Iași).

Atelierul nr. 2 – Urmările raptului teritorial pentru România și pentru populația aservită de sovietici (moderatori: prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei, Iași; prof. univ., dr. hab. Nikolai Mihailuța, Odesa):

1. Urmările raptului Basarabiei, nordului Bucovinei șținutului Herța (prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, Chișinău);

2. „Săptămîna Roșie” a Basarabiei – din 1940 pînă azi (Vlad Pohilă, Chișinău);

3. Represiuni politice în primul an de ocupație sovietică (studiu de caz, județul Soroca) (conf. univ. dr. Gheorghe Palade, Chișinău);

4. Южная Бессарабия после года советизации: рефлексии населения в первые дни войны (июнь 1941 г.) / Sudul Basarabiei după un an de sovietizare: reflecții ale băștinașilor în primele zile de război – iunie 1940 (prof. univ. dr. hab. Nikolai Mihailuța, Odesa);

5. Репетиция аннексии: попытка большевистской власти захватить Молдову весной 1919 г. / Anticiparea anexării: tentativa puterii bolșevice de a ocupa Basarabia în primăvara anului 1919 (conf. univ. dr. Viktor Savcenko, Odesa);

6. Condiționările economice, militare și diplomatice ale României înaintea pierderilor teritoriale din vara anului 1940 (George Damian, București-Chișinău);

7. Intervenția militară a URSS împotriva României: 28 iunie – 3 iulie 1940 (prof. univ. dr. hab. Anton Moraru, Chișinău);

8. Urmările raptului Basarabiei asupra Bisericii Ortodoxe Române în vara anului 1940 (preot Viorel Cojocaru, Chișinău).

Atelierul nr. 3 – Anexiunea sovietică în memoria colectivă și în dreptul internațional (moderatori: dr. Mihai Tașcă, conf. univ. dr. Viktor Savcenko):

1. „Jurnalul” lui Paul Mihail despre tragedia zilelor de 27-29 iunie 1940 (conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, Chișinău);

2. Poziția Marii Britanii față de problema Basarabiei în anii celui de-al Doilea Război Mondial (١٩٣٩-١٩٤٥) (conf. univ. dr. Marian Zidaru, Constanța);

3. Anul 1940 în memorialistica basarabenilor: trăiri, reflecții, demistificări (conf. univ. dr Lidia Pădureac, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălți);

4. Județul Vîlcea și refugiații din Basarabia și nordul Bucovinei în perioada imediat următoare ultimatumului sovietic și cedărilor teritoriale din luna iunie 1940: memoria actelor administrative ale vremii (Petre Dinescu, Rîmnicu-Vîlcea);

5. Din „dulapul сu otravă” al istoriei: declarații ale refugiaților basarabeni și bucovineni din anul 1940 (Wolfram Niess, Germania).

Atelierul nr. 4 – Tragedia deportărilor (moderatori: conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, conf. univ. dr. Marian Zidaru):

1. Elite deportate la 12-13 iunie 1941 în Kazahstan / KARLAG: studiu de caz (dr. Viorica Olaru-Cemârtan, Chișinău);

2. Politica sovietică față de Biserica Ortodoxă din Moldova: studiu de caz (dr. Romeo Cemârtan, Chișinău);

3. Locuitorii județului Orhei în primul an de ocupație sovietică (drd. Daniela Buga, Chișinău);

4. Calvarul clerului din Basarabia în primul an de ocupație sovietică (dr. Mihai Tașcă, Chișinău).

5. Reamintesc. Cuvinte împotriva uitării tragediei anului 1940 (Eugen Statnic, Germania; prezentat de Maria Hâncu, poetă și traducătoare).

Menționăm că toate comunicările ținute la Conferință vor fi publicate în decursul anului curent într-un volum, ce va da un caracter durabil eforturilor depuse de participanții la Conferență întru a scoate la iveală toate fraudele, falsificările, înșelătoriile ocupanților de a ascunde adevărul istoric pentru populația băștinașă.

