În mod tradiţional, la aniversarea zilei de naştere a romancierului Liviu Rebreanu, biblioteca din Chişinău care-i poartă numele organizează o suită de manifestări culturale, la care, de fiecare dată, participă şi oaspeţi bistriţeni, care au pus umărul la fondarea ei. Nici în acest an nu s-au lăsat aşteptaţi. Delegaţia a fost însoţită de noul director al Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud, dl Mircea Oliv, secundat de scriitorii Vasile Dâncu, David Dorian, Mircea Măluţ, Traian Parva Săsărman, Victor Ştir, Flore Pop, folkistul Florin Săsărman şi câteva bibliotecare din comune ale judeţului.

Cu acest prilej, în prezenţa multor scriitori şi bibliotecari din Chişinău, a cititorilor, o parte din scriitorii bistriţeni şi-au lansat noile apariţii editoriale: Exerciţii de respiraţie, autor David Dorian; Fragmentele din monografiile imperiului, de Mircea Măluţ, şi Alcool şi sânge, de Victor Ştir. Ceilalţi poeţi din componenţa grupului au susţinut un recital de poezie proprie. Cu mesaje de salut şi versuri, le-au răspuns scriitorii basarabeni Iulian Filip, Vlad Zbârciog, Nicolae Rusu, Renata Verejanu, tonul fiind dat de Lidia Kulikovski, director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, care a menţionat că anume graţie acestei frumoase şi durabile colaborări Filiala „Liviu Rebreanu” are faima de instituţie cu cel mai valoros fond de carte.

Apoi gazdele au pus în vizorul public noile biobibliografii Aureliu Busuioc şi Alexandru Donos. Mircea Oliv, în calitate de critic de artă, a conferenţiat pe tema Tensiunea etic-estetic – avantajele artistului din Est, laitmotivul constituindu-l portretele de creaţie ale pictorului Horia Bernea şi ale sculptorului Vasile Gorduz, originari din Basarabia, plecaţi de tineri de la baştină, afirmându-se plenar în plan artistic în Ţară.

Evenimentele au fost îmbogăţite de un recital muzical susţinut şi comentat de Florin Săsărman. Şi de data aceasta oaspeţii au venit cu o substanţială donaţie de carte.

Mai desfăşurat despre vizită şi impactul ei, şi nu numai, am dialogat cu directorul Bibliotecii Judeţene, dl Mircea Oliv.

* * *

„Pentru noi experienţa basarabeană e una foarte bună”

– Domnule director, am întâlnit la conducerea bibliotecilor istorici, scriitori, poeţi, critici literari, dar iată că de data aceasta Dvs. veniţi din domeniul criticii de artă. Când era ministru al Culturii, Andrei Pleşu, într-un interviu, îmi declarase că vede extinderea colaborării culturale până la „un minister cu două reşedinţe: una la Bucureşti şi alta la Chişinău”. N-a fost să fie chiar aşa. Cum vi se pare cooperarea în domeniul bibliotecilor.

– Suntem într-un moment în care ideea de bibliotecă se reconfigurează pe plan mondial. Oamenii care cunosc destinul bibliotecii în Europa sunt conştienţi de faptul că civilizaţia americană a adus un cu totul alt concept al instituţiei. Biblioteca e concepută ca a treia casă, cum zic ei, ca un club al satisfacerii intereselor culturale, intereselor sufleteşti ale membrilor comunităţii, ale utilizatorilor, cum îi numim în prezent.

– La Biblioteca „Onisifor Ghibu” din cadrul Bibliotecii Municipale a avut loc un atelier de lucru cu o doamnă din SUA, de origine română, care a dezvăluit pe larg acest concept, ce presupune fel de fel de servicii, menite să atragă utilizatorul în bibliotecă, fie chiar şi pentru a se informa despre graficul zborurilor aeriene, de exemplu.

