Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
VIAȚA FILIALELOR / LIBRARY`S BRANCHES LIFE / ЖИЗНЬ ФИЛИАЛОВ
Vitalie RĂILEANU, Margareta CEBOTARI
Programul municipal Chișinăul citește – 2015 vine cu un roman citit la puterea a treia – Țesut viu. 10 x 10

PROGRAMUL MUNICIPAL CHIȘINĂUL CITEȘTE –
2015
 VINE CU UN ROMAN CITIT 
LA PUTEREA A TREIA – 
ȚESUT VIU. 10 X 10

Vitalie RĂILEANU,
director, Filiala „Onisifor Ghibu”;

Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, Filiala „Onisifor Ghibu”

Programul Chișinăul citește – 2015 este hiperactual în anul acesta prin lectura romanului Țesut viu. 10 x 10, semnat de binecunoscutul scriitor, traducător și redactor Emilian Galaicu-Păun. În mod tradițional, în cadrul acestui program organizăm întâlniri ale autorului cu cititorii, deoarece acestedialoguri pe viu contribuie din plin la cunoașterea mai profundă a operei scriitorului antrenat în evenimentul dat.

Biblioteca „Onisifor Ghibu” s-a impus din plin în promovarea acestui volum spectaculos prin esențși forma sa, organizând, din startul acestui program, trei întâlniri ale scriitorului Emilian Galaicu-Păun cu cititorii, la care au participat elevi ai Liceului Teoretic „Spiru Haret”, ghidați de Sergiu Orehovschi, profesor de limbă și literatură română al acestei instituții, și studenți ai Colegiului Politehnic din Chișinău. Iar elevii Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani” au manifestat dorința deosebită de a-l invita pe scriitor la o discuție, care a avut loc în Sala de lectură a bibliotecii acestui liceu.

Prezentând amănunte biografice despre scriitorul Emilian Galaicu-Păun și romanul-intrigă Țesut viu. 10 x 10, s-a pus accentul pe faptul că pe conținutul acestui volum critica literară este axată de mult timp deja. Volumul este o provocare deosebită prin cuprinsul textului, prin sintagma limbajului abordat.

Criticul și istoricul literar Maria Pilchin, prezentă la prima întâlnire, a remarcat faptul că „scriitorul Emilian Galaicu-Păun este un nume important în literatura română, iar romanul Țesut viu.10 x 10 reprezintă o țesere a personajelor, a ideilor, a stilurilor. Autorul a reflectat în cuprinsul cărții istoria unuitânăr în devenire, venit din perioada societății sovietice. În același timp, Em. Galicu-Păun construiește literar viață cotidiană a diferitor generații aflate sub influența ideilor socialist-comuniste sau care au demonstrat, tacit, falsitatea acestor idealuri”.

Scriitorul Emilian Galaicu-Păun a dezvăluit, în fața cititorilor aflați în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, gândurile care i-au răvășit inima în timpul celor aproape 14 ani, cât a durat scrierea acestei cărți (prima ediție). Autorul a dat mai multe caracteristici conținutului acestui volum. Este un roman al memoriei, deoarece sunt secvențe din perioada deportărilor staliniste, dar este prezentat și un altfel de 7 aprilie 2009. Este un roman-bibliotecă, deoarece se fac multe trimiteri la cărțși autori preferați. Este un roman incomod, deoarece nu se ține seama de conveniențe sociale și lingvistice. Totuși, mai mult este un roman-trăit, un roman-biografie a vieții sale, în care se regăsesc părinții, bunica, prietenii de copilărie și colegii de studenție. În același timp conține și istorisiri ale vieții unor persoane necunoscute, istorii excepționale, ieșite din comun, pe care le-a auzit le-a memorat.

Dincolo de textul propriu-zis, Em. Galaicu-Păun a încercat să surprindă atenția cititorului și prin forma editorială deosebită: un capitol se citește pe invers, adică trebuie să răsucești cartea, apoi apare la un moment dat o filă tipărită la indigo, scrisul este alb pe fundal negru, iar la finele cărții invită cititorul să-și scrie impresiile direct în carte, pe ultima pagină. Romanul este la a doua ediție, astfel a inclus deja în cuprinsul cărții impresia câștigătoare a unui cititor al primei ediții. În ediția a treia va include, probabil, cea mai ingenioasă întrebare, pe care o va primi în cadrul întâlnirilor sale cu cititorii, aderenți la Programul de lectură municipal Chișinăul citește o carte.