La discuții au luat cuvîntul publicistul Alecu Reniță, redactor-șef al revistei Natura (a insistat asupra necesității de a se reveni cît mai des la tema dezmembrării României, care a însemnat ruperea noastră, a basarabenilor, de la matca firească, abaterea de la normalitate); dr. în filozofie Ion Sârbu (cu interpretări subiective privind posibila împotrivire a României la agresiunea din 1940; personalitatea Mareșalului Ion Antonescu; cît de aliată ne este Ucraina; încercările de a dezmembra Republica Moldova; ReUnirea cu România); Valeriu Evtușanu, refugiat basarabean, acum trăitor la Piatra-Neamț (cu emoționante evocări și gînduri despre necesitatea Reunirii); istoricul și publicistul Vasile Ciubuc (să nu uităm tragediile care s-au produs și să curmăm orice crimă față de fiecare dintre noi) ș.a.

În cadrul Conferinței s-a vernisat expoziția fotografică Imagini simbolice din teritoriile Vetrei Românești anexate în 1940 (autor și prezentator dr. Vasile Șoimaru, publicist și maestru fotograf). Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu” (director Savela Starciuc) a expus cărțși documente la tema ce s-a aflat în discuție la Conferință.

Un interes deosebit au suscitat prezentările de carte (unele volume fiind de apariție recentă):

– Dezmembrarea României. Anexarea de către URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei șținutului Herța (studiu și culegere de documente; Editura „Cartea Juridică”, Editura „Serebia”, Chișinău, 2015), de dr. Mihai Tașcă și Wolfram Niess, coordonator – dr. Vasile Șoimaru;

– „Operațiunea română” din RASS Moldovenească în Marea Teroare stalinistă: 1937-1938 (Editura „Serebia”, Editura „Cartea Juridică”, Chișinău, 2014), de dr. Mihai Tașcă, coordonator – dr. Vasile Șoimaru;

– Românii din jurul României. Monografie etnofotografică (Editura „Magic Print”, Onești, Editura „Serebia”, Chișinău, 2014) – de dr. Vasile Șoimaru;

– Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (ediția a doua, revăzută și completată; Chișinău, 2013), de dr. Vasile Șoimaru (coordonator), Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea și Roxana Iorgulescu-Bandrabur;

– Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupați (1947-1953) (Chișinău, 2014), de dr. Mariana Țăranu.

Concluziile Conferinței științifice internaționale 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei șȚinutului Herța – 28 iunie 1940 au fost trase de către dr. Marian Zidaru, dr. Mihai Tașcă și dr. Vasile Șoimaru. Scopul Conferinței a fost atins: cei care au asistat și au audiat comunicările au aflat în detalii cum au evoluat evenimentele în teritoriul dintre Prut și Nistru (și nu numai!) pe parcursul celor trei sferturi de veac de la săvîrșirea unei nedreptăți strigătoare la cer. Vorbitorii au menționat că nimic nu trebuie uitat din ceea ce a avut loc în istoria noastră zbuciumată, totul este înmagazinat în memoria populară, în cărțși documente, cu atît mai mult trebuie să tragem învățăminte de pe urma celor întîmplate, să fim uniți ca niciodată, să răspundem afirmativ la apelurile fruntașilor noștri în așa fel ca astfel de evenimente nedorite pentru un popor întreg să nu se mai repete niciodată. A fost rostit și promovat adevărul istoric prin dezbateri și atitudini critice. Totodată, s-au stabilit niște puncte de orientare a populației în iureșul evenimentelor recente atît din Est, cît și din Vest. S-a făcut mai multă claritate în unele chestiuni tabu din istoriografia românească recentă.

S-a înscris perfect în contextul Conferinței și o emisiune din ciclul Istoria în mișcare – un serial de largă popularitate a Postului de Radio Vocea Basarabiei, moderat de publicistul Alecu Reniță. La emisiune au participat istoricul prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, magistratul Petre Dinescu, din Rîmnicu-Vîlcea, și ziaristul Vlad Pohilă. În finalul emisiunii au intervenit unii ascultători care au expus impresii, evocări, opinii despre tragedia din 1940 și efectele ei nefaste, pe care le resimțim și astăzi.

Cu părere de rău, în sferele de guvernămînt atît de la Chișinău, cît și de la București nu se prea vorbește despre tragediile poporului care suferă decenii la rînd consecințele unor pacte și tratate strîmbe, dar iată că o mînă de entuziaști, pe care i-am numit mai sus, au făcut minuni și au adus în atenția publicului o dată din calendarul nostru de evenimente tragice și dezastruoase care trebuie comemorată de toată suflarea românească cu cea mai mare luare aminte. Mai adăugăm că toate acestea s-au făcut fără vreun suport din partea statului. Bravo acestor entuziaști și slăvit fie poporul român că mai crește fii vrednici de măreția istoriei sale.