– Da, absolut totul se întâmplă în această a treia casă, care trebuie să devină un actor activ în viaţa comunităţii. Prin urmare, mie îmi revine la Bistriţa-Năsăud misiunea de a reconfigura biblioteca, păstrând în acelaşi timp toate virtuţile, pe care biblioteca tradiţională europeană le are. Trăiesc la Bistriţa. Acesta este un oraş de stilistică germană, unde trăiesc oameni cu o cultură germană, prin urmare, eu trebuie să asimilez toate calităţile acestui fel de a fi, care înseamnă existenţa unei foarte temeinice secţii de documentare a bibliotecii, un fond documentar extraordinar, cu carte de la 1400-1500 şi, în acelaşi timp, să ofer şi servicii moderne şi postmoderne. Am început această activitate şi am pus bazele pinacotecii bibliotecii, a mediatecii acesteia, a secţiei de audio, de filme, a unei documentări cu totul noi, fără să excludem ideea tradiţională de carte. Am ajuns la performanţa că în bibliotecă intră un utilizator la 90 de secunde. Pentru noi este un lucru destul de mare, gândindu-ne că trăim într-un oraş de 80 de mii de locuitori, fără un mediu academic, fără un mediu universitar, ci doar cu un mediu cultural, pe care trebuie să-l provocăm tot timpul prin evenimente. Avem, cel puţin, trei evenimente majore pe săptămână, dintre care unul am pretenţia să aibă relevanţă naţională, al doilea să aibă relevanţă locală şi al treilea să aibă relevanţă judeţeană. Aşa se întâmplă că am reuşit să reînviez tradiţia locului. Judeţul Bistriţa-Năsăud este un judeţ care a dat academicieni pentru Academia Română de ordinul zecilor, e incredibil, e o forţă a gândului românesc şi nu numai românesc. Toate acestea sunt activate şi puse pe coordonatele care meritau a fi scoase din somnolenţă. Şi pentru că aţi amintit de Andrei Pleşu... Eu fac parte din prima generaţie de consilieri ai lui Andrei Pleşu, din timpul şi după primul său ministeriat. Am devenit consilierul lui în 1990, ne cunoşteam demult, făceam parte din grupul care a slujit pe lângă Constantin Noica. L-am cunoscut îndeaproape pe Nicolae Steinhardt, căruia i-am fost apropiat; am cunoscut şi mulţi alţi intelectuali interbelici, care veneau la Bistriţa, unde eu organizam Saloanele Liviu Rebreanu. Acestea erau întruniri culturale, subversive faţă de regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu şi care, până la urmă, au construit ceea ce numim acum cu onoare – rezistenţa culturală românească. Sigur că a fost o şcoală, pentru că e o şcoală să faci eveniment cultural. Managementul cultural major te învaţă să alegi, să discerni între fals şi valoare, între cel mai înalt nivel al expresiei culturale şi nivelul minor, să eviţi kitschul, să eviţi întâmplarea nesemnificativă şi până la urmă să încerci zi de zi, prin fiecare gest pe care-l faci, instituţional vorbind, să construieşti cultură. Vei fi sigur că în timp aceste lucruri se vor vedea. Personal vă spun că am şi eu o carieră universitară la Universitatea din Cluj, făcută după 1990, chiar la Facultatea Ştiinţe ale Educaţiei, deci nu sunt străin de mediile academice, dar bucuria că 19 dintre doctoranzii mei de Sorbona, şi doctori de Sorbona, să fie bistriţeni, mă face să fiu cumva împăcat şi liniştit. Sigur că prezenţa unui critic de artă în fruntea unei instituţii face să aducă ceva în plus şi poate fi, de asemenea, şi element de frână pentru alte domenii.

– Un plus pentru bibliotecă şi un minus pentru criticul de artă?

– Da. De un an de zile, de când conduc această instituţie, am pus pe picioare secţia de arte, am făcut o galerie, care deja îşi câştigă notorietatea, galeria din holul bibliotecii. Am făcut câteva expoziţii comandate, aparţinând unor autori notorii din arta plastică românească. Până la urmă, încet-încet zidim. Suntem în situaţia în care, datorită faptului că nu mai încăpem în sediul actual, care este o clădire de început de secol XX, revendicată de proprietar, vom construi un nou sediu al bibliotecii.

– Spre fericirea Dvs., a colaboratorilor, dar şi a utilizatorilor.

– Sunt bucuros că între cei care vor contribui cu gândul bun la edificarea noului sediu mă aflu şi eu, pentru că am pretenţia că ştiu cum trebuie făcută o bibliotecă de mileniul trei, o bibliotecă de secol XXI. Din biografia mea personală, sunt fiul unui intelectual, care tot în Transilvania, a fost director de bibliotecă aproape 40 de ani. Urmez o tradiţie de familie, care este pusă în slujba cărţii, a informaţiei bine structurate, a gândului bine articulat şi valoros. Ce ştiu eu? Ştiu că nu le voi oferi niciodată cititorilor sau utilizatorilor pseudocultură, de asta mă feresc şi sper să nu mi se întâmple vreodată ca să pic şi eu în vreo plasă din astea nefericite.

