Bibliopolis

Abstract

The article presents the study results on the access to the scientific information ressources in the libraries of the Republic of Moldova. The majority of respondents are satisfied by the access to scientifical journals. In order to improve the access the researchers consider that the library should to change the policy of subscription to scientific journals and to organize various information activities, to implement innovative project of institution digital repository.

Keywords: scientific information ressources, subscription to scientific journals, library acquisition policy, access to the scientific information, patron’s information

* * *

Bibliotecarii şi specialiştii în informarea infodocumentară se consideră intermediari în lanţul informaţional al comunicării ştiinţifice: autori – edituri – biblioteci – utilizatori. Bibliotecarul joacă un rol important în filtrarea şi selectarea informaţiei, achiziţionarea resurselor informaţionale şi, de asemenea, în regăsirea efectivă a informaţiei din bazele de date şi internet. Unul din avantajele paradigmei actuale a bibliotecilor, ca element al lanţului informaţional, este colecţia calitativă tangibilă. Rafturile de cărţi, reviste şi alte genuri de documente au fost un testament al validităţii acestei paradigme. „Călcâiul lui Ahile pentru această paradigmă a bibliotecilor nu au fost cărţile, ci serialele” [1, p. 205] care au provocat o criză în întregul sistem de comunicare ştiinţifică.

Modificările în sistemul comunicării ştiinţifice şi dezvoltarea bibliotecilor digitale, ca element al acestui sistem nou, contribuie la diversificarea serviciilor informaţionale pentru diferite categorii de utilizatori, extinderea activităţilor centrate pe utilizatori. Schimbările respective au devenit „mişcarea fundamentală, sensul total” [4, p. 15] în spaţiul infodocumentar, iar sensul acestor schimbări va deveni „în scurtă vreme dominant, orientat spre utilizator, în mod convergent şi constant” [4, p. 18].

Diversificarea ofertei informaţionale are loc atât în baza resurselor informaţionale tradiţionale şi digitale proprii, cât şi în baza resurselor informaţionale digitale ale altor instituţii infodocumentare. Dat fiind faptul că bibliotecile digitale, ca element al sistemului de comunicare ştiinţifică din Republica Moldova, se află abia în etapa de constituire, este foarte important de a menţine şi de a dezvolta în continuare colecţiile resurselor informaţionale ştiinţifice atât în formatul tradiţional, cât şi în cel electronic.

Revistele ştiinţifice sunt unul din principalele mijloace de difuzare şi arhivare a informaţiei ştiinţifice. Din acest considerent în cadrul studiului sociologic Tendinţele şi practicile în comunicarea ştiinţifică din Republica Moldova, realizat de autor în perioada decembrie 2010 – februarie 2011, în 10 instituţii ştiinţifice din Republica Moldova, a fost solicitată opinia cercetătorilor privind accesul la revistele ştiinţifice din bibliotecile din ţară. Volumul eşantionului a constituit 775 de cercetători cu vârsta de peste 20 de ani, dintre care circa 10% sunt doctori habilitaţi, peste 46% doctori în ştiinţe, 44% din respondenţi sunt fără grad ştiinţific, dintre care 28% sunt cercetători ce au obţinut titlul de master şi fac studii doctorale, au absolvit doctoratul sau planifică să realizeze teza de doctor. Eşantionul a fost planificat ca unul stratificat, aleatoriu şi proporţional reprezentativ pentru Academia de Ştiinţe a Moldovei şi instituţiile de învăţământ superior după indicatorul numărului de cercetători şi cadre didactice universitare, având o marjă de eroare de 5%.

Întrebările incluse în chestionar s-au axat atât pe studierea funcţionării sistemului de comunicare ştiinţifică în Republica Moldova, utilizarea diverselor mijloace de comunicare ştiinţifică, cât şi pe examinarea rolului bibliotecii în accesul şi promovarea resurselor ştiinţifice.

