De dragul adevărului trebuie să spunem că cei ce locuiesc pe bulevardul Alba Iulia şi pe străzile paralele au simţit pregătirile de jubileu ale Primăriei cu mult mai înainte, ele incluzând şi reparaţia străzii, şi unele remanieri în stil european ale curţilor din interiorul cartierului. Strict legată de evenimentul Chişinău – 575 este şi Decada „Chişinău, oraşul meu”, iniţiată de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. La 4 octombrie 2011, de exemplu, filialele BM „B.P. Hasdeu” – „Ovidius” şi „Alba Iulia” – dau startul Decadei cu ample activităţi în aceiaşi zi, dar la ore diferite. Ambele manifestări, observăm, sunt axate pe destine marcante de personalităţi ale vieţii publice din R. Moldova, care activează în spaţiul capitalei, al Chişinăului nostru drag. Practic, Decada începe la Biblioteca „Ovidius”, unde cititorii şi prietenii cărţii au venit la o întâlnire de suflet cu scriitorul Aurelian Silvestru şi volumul său Cel rătăcit, titlu inclus în Programul de lectură Chişinăul citeşte o carte şi continuă la „Alba Iulia” cu o originală conferinţă despre Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, care ni-l aduce în prim-plan pe muzeograful Mihai Ursu, directorul instituţiei, prin proaspătul volum lansat în cadrul conferinţei Perpetua căutare. Reflecţii despre activitatea muzeografului Mihai Ursu, volum semnat de Constantin Ciobanu, preşedintele Asociaţiei filateliştilor, maximafiliştilor şi cartofiliştilor din Republica Moldova, şi soţia sa, Maria Godorozea.
Aşadar, Biblioteca Publică „Alba Iulia”, 4 octombrie, ora 16:00. Programul îl anunţă pe jurnalistul şi filatelistul Constantin Ciobanu cu o conferinţă consacrată Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Directoarea Elena Roşca trece în revistă temele manifestărilor ce întregesc decada în curs de desfăşurare, apoi se opreşte la conferinţă, invitându-l pe Constantin Ciobanu. Cum Domnia Sa are darul de a povesti, parcurgem etapă cu etapă, trecem de la un moment important la altul, dezghiocând biografia şi activitatea uneia dintre cele mai vechi şi mai importante instituţii muzeistice nu doar din spaţiul nostru, care prinde contururi şi relief concret acum, în faţa noastră. Bunăoară, ştiaţi că muzeul nostru apare pe când existau muzee doar la Londra, Paris şi Viena? Iertare, poate mai exista unul-două pe undeva. Începând cu anul 1856 şi continuând cu 1889, ascultăm „povestea” devenirii muzeului, încadrată firesc în cea a Basarabiei, dacă istoria ultimelor două secole de ocupaţie rusească poate fi poveste… Personalităţi, evenimente, perioade înfloritoare şi mai puţin... Treptat, treptat observăm că „povestea” Muzeului ne-a adus „pe o roată” să ne spună „povestea toată”: în ultimele două decenii ce se împletesc strâns cu destinul unui savant, al directorului Mihai Ursu. În acest context firesc ştiaţi că în condiţii nefaste pentru cultură şi studiu talentatul istoric şi muzeograf Mihai Ursu a elaborat pentru instituţia din subordinea-i, pentru Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, o nouă, atenţie, concepţie?! Observată, „descoperită” şi preluată şi de specialiştii europeni! Este, să recunoaştem, o mare victorie a ştiinţei noastre în general şi a celei muzeografice în special. Iată aici ne amintim şi de faptul că acest pământ a tot dăruit minţi luminate şi munţi de spirit şi de frumuseţe umană pretutindeni pe glob. Iar nevecinii de la Răsărit s-au tot bucurat din plin de acest delicat detaliu de la Ştefan cel Mare încoace: de Cantemireşti, de Milescu-Spătarul. Foarte indirect şi „modern” – de Ion Ungureanu, Eugen Doga, Ion Druţă, Emil Loteanu. De atâtea alte unice talente şi genii… Şi cum un muzeu nu există dacă nu are vizitatori, cine dacă nu noi trebuie să fim susţinătorii lui. Cum nu există ziar fără de cititor, bibliotecă fără de utilizator… E nevoie de sfânta reciprocitate.