– De la Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud, pentru că sunteţi la Chişinău, să vorbim despre Biblioteca „Liviu Rebreanu”, căci numele scriitorului leagă cele două instituţii atât de departe pe hartă, dar atât de aproape prin colaborare.

– Să începem mai întâi cu Basarabia. Pentru mine ea este o experienţă iniţiatică. Vin pentru a doua oară aici, am fost şi în anii ’90, când am avut un şoc. Eu credeam în anii ’80, în deceniul acela cumplit al ultimei părţi de comunism, de ceauşism, la noi, că nu se poate a fi mai rău. Venind pentru prima oară în Basarabia, mi-am dat seama că se poate.

Sunt foarte bucuros că cei care înaintea mea au condus Biblioteca Judeţeană au pus pe picioare acest proiect cu Biblioteca „Liviu Rebreanu” de la Chişinău. Aş dori ca prin ceea ce facem noi, prin parteneriatul pe care-l continuăm, să dăm şi o altă dimensiune bibliotecii. După cum aţi văzut, în momentul în care am avut prima întâlnire, pe lângă schimbul de amabilităţi, firesc, am venit cu o cantitate, atât cât ne-a permis legea, de carte. Am adus şi manuscrise inedite ale unui scriitor foarte important al culturii române – Radu Petrescu. Vom continua.

– Conferinţa pe care aţi susţinut-o, aţi pregătit-o special pentru Basarabia sau aţi prezentat-o şi la Bistriţa-Năsăud?

– Nu, am gândit-o anume pentru Chişinău, pentru că ştiam de la sculptorul Vasile Gorduz că nu a avut şansa să revină aici. Acum el a revenit.

– L-aţi adus Dvs. prin minunatele lui lucrări.

– Deja este acasă, imaginile le-am predat bibliotecii. Am gestionat cu destulă atenţie o mare parte a operei lui. Concomitent cu asta a apărut un album făcut de Sorin Dumitrescu, conferinţele făcute de Dan Hăulică, un alt colaborator apropiat al meu, şi sper ca în felul acesta să dăm un mesaj pentru publicul de la Chişinău, dar şi de la Bistriţa, că e nevoie de această colaborare, e nevoie de o stilistică unică, de acelaşi program axeologic.

- Important pentru cultură şi educaţie să se facă sincronizarea cu Ţara. Cum credeţi, îşi pot sincroniza activitatea bibliotecile noastre, cele aflate în parteneriate, de exemplu, Biblioteca „Liviu Rebreanu” şi Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud sau, dacă vreţi, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”?

– Vreau să spun că sunteţi în clipa asta, pe alocuri chiar înaintea noastră. Am convingerea că personalul este foarte bine instruit, extrem de amabil, cunoştinţele, pe care le au în legătură cu fondul de carte sunt bune. Merită a fi menţionată mobilitatea pe care o au cei care compun acest personal, dar, şi aici subliniez, ca şi la noi, relaţia cu mediile culturale, trebuie a fi luată în seamă. Dacă vrem să devenim ceea ce americanii numesc a treia casă, practic trebuie să-i aducem pe aceea care reprezintă cultura şi care fac cultură, să-i aducem şi în jurul lor să construim evenimente culturale şi atunci o bibliotecă îşi găseşte sensul, rostul, menirea şi îşi asigură până la urmă istoria, istoria unei biblioteci. Despre bibliotecă trebuie să poţi spune: cândva în această bibliotecă şi-a citit poeziile Ioan Alexandru, Dan Coman ş.a.

– De altfel, în bibliotecile noastre a fost regretatul Ioan Alexandru. La Filiala „Onisifor Ghinu” a prezentat o cutremurătoare conferinţă pe tema credinţei în Dumnezeu, ne-a tălmăcit în felul lui Biblia, pe care o preda studenţilor din Bucureşti.

– Dan Coman e unul dintre concitadinii mei care conduce un cenaclu al bibliotecii, se cheamă Întâlnirile de luni. Acest Dan Coman este unul dintre cei mai importanţi poeţi ai generaţiei 2000. Noi am activat în spiritul creator românesc, poetic, în segmentele sale de vârstă cele mai diferite, atât la generaţia ’70, cât şi la generaţia 2000, atât în ordinul artelor plastice, cât şi în ordinul muzicii. Deci, ne deschidem către toate tipurile de public.

– Dar lansările de carte ale autorilor bistriţeni, care s-au făcut la Biblioteca „Liviu Rebreanu”, au fost desfăşurate iniţial la Biblioteca Judeţeană?

