Există în lume state în care capitala se identifică cu ţara însăşi: Parisul este Franţa (şi invers), Budapesta e Ungaria, Viena e Austria, Riga e Letonia, Atena e Grecia, Tokio e Japonia, Erevan este Armenia etc. Există însă şi destule ţări ale căror prestigiu şi măreţie sînt disputate de două oraşe mari şi importante, uneori ambele avînd statut (oficial sau neoficial; în trecut sau în prezent) de capitală: Rusia, cu Moscova şi Petersburgul, China (Beijing şi Shanghai), Israel (Tel Aviv şi Ierusalim), Lituania (Vilnius şi Kaunas), Estonia (Tallinn şi Tartu), Brazilia (Rio de Janeiro şi Brasilia), Canada (Ottawa şi Montreal)... Mai puţine, dar sînt în lume şi state cu trei centre urbane avînd rol sau importanţă de capitală, şi vom aminti, în context, de Olanda (cu Haga, Amsterdam, Rotterdam) sau de Australia – pulsul vieţii se ia, în această ţară, la Canberra, Melbourne şi Sydney. Am făcut acest excurs geografic pentru că şi Polonia – obiectul articolului nostru – se numără printre ţările „cu două capitale”: una veche, Cracovia, alta „nouă”, Varşovia. Cracovia este în general considerată capitala trecutului glorios al Regatului Polon, mai fiind şi obiectivul cultural numărul unu al polonezilor. Este Cracovia, în egală măsură, şi un obiectiv cultural, istoric, dar şi emotiv, sentimental, al poporului polon, aproximativ cum e pentru ruşi Petersburgul versus Moscova. Am scris „aproximativ” pentru că paralela nu poate fi una totală: din cărţile şi articolele citite, din observaţiile personale, polonii au o fascinaţie a Cracoviei, ca simbol al unei istorii glorioase, impresionante, spectaculoase, dar şi pentru Varşovia nutresc o pasiune aparte – ca centru al rezistenţei şi renaşterii naţionale. „Sławna Warszawa” – „superba” sau „glorioasa Varşovie”, aşa o numesc curent polonezii, probabil şi pentru faptul că în anii ultimei conflagraţii mondiale destinul Varşoviei s-a identificat cel mai mult cu soarta ţării şi a poporului polon – dezmembrat, înrobit, umilit, schingiuit... Aici, la Varşovia, s-au acumulat cele mai multe suferinţe ale lor; în timpul operaţiilor militare polono-sovieto-germane oraşul a fost practic şters de pe faţa pămîntului ca, în anii ’50-’60, să fie refăcut cu elan şi inspiraţie, încît să reapară pe harta ţării şi a Europei aidoma Păsării Phoenix.

Este o mare bucurie, dar şi un indiscutabil avantaj să cunoşti „din prima sursă” Polonia, istoria, cultura, spiritul polonezilor. Personal, am descoperit splendoarea Poloniei în anii de facultate, cu precădere la cursurile de istorie a literaturii române (sic), frapat cîte interferenţe româno-polone au existat, mai ales de-a lungul secolelor XVI-XIX (dar şi în secolul trecut, XX, adaug acum). Suficient să amintim că nu numai cronicari, scriitori, învăţaţi, dar şi mulţi dintre ierarhii noştri ortodocşi au făcut temeinice studii în Polonia catolică. Or, aceste prime informaţii frapante le-am aflat din surse indirecte... Am ajuns la surse directe datorită studierii limbii polone şi acest efort mi-a adus nebănuite „dividende” de ordin cognitiv, informaţional, dar şi moral. Am purces la învăţarea polonei imediat după absolvirea facultăţii, aflîndu-mă într-o ambianţă propice – la Moscova, unde, la frumoasa Bibliotecă de literaturi străine, diriguită pe atunci de fiica lui Aleksei Kosîghin (preşedintele Consiliului de Miniştri al URSS) am găsit superbe manuale şi ghiduri de conversaţii, cu discuri (un fel de CD, dar extrem de primitive... – explicaţiile sînt pentru reprezentanţii celei mai tinere generaţii!). Totodată, acolo, în capitala URSS, şansele de a comunica cu polonezi erau foarte mari, practic, la tot pasul întîlneai polonezi, foarte amabili, bucuroşi să converseze pe orice temă cu un „pan radziecki” („un domn sovietic”!), care însă vede lucrurile ceva mai altfel decît ruşii.