Despre multe alte aspecte ale activităţii în domeniul muzeal discutăm: colectarea, descrierea şi păstrarea obiectelor de patrimoniu, recuperarea spaţiilor istorice, şi aici este amintit gestul bărbătesc al ex-preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, despre crearea altor tipuri de muzee, cum ar fi Muzeul Satului – şi România este prima ţară care a elaborat şi a organizat un asemenea muzeu încă de prin 1930. Conferinţa a durat câteva ore bune şi s-a încheiat cu premierea de către Filiala „Alba Iulia” a mai multor cititori cu diverse ocazii legate de frecventarea instituţiei, inclusiv înmânarea diplomei, alături de un premiu bănesc familiei Parfentie, colegilor ziarişti Nina şi Vitalie şi fiicelor Victoria şi Dumitriţa, cu ocazia frumoasă şi avansat intelectuală că au fost recunoscuţi drept cea mai bună familie cititoare din Chişinău!
Evenimentele cu tentă sărbătorească, prilejuite de jubileul de 575 de ani ai Chişinăului, Decada organizată de BM „B.P. Hasdeu” continuă la Biblioteca „Alba Iulia”, firesc şi planificat, cu întâlnirea cititorilor cu scriitoarea Claudia Partole. Trebuie să concretizăm de la bun început că, poeta şi prozatoarea Claudia Partole îşi are domiciliul în sectorul Buiucani şi este de-a noastră, cum s-ar zice. Vine şi aici, şi la alte biblioteci, cu mult drag, dar vine şi cu noutăţi cumva permanente pentru cititorul său. Acum proaspăta apariţie editorială bilingvă, româno-engleză, Floarea iubirii, face parte din proiectul Chişinăul citeşte o carte – Copiii Chişinăului citesc o carte. Liceenii din clasa a V-a de la Liceul Teoretic „Petru Rareş”, şi trebuie să spunem că sunt prezenţi şi colegii lor din clasa a XII-a de la acelaşi liceu, elevii doamnei profesoare de limba şi literatura română Oxana Munteanu, sunt şi ei printre cei mai buni cititori ai Filialei „Alba Iulia”. Pentru ei am invitat scriitoarea, pentru cei care au pregătit, au prezentat şi au dăruit un flashmob literar format din cuvântul I-U-B-I-R-E, alcătuind câte un cuvânt-cheie de la fiecare literă, începând cu Inimă ca să ajungă, literă cu literă, la Eminescu! După care fiecare dintre ei şi-au lecturat micile recenzii însoţite, multe dintre ele, de inspirate desene. Apoi, împreună cu scriitoarea care le-a povestit despre recenta deplasare de creaţie în Coreea de Sud, despre modul în care s-a născut originala-i carte, au ajuns la concluzia… că este predestinată şi poate fi citită de toate vârstele – căci toate vârstele iubesc! Îşi iubesc părinţii, fraţii şi surorile, colegii… Şcoala, biblioteca, strada, oraşul, Ţara… Întâlnesc, mai apoi, şi iubirea vieţii! Liceenii din clasele mari au încercat să dea o definiţie proprie fenomenului, sentimentului iubirii, mulţi dintre ei fiind îndrăgostiţi! Căci, cum ştim foarte bine cu toţii, în şcoală încolţeşte, ca un ghiocel, acest sentiment cel mai important al fiecărui destin uman.