– Nu, sunt în absolută premieră. Am încercat să vă prezint poeţi care au mai fost pe la Chişinău, atât că eu i-am structurat puţin altfel. De exemplu,
Vasile Dâncu. El este un om cu o instrucţie poetică uimitoare, el face parte dintr-o generaţie care vine din anii ’60. Este ţăran, oficial nu are decât şapte clase, dar în acelaşi timp Vasile Dâncu a citit toate bibliotecile care i-au ieşit în cale. Are scrise câteva cărţi de poezie. Noi îl considerăm unul din poeţii importanţi ai României. Trăieşte tot în satul lui de baştină. Lângă el poate sta Flore Pop, un poet, care este şi conferenţiar la Universitatea din Cluj, are patru doctorate şi îi desparte doar un deal, apropo de locul în care s-au născut. Au mai venit David Dorian, coleg al nostru la bibliotecă şi Marcel Săsărman, care este şi el poet, dar şi bibliotecar. A mai venit şi Victor Ştir, reprezentantul generaţiei ’80. Cu ei, împreună, în fiecare an, biblioteca organizează Rondul de noapte, un festival de poezie, care se organizează deja de patru ani la Bistriţa.

– În cadrul bibliotecii?

– Da, în cadrul bibliotecii şi în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici, Rondul de noapte fiind o sugestie luată din Rembrandt. Se desfăşoară în Galeriile de artă ale Uniunii Artiştilor Plastici.

Am mai adus în delegaţia noastră două colege bibliotecare, care funcţionează la biblioteci din comune, din localităţi mai mici. Asta pentru că doream să cunoască atmosfera de aici din Basarabia, dar şi pentru că locurile în care ele îşi desfăşoară activitatea sunt pline de semnificaţii istorico-literare şi literare propriu-zise. Pentru noi experienţa basarabeană de la Chişinău e una foarte bună. Mai întâi pentru faptul că cunoaştem oameni noi, colegi de-ai noştri, oameni competenţi. Am avut câteva discuţii profesionale cu nişte colege de la Biblioteca „Liviu Rebreanu”, care m-au impresionat extrem de plăcut. Doamna dr. Lidia Kulikovski ştie biblioteconomie foarte multă. Intenţionez chiar s-o invit la noi în România să facă o serie de conferinţe pe teme pe care le va alege ea însăşi. Ştiu că schimbul acesta de idei dintre bibliotecari din diferite spaţii culturale e foarte interesant şi foarte rodnic. Intenţionăm să facem concursuri culturale şi literare comune. Aş dori, de asemenea, să oferim o bursă pentru un bibliotecar care să stea o bucată de vreme în România şi să lucreze împreună cu noi, pentru că suntem deja în etapa în care nu sunt suficiente vizitele de două-trei zile, ele conţin elemente protocolare, pe când dacă am sta şi am lucra împreună şi am împărtăşi fiecare unul altuia din experienţa efectivă de muncă în instituţie, am avea mult mai mult de câştigat. Le-am propus celor care conduc Biblioteca Municipală de la Chişinău „B.P. Hasdeu” să se gândească cum am putea operaţionaliza acest gând, adică să vedem care sunt formele tehnice pe care le aplicăm pentru a ne prelua un bibliotecar şi a-l ţine la noi trei-şase luni, şi a vedea cum putem învăţa noi de la el sau el de la noi, după caz.

– Cu ce fel de literatură veţi completa fondul Bibliotecii „Liviu Rebreanu” la această vizită?

– Am adus multă literatură beletristică şi am adus, ca să-mi onorez condiţia de critic de artă, o mulţime de albume şi cataloage – unele din cele pe care chiar eu le-am făcut în România, cărţi de artă, astfel încât ne străduim să punem bazele unui sector de artă plastică şi în Biblioteca Liviu Rebreanu. Am mai adus şi o mică secţie de documentare. Încet-încet vom transfera informaţii din fondul nostru special către fondul special al Bibliotecii Liviu Rebreanu. Pentru că anul acesta se împlinesc 130 de ani de la Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, şi ştim că Ion Creangă prin mama sa are origine bistriţeană, intenţionăm să invităm unul sau mai mulţi cercetători care se ocupă de opera crengiană aici, în Basarabia, să facă o conferinţă în perioada următoare la noi la Bistriţa. Să vedem cum se vede Creangă dinspre Creangă-moldoveanul şi transilvăneanul, către noi bistriţenii.

– Vă mulţumesc mult pentru interviu.

R. PELINEANU