Între timp, mă familiarizasem, graţie unor foarte bune traduceri în română, editate la Bucureşti, cu un număr impunător de scrieri ale autorilor clasici şi contemporani din Polonia: Adam Mickiewicz şi Juliusz Słowacki, Bolesław Prus şi Stefan Żeromski, Eliza Ozeszkowa şi Maria Konopnicka, Władysław Reymont şi Henryk Sienkiewicz, Jarosław Iwaszkiewicz şi Witold Gombrowicz, Sławomir Mrożek şi Czesław Miłosz... cîţi alţii! Văzusem, profund tulburat, filme de Andrzej Wajda, Krzystof Zanussi sau Jerzy Kawalerowicz, ascultam pasionat nu numai piesele unor faimoase grupuri poloneze (îmi sună şi acum în urechi unele motive lansate de formaţia Breakout!) ori ale unor interpreţi ca Czesław Niemeń şi Maryla Rodowicz, dar şi compoziţii de Fryderyk Chopin, Karol Szymanowski, Stanisław Moniuszko, Michał Ogiński...

Aşadar, cunoaşterea limbii polone m-a ajutat cel mai mult să mă apropii şi să cunosc sufletul şi spiritualitatea polonezilor. După cîteva luni de studiu, însoţite de „lecturi facile” din ziarele Trybuna Ludu („Tribuna poporului”, cotidianul Partidului Socialist Unit din Polonia) sau Życie Warszawy („Viaţa Varşoviei”) am trecut la reviste, apoi şi la cărţi poloneze, trăind astfel marea, neasemuita bucurie a revelaţiei. Acelaşi sentiment l-am avut şi zilele acestea, cînd, prin bunăvoinţa dnei dr. Lidia Kulikovski, director general al BM „B.P. Hasdeu”, respectiv, a dnei Ecaterina Nedzelschi, directoarea Filialei de carte poloneză „Adam Mickiewicz”, am ajuns în posesia (provizorie, desigur) a cinci cărţi de specialitate din Polonia. Le voi prezenta, succint, în continuare, convins că ele vor trezi interesul firesc al colegilor din alte biblioteci chişinăuiene sau pe unde va mai ajunge revista noastră: nu-i aşa, că sîntem curioşi să aflăm ce mai e nou în domeniul bibliologiei şi în alte ţări?

Cărţile la care ţin să mă refer sînt nişte publicaţii recente ale Bibliotecii Municipale (Centrale) din Varşovia. De altfel, această bibliotecă nu este chiar o terra incognita pentru noi, adică pentru cei care frecventează Biblioteca „Adam Mickiewicz” sau cei care... citesc revista BiblioPolis! Veţi înţelege poanta cuprinsă în partea a doua a frazei de mai sus dacă veţi citi această precizare: cu cîţiva ani în urmă, mai exact în 2006, revista noastră a inserat un ciclu de materiale, elaborate de dna Lidia Kulikovski, şi ale căror subiect este activitatea bibliotecară din Polonia, un articol fiind integral consacrat acestei biblioteci, care ar fi omologul BM „B.P. Hasdeu” din Chişinău. (A se vedea articolele dnei L. Kulikovski în: BiblioPolis, 2006, vol. 18, nr. 2, p. 64-69; vol. 19, nr. 3, p. 64-68, acestea fiind inserate şi în volumul Biblioteconomie: studii, cercetări, recenzii, prefeţe, eseuri, interviuri. Ch.: Magna-Princeps SRL, 2008. 256 p.)