Descusut de elevii Liceului Teoretic „Spiru Haret”, captivați de cele auzite și citite, dacă nu este cumva periculos, pentru viitor, să dea în carte istorii din viața sa, sau din ale altor oameni, scriitorul a menționat că puterea de sinteză a unui roman este destul de mare și literatura doar atunci încetează să fie doar o hârtie tipărită, când se bazează pe viața de zi cu zi…

Limbajul firesc, cu importuri din lexicul nenormativ, dă o nuanță de realitate oricărei opere artistice, a ținut să menționeze scriitorul Emilian Galaicu-Păun, accentuând faptul că nu are un scop în sine să șocheze publicul cititor. Acesta a fost răspunsul dat dlui Sergiu Orehovschi, profesor de limbăși literatură română al Liceului Teoretic „Spiru Haret”.

La a doua întâlnire, cu studenții Colegiului Politehnic din Chișinău și cu o clasă de elevi ai Liceului Teoretic „Spiru Haret”, un cuvânt întru susținerea lecturii volumului Țesut viu. 10 x 10 au avut de spus unii colegi de breaslă ai scriitorului. Publicistul și editorul Gheorghe Erizanu a prezentat colecțiile de carte inițiate de Editura fondată și gestionată de d-lui – „Cartier”, accesibile pentru cititorii de toate vârstele. Totodată, a menționat că „volumul Țesut viu. 10 x 10, de Emilian Galicu-Păun, a apărut în una din cele mai prestigioase colecții ale acestei edituri – Cartier popular – colecție a cărților autorilor afirmați deja în literatura română și care au trecut girul cititorilor.”

Criticul literar Mircea V. Ciobanu a remarcat că pentru el marea plăcere a lecturii acestui roman este în fiecare literă tipărită în carte, iar „Pergamentul pe care este scrisă cartea – este însăși viața, pielea autorului. De fapt, stăpânul adevărat al oricărei cărți este cititorul și nu autorul, iar cititorul, fiecare în felul său, înțelege mesajul cărții. Uneori textul, forma textuală, stilul – sunt mai importante decât însăși drama narațiunii. Și aceasta se referă în totalitate la volumul Țesut viu. 10 x 10 al scriitorului Emilian Galaicu-Păun”.

Un cuvânt de admirație și apreciere pentru creația scriitorului Emilian Galaicu-Păun și cartea sa Țesut viu. 10 x 10, a cărei lectură te provoacă la viață, la acțiune a venit din partea poetei Tatiana Afanas-Crăciun.

„De mulți ani am frânt gâtul retoricii tradiționale”, a ținut să remarce scriitorul Emilian Galaicu-Păun, reiterând în fața celor prezenți evenimente importante din viața sa, care au contribuit la scrierea acestei cărți. Cele zece istorii, cuprinse în cele zece capitole ale cărții, au o compoziție tragică, în esența lor, combinate cu poante ironice.

Scriitorul a oferit și unele sfaturi de lectură. Cartea poate fi citită în două moduri: urmărind cronologia evenimentelor sau se poate aborda o lectură textualistă, fără a acorda atenție la timpul evenimentelor descrise.

Sergiu Orehovschi, profesor de limbă și literatură română la Liceul Teoretic „Spiru Haret”, a prezentat mulțumiri Bibliotecii „Onisifor Ghibu” pentru posibilitatea de a participa cu elevii săi la altfel de ore de literatură română, la care ei, elevii și profesorii școlari, au posibilitatea de a dialoga pe viu cu scriitorii și a venit cu inițiativa, către scriitori, critici literari, editori – de a organiza altfel de dialoguri / prelegeri despre literatura anilor ’80-’90 și cu profesorii de limbă și literatură română, în cadrul întrunirilor profesionale.

Scriitorul clujean Alexandru Vlad a insistat asupra faptului că „oricare din strategiile de lectură recomandate de autor în Îndreptarul său am adopta, până la urmă constatăm că Țesut viu. 10 x 10 de Emilian Galaicu-Păun este un origami literar, așa cum Rayuela lui Cortzar ar fi un șotron literar. Și chiar dacă ajungem la această constatare, nu are prea mare importanță, pentru că în scurtă vreme vom descoperi că autorul e băgat «până la coate, ca o moașă comunală, într-o scriere ce s-ar vrea citită nu atât cu retina, cât cu diafragma». Textul devine propria lui miză, ai cu el o relație osmotică, citim cu conștientul și subconștientul oarecum concomitent (subconștientul este de-a dreptul provocat!), notația se transformă în joc de cuvinte, imediat ce și-a împlinit prima menire, strălucirea se recuperează în fosforescență. Astfel, în carte se perindă sintagme și titluri cunoscute (probabil și unele necunoscute) care dau lecturii și un etaj mnemotehnic. Îți vine greu să păstrezi distanța dintre demersul auctorial și cel lectural. Dar asta face parte din miza cărții. Țesut viu. 10 x 10 este un tur de forță și presupune o lectură infinită, pe cât te țin puterile”.