La 10 octombrie Clubul „Vertical”, de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Cartierul Buiucani al Chişinăului, diriguit de preotul Viorel Cojocaru, se întruneşte la bibliotecă, în sala de la etaj, cu ocazia lansării cărţilor Cartea familiei şi Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mântuitorule! de egumenul de la Mănăstirea Curchi, Augustin Zaboroşciuc. De menţionat că manifestările Clubului „Vertical” sunt permanente la Biblioteca „Alba Iulia”: ba vine tânărul şi vrednicul preot V. Cojocaru cu nişte filme despre istorie, credinţă, iubire şi demnitate umană, ba se discută despre basarabeanul de la Sângerei Valeriu Gafencu, filosoful sec. XX, supranumit, pe bună dreptate, „Sfântul închisorilor”, ba vine în Postul Mare al Paştelui cu cartea Timpul cernerii acelaşi tânăr preot-călugăr, egumenul Augustin Zaboroşciuc…
Cartea familiei. Ghid pentru familişti şi nefamilişti (Editura „Cu Drag” – Fundaţia „Vasiliada”, 2011) este o lucrare ce optează, cum spune şi titlul colecţiei din care face parte – Pentru credinţa ortodoxă, alcătuită, sistematizată şi îngrijită de editorul Petru Şarcov şi preotul Viorel Cojocaru. Conţine rugăciuni pentru toate situaţiile vieţii, trebuincioase în orice clipă şi recomandată familiilor de creştini spre a o citi şi a o avea la îndemână. Cartea e alcătuită din capitolele: Pro Logos, Rugăciunile familiei, Sfaturi duhovniceşti ziditoare de familii trainice şi se încheie cu Aspecte canonice obligatorii pentru Taina Sfintei Cununii. În deschiderea dezbaterilor ia cuvântul gazda, Elena Roşca, directorul bibliotecii, apoi se includ editorul Petru Şarcov, moderatorul, preotul Viorel Cojocaru, Ludmila Costin, Tatiana Doibani, preotul-călugăr Irineu, Dumitru Şarcov, profesor Virgil Mândâcanu… Participă cu luări de cuvânt şi atitudini altă multă lume prezentă… Pe neobservate se trece la discuţia volumului Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mântuitorule!, autor preotul Augustin Zaboroşciuc. Cartea, apărută şi ea la Editura „Cu Drag”, în 2011, este rezultatul unor gânduri ce
s-au născut în urma lecturilor, meditaţiilor, a practicării orânduielilor din mănăstire şi a comunicării cu credincioşii – autorul este slujitor la Mănăstirea Curchi. Cele 90 de pagini conţin capitolele: Prolog, Confessiones, Metanoia, precum şi două subcapitole: Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos al sufletului celui necăjit şi Canon înainte de împărtăşirea cu sfintele şi de viaţă dătătoarele Taine ale lui Hristos. Ce putem spune despre tânărul autor cu pană încă nesigură, pe alocuri, dar care are o frază mustoasă şi mângâietoare? Este la primele sale scrieri, frumoase, sincere şi creştineşti. Poate încercăm să răspundem chiar cu cuvintele autorului, luate dintr-un poem din coperta a patra a volumului lansat în cadrul manifestării, cu titlul Tânguire: „Doresc să simt din nou prezenţa / Harului Divin, / Ai inimii genunchi să-mi plec / Şi Ţie să mă-nchin. // … // S-aud din nou un glas duios, / O, dulcele Tău glas: / „Copilul Meu, pierdut ai fost, / Dar astăzi Te-am aflat. // S-alini din nou tristeţea grea / A sufletului meu, / Să-mi plâng din nou cu lacrimi fuga, / De Tine, Domnul meu.”
Şi, nu în ultimul rând, să amintim şi de întâlnirea micuţilor de la grădiniţa nr. 186 din cartier cu scriitorul Titus Ştirbu şi o nouă carte pe înţelesul tuturor Ghicitori şi poezii pentru cei mai mici copii. T. Ştirbu vine foarte des la Buiucani de la Botanica, dar pentru că tot de la Chişinău vine, i-am ales o zi în cadrul Decadei Chişinăului pentru frumoasa-i întâlnire cu micuţii săi cititori.
Cu ce putem încheia aceste rânduri despre evenimente consacrate Chişinăului la 575 de ani? Doar cu un tradiţional La mulţi ani tuturor!