Se impune cu necesitate o precizare în legătură cu instituţia omologă din Varşovia a Bibliotecii noastre Municipale sau a Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti. Cea din Varşovia are o titulatură ceva mai sofisticată, mai complicată – lucru firesc, deoarece, de fapt, avem a face cu două titulaturi unite: Biblioteca Publiczna m. st. [miasta stołecznego] Warszawy – Biblioteka Głowna Wojwodztwa Mazowieckiego în original sau, în traducere, Biblioteca Publică a oraşului de scaun (= a capitalei) Varşovia – Biblioteca Centrală a voievodatului Mazovia. Cum reiese şi din nume, biblioteca varşoviană are rol (funcţii) de bibliotecă municipală, dar şi de voievodat (judeţeană), cu precizarea că voievodatul (judeţul) Mazovia este serce Polski – inima Poloniei, după cum ne aminteşte şi un logo ce poate fi văzut pe străzile capitalei polone, dar şi în unele cărţi editate sub auspiciile acestei biblioteci. În continuare, pentru comoditate, noi vom numi această bibliotecă poloneză Biblioteca Municipală-Voievodală din Varşovia, prescurtat BMVV.

Pentru cititorii noştri de astăzi vom aminti şi unele repere din biografia BMVV. A fost întemeiată în 1907, printre fondatori fiind şi scriitorul Stefan Żeromski (1864-1925), autorul unor romane de succes în Polonia acelei epoci, apoi şi în alte ţări din Europa (în primul rînd, romanul Dzieje grzechu – Istoria unui păcat, această proză fiind ecranizată în Polonia de cîteva ori). Sub auspiciile ei a început să apară prima publicaţie de specialitate din Polonia
(Przegląd Biblioteczny – Revista bibliotecarilor, din 1908); aici s-a organizat prima şcoală de bibliotecari din ţară. Iniţial, avea un fond de circa 3000 volume, ca să ajungă în 1939 la cifra de 500 000, din care, în timpul războiului şi al ocupaţiei germane peste trei sute de mii unităţi au fost nimicite, iar o sută de mii – evacuate în Germania. În ianuarie 1945 edificiul bibliotecii a fost incendiat. A fost reconstruit în anii ’40-’50, apoi şi recondiţionat în anii ’60-’70. Din 1975 Biblioteca Publică Municipală a Varşoviei a început să suplinească şi funcţiile de Biblioteca Voievodală, luînd titulatura actuală. Conform ultimelor estimări, fondurile ei numără peste 1,3 milioane de volume din cele mai diferite domenii, BMVV fiind o bibliotecă universală.

Revenind la publicaţiile de bibliologie polone, menţionăm că ele au fost editate în anii 2008-2011, cu tiraje cuprinse între 200 şi 300 exemplare, dovadă a faptului că au un destinatar precis, limitat. Fiecare volum prezintă materiale (comunicări) ale unei Sesiuni de studii varşoviene (în polonă – Sesje varsavianistyczne), care se desfăşoară la BMVV anual, începînd cu anul 1991.

Biblioteka Publiczna m. st. Warszawy 1939-1945 w dokumentach jej archiwum – Biblioteca Publică a Varşoviei în anii 1939-1945 în documente din arhiva bibliotecii (2009, 28 p. format A4, il.) este un catalog al unei expoziţii organizate special cu ocazia sesiunii a XIX-a de studii varşoviene, în 2009, care avea acelaşi subiect. În carte sunt prezentate cîteva sute de documente (unele fiind şi reproduse) ce reflectă activitatea bibliotecii în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Pot fi văzute / citite scrisori, demersuri, dări de seamă, rapoarte trimestriale şi anuale, alte documente fără de care e de neconceput activitatea unei biblioteci. Amprentele războiului şi ale ocupaţiei naziste sînt simţite şi în listele de cărţi interzise pentru a fi puse la dispoziţia cititorilor (printre ele, e şi una intitulată Spionajul german în Polonia, tipărită puţin timp înainte de declanşarea conflagraţiei, dar şi destule scrieri pur beletristice, întru totul inofensive), în notele privind componenţa etnică sau ocupaţiile utilizatorilor etc. Ne-a reţinut atenţia şi un Apel al angajaţilor bibliotecii, lansat prin Crucea Roşie, de a dona cărţi pentru invalizi, răniţi, alţi suferinzi în urma Răscoalei din Varşovia (septembrie-octombrie 1944) – şi în acele vremuri atît de cumplite oamenii căutau (şi găseau!...) consolare în cărţi, în lectură.