O invitație mai frumoasă la lectură nici nu putea avea loc. Iată de ce elevii Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani” l-au invitat pe scriitorul Emilian Galaicu-Păun să accepte un dialog cu ei, cei care au citit și vor citit acest cuprins, pentru a vedea mai bine cum se întrețes lucrurile. Autorul a insistat ca intriga să rămână în plombagina textului, iar cuvintele fără perdea, nici pe departe nu-s ale unui autor atins de demenție

Emilian Galaicu-Păun a mai spus că romanul are o structură textualistă, un fel de „Delta Dunării care adună toate apele – și cele foarte curate, și cele pline de mâl”.

Considerăm că este oportun să vorbim și despre acel Mic îndreptar de lectură, care a stârnit o sinceră discuție / polemică a liceenilor cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun, ce a durat trei ore. Iată ce a spus autorul, reiterând succintul preludiu literar al volumului: „Această carte nu ar fi trebuit niciodată scrisă, cel puțin pentru a nu prelungi suferințele personajelor ei și după moartea celor care l-au inspirat; pe de altă parte, a o lăsa nescrisă echivalează cu o mărturie falsă, prin omisiune. Dacă totuși s-a întâmplat – adesea în ciuda unei împotriviri lăuntrice – se cuvine să precizez că citirea ei nu e cu putință fără a respecta acest avertisment auctorial: «ORICE ASEMĂNARE CU O PERSOANĂ REALĂ ESTE RODUL IMAGINAȚIEI ACELEI PERSOANE», ceea ce înseamnă că niciun fapt nu-i autobiografic, nu există însă faptă care să nu-și aibă corespondentul – direct sau prin ricoșeu – în viața autorului, astfel încât acesta se simte în drept să exclame, flaubertian: «Tatăl (dar și F., …n ș.a.) sunt eu!» Din cele câteva piste de lectură, se poate merge pe cea cronologică și atunci cititorul ar trebui să înceapă cu cap. 8, să continue cu cap. 1, cap. 9, cap. 2 ș.a.m.d., și să încheie cu cap. 4. Alte două figuri – «șotronul» (de sărit din căsuță-n căsuță: cap. ١ – cap. ٥; cap. ٩ – cap. ٢; cap. ٣ – cap. ٦; cap. ٧ – cap. ٨; cap. ١٠ – cap. ٤) și „roata mare” (ordinea capitolelor este aleatorie) – sunt mai aproape de structura internă a scriiturii, una labirintică și caleidoscopică prin excelență. Cum însă romanul s-a construit pe osatura Decalogului, nici numărătoarea obișnuită (de la cap. 1 la cap. 10) nu-i de ignorat. Dar la fel de bine se poate citi fiecare capitol drept o rescriere a celui / a celor precedent(e), într-atât de asemănător unui palimpsest este textul de față. Tren funerar pe dinăuntru, cu zece vagoane de dormit somnul de veci, montagnes russes ca structură de rezistență în exterior, Țesut viu. 10 x 10 trebuie citit, în ultimă instanță, și drept un simplu roman de gară: Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo! – Stația Astapovo!

Atât participanților la activitățile sus-menționate, liceeni, studențși profesori școlari inclusiv, cât și celor care vor dori să adere în continuare la programul de lectură Chișinăul citește o carte le este oferită posibilitatea și un sincer îndemn – să citească foarte atent acest roman, care poate fi considerat unul dintre cele mai bune romane contemporane, din ultimele două decenii, scrise în acest spațiu cultural românesc.

Biblioteca „Onisifor Ghibu” continuă a fi un deosebit local cultural generator și provocator spre lecturi bune, selecte, semnalând puterea creatoare a lecturii. Invităm cititorii să vină cu noi întrebări, propuneri, solicitări, chiar și cu noi provocări / instigări (!) la Conferința de totalizare a programuluiChișinăul citește o carte, care va avea loc în toamnă.

Invitația este valabilă pentru toți doritorii de a gusta din plăcerea lecturii a unei cărți spectaculoase, precum este romanul Țesut viu. 10 x 10 de Emilian Galaicu-Păun.

În concluzie, remarcăm că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și filialele sale, prin inițierea și realizarea anuală a programului Chișinăul citește o carte, continuă să determine chișinăuienii la lectura unor cărți deosebite, care, în cele din urmă, alcătuiesc o nouă pagină a Istoriei literaturii noastre.