Similară prin cronologie dar şi ca demers este cartea Biblioteki warszawskie w latach 1939-1945 – Bibliotecile Varşoviei în anii 1939-1945 (2010, 167 p., il.). Fiind obiectivul numărul unu al unei duble agresiuni (a Germaniei naziste, dinspre vest, şi a URSS, dinspre est), Polonia a avut de suferit extrem de mult în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, flacăra culturii nu a putut fi stinsă din viaţa polonezilor, inclusiv a varşovienilor. Studiul care deschide acest volum chiar aşa se intitulează: Życie kulturalne w Warszawie lat 1939-1944 (Viaţa culturală a Varşoviei în anii 1939-1944), din care aflăm că, în pofida interdicţiilor, dar şi a moralului scăzut al oamenilor, în capitala polonă aflată sub un apăsător regim de ocupaţie, funcţionau, uneori în regim de clandestinitate, muzee, cenacluri literare, teatre... Desigur, funcţionau şi biblioteci, activitatea unora fiind oglindită amănunţit în volumul de faţă: Biblioteca Naţională, Biblioteca Universitară, trei importante biblioteci private (Zamoyski, Krasinski şi Przezdziecki) şi, fireşte, Biblioteca Municipală.

Darczyńcy i ich kolekcje w zbiorach Biblioteki na Koszykowej – Donatori şi colecţiile lor la Biblioteca din str. Koszykowa (2008, 88 p., il.). Precizăm din capul locului: Koszykowa este o stradă din centrul istoric al capitalei polone (Środmieście); pe această stradă se află şi sediul bibliotecii la a cărei activitate editorială ne referim, de unde îmbinarea Biblioteca din str. Koszykowa este sinonimă cu Biblioteca Municipală-Voievodală a Varşoviei. Cele mai valoroase cărţi vechi şi rare din fondurile BMVV provin din donaţii, făcute din chiar primii ani de existenţă a bibliotecii, de către personalităţi marcante ale literaturii, culturii, ştiinţei şi politicii polone. Vom reţine dintre aceştia numele scriitorului Bolesław Prus (1847-1912), autorul unor romane extrem de populare în Polonia, traduse în numeroase alte limbi, inclusiv în română: Faraonul (proză istorică, ecranizată în anii ’70 ai sec. XX de Jerzy Kawalerowicz), Păpuşa, Aniela (romane psihologice şi de dragoste) ş.a. Din studiul introductiv al acestei cărţi aflăm că atît pînă la Primul Război Mondial, cît şi în perioada interbelică, bibliotecilor prestigioase din Polonia li se făceau cîteva feluri de donaţii: cărţi sau colecţii pe ani de ziare şi /sau reviste, dar şi bani pentru achiziţia de cărţi; se practica şi donaţia în formă de mobilier sau finanţarea unor manifestări literare, ştiinţifice, omagiale. Într-un articol este trecută în revistă activitatea de colecţionar de carte a medicului Ludwik Perzyna (1742-1812), care de-a lungul vieţii s-a implicat în constituirea unei biblioteci ce număra mai bine de 1500 de volume, editate din 1523 pînă în ultimii ani ai vieţii sale. Deşi, din păcate, multe volume din această minunată colecţie au fost nimicite în anii de ocupaţie germană a Poloniei, destule cărţi cu însemnele de colecţionar ale lui L. Perzyna se păstrează astăzi în importante biblioteci polone, inclusiv la BMVV.

Grafika książki warszawskiej – Grafica de carte varşoviană (2009, 125 p., il.). Bogat şi calitativ ilustrat, volumul prezintă panoramic arta cărţii din Polonia, cu accentul pe afirmarea acestui gen de artă plastică în Varşovia, pe mai multe segmente temporale: sec. XIX, perioada interbelică, anii 1945-1965, epoca contemporană. Un studiu solid este consacrat formării profesionale şi manifestărilor artistice la care şi-au adus contribuţia „proiectanţii de carte” – plasticienii specializaţi în grafica de carte, cu studii la Academia de Arte Frumoase din Varşovia, unde s-a deschis o asemenea specializare imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. În circa 50 de pagini (din cele 125) ale volumului recenzat putem admira reproduceri ale unor gravuri, lucrări grafice moderne şi contemporane, coperte şi machete (pagini) de carte, placarde, afişe, ex-librisuri etc. – toate de autori polonezi din ultimele două secole. Motivul Varşoviei este frecvent, nu însă şi obsedant – se vede că autorii nu desprind capitala de patria lor însăşi, nu separă categoric spiritul varşovian de cel general polonez. Într-un fel sau altul, răsfoind cartea, m-am gîndit la frumosul catalog-album (mic dicţionar) Autori de ex-libris basarabeni, elaborat şi editat anul curent sub egida BM „B.P. Hasdeu”, dar m-am gîndit şi la o posibilă expoziţie (şi la un eventual album-catalog...) cu subiectul Chişinăul în grafica de carte.

„Pełniący obowiązki...” – Sokrates Starynkiewicz w Warszawie – „Onorîndu-şi obligaţiile...”: Sokrates Starynkiewicz la Varşovia (2011, 108 p., il.). Sokrates Starynkiewicz (1820-1902) sau, mai exact, Sokrat Ivanovici Starinkievici, căci era un rus, născut (printr-o întîmplare, desigur) în oraşul unde avea să vadă lumina zilei şi Anton Cehov – la Taganrog, a făcut o strălucită carieră militară, ca artilerist şi inginer de artilerie, ajungînd în gradul de general. În anii 1875-1892 a fost primar al Varşoviei, impunîndu-se în memoria contemporanilor şi a generaţiilor viitoare ca un foarte bun gospodar, contribuind la modernizarea capitalei polone prin: instalarea sistemelor de canalizare, de filtrare a apei şi de aprovizionare a locuitorilor cu apă, trasarea liniilor de tramvai şi a iluminării, amenajarea unor străzi centrale, a unor parcuri şi grădini etc. Paralela dintre primarul rus al Varşoviei, S. Starynkiewicz, şi primarul neamţ al Chişinăului, Carol Schmidt, se impune cu necesitate. Angajaţii Bibliotecii Municipale-Voievodale din Varşovia au organizat o sesiune omagială, consacrată acestui vrednic gospodar al oraşului lor, apoi, şase din cele mai consistente comunicări le-au publicat în volumul la care ne referim, textele fiind însoţite de materiale ilustrative de epocă şi contemporane. Cartea se încadrează perfect în „subtema” Oraşul (capitala) şi ctitorii lui / ei (sau, mai larg: Capitala (oraşul) şi oamenii ei de vază).

Am parcurs atent cele patru cărţi cu materiale ale sesiunilor de studii varşoviene, dar am luat cunoştinţă şi de titlurile celor 20 de volume tematice (care se editează din 1995, cînd au apărut concomitent cinci volume, cu materiale ale sesiunilor din anii anteriori (1991-1994), încît din 1996 să apară cîte un volum adunînd materiale ale sesiunii din anul respectiv, oglindind subiectul, demersul comunicărilor din acel an). Ca să deduc, cu neascunsă satisfacţie, că preocupările de cercetare ale colegilor din capitala polonă se aseamănă în multe privinţe cu cele ale BM „B.P. Hasdeu”. Acelaşi lucru se poate spune despre activitatea editorială a BMVV: cel puţin lucrările pe care am avut ocazia să le răsfoiesc (iar, în bună parte – să şi le studiez) corespund celor mai avansate criterii şi rigori ale muncii de cercetare, elaborare, editare. Aş remarca o acurateţe aparte, am impresia – specifică intelectualilor polonezi, care dintotdeauna au muncit şi au creat ghidîndu-se de ideea că ceea ce fac – nu fac atît pentru propria plăcere, sau pentru orgoliul personal, ci pentru a patriei înălţare, pentru afirmarea demnităţii naţionale. Fără doar şi poate, avem a învăţa şi prelua cîte ceva de la polonezi. Probabil, însă, că şi varşovienii ar avea de învăţat / preluat cîte ceva de la noi. Rămîne să se dea contururi mai clare unei dorite şi benefice colaborări pe linia Chişinău – Varşovia.

Vlad POHILĂ