Cercetătorii participanţi la chestionare au confirmat că problema costurilor revistelor ştiinţifice este o barieră în accesul la informaţia ştiinţifică [5]. Pentru a atenua consecinţele „crizei serialelor” bibliotecile trebuie să fie mai exigente în constituirea colecţiei de reviste ştiinţifice, asigurând accesul la revistele ştiinţifice de calitate şi cele care satisfac necesităţile informaţionale ale utilizatorilor. Întrebaţi dacă sunt satisfăcuţi de calitatea revistelor la care se abonează biblioteca, 62,7% din respondenţi au răspuns că sunt satisfăcuţi de accesul pe care îl oferă biblioteca la colecţiile de reviste ştiinţifice. Cu toate acestea, 27,3% de cercetători s-au pronunţat negativ cu referire la oferta informaţională a bibliotecilor privind presa periodică ştiinţifică, iar 10% sunt parţial satisfăcuţi de revistele accesibile în bibliotecile ştiinţifice din Moldova. Este necesar să menţionăm că, dacă în medie pentru fiecare bibliotecă rata celor care sunt nesatisfăcuţi de colecţiile revistelor ştiinţifice accesibile în biblioteci reprezintă aproximativ 20%, atunci la USM rata respondenţilor care nu sunt satisfăcuţi de calitatea colecţiilor revistelor ştiinţifice reprezintă 45,4%. Cel mai mult sunt nesatisfăcuţi profesorii şi cercetătorii de le facultăţile de Matematică şi Informatică (72,5%), Drept (57,5%) şi Ştiinţe Economice (53%). Rata foarte înaltă a celor care nu sunt satisfăcuţi de calitatea colecţiilor revistelor ştiinţifice la BCU USM pare a fi paradoxală, deoarece conform datelor din chestionarea bibliotecilor la BCU USM abonarea la periodicele ştiinţifice se realizează prin consultarea cadrelor didactice, iar decizia finală privind abonarea aparţine, de asemenea, utilizatorilor bibliotecii.

Pentru a îmbunătăţi accesul la resursele ştiinţifice biblioteca trebuie să schimbe politica de abonare a revistelor ştiinţifice, aceasta este opinia a circa 45% de cercetători, doar 12,8% au menţionat că politica de abonare trebuie să rămână fără schimbări. Am putea presupune că anume aceste 12,8% de utilizatori sunt absolut satisfăcuţi de oferta informaţională privind presa periodică ştiinţifică. Cea mai înaltă rată, a celor care consideră necesar de a modifica politica de achiziţie, reprezintă cercetătorii de la USM (58,1%), Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei (56%) şi USMF „N. Testemiţanu” (58,4%).

În scopul modernizării structurii colecţiilor serialelor ştiinţifice şi extinderii accesului la resursele informaţionale ştiinţifice, savanţii din Moldova consideră că este necesar ca biblioteca să consulte specialiştii cu privire la abonarea la revistele ştiinţifice (70,1% – acord total; 19,7% – acord parţial). Doar 7,1% din respondenţi nu au putut să decidă privind necesitatea implicării oamenilor de ştiinţă în procesul decizional de abonare la periodice ştiinţifice şi 1,2% consideră că nu este necesară consultarea specialiştilor. Cercetătorii au menţionat şi alte măsuri care, în opinia lor, pot influenţa pozitiv dezvoltarea colecţiilor bibliotecilor ştiinţifice şi astfel se va extinde accesul la resursele informaţionale şi se va perfecţiona calitatea prestării serviciilor bibliotecii (fig. 1). Astfel, 67,3% de cercetători au remarcat că sunt în totalitate de acord şi 25,1% parţial de acord că bibliotecile ştiinţifice din Moldova trebuie să aboneze mai multe reviste ştiinţifice tradiţionale, 58,6% au optat ferm şi 27,7% cu unele rezerve pentru abonarea la revistele cu rating înalt, iar 49,6% au fost total de acord şi 33,9% parţial de acord că este necesară o abonare mai extinsă la revistele ştiinţifice. Privind abonarea unui număr mai mare de baze de date în defavoarea revistelor tradiţionale, 13,2% din specialişti au pronunţat un dezacord total, de asemenea, privind acelaşi subiect 13,5% de respondenţi au expus un dezacord parţial, iar 18,1% au fost indecişi. Această opinie a cercetătorilor este confirmată şi de specialiştii instituţiilor infodocumentare din Moldova, care afirmă că utilizatorii bibliotecilor ştiinţifice optează mai mult pentru consultarea revistelor tipărite (BTŞ UTM), conform unui studiu recent de la US „A. Russo” din Bălţi circa 90% din utilizatori optează pentru formatul tradiţional al informaţiei.

Cu toate că, în activitatea ştiinţifică, în sfera infodocumentară şi în viaţa cotidiană, tehnologiile informaţionale sunt folosite tot mai pregnant, mulţi cercetători preferă să folosească formatele tradiţionale ale publicaţiilor sau să dispună de ambele variante. De asemenea, unii cercetători au anumite rezerve vis-à-vis de calitatea revistelor ştiinţifice electronice. Astfel, 52,9% din participanţii la chestionare consideră că revistele tradiţionale sunt mai calitative decât cele electronice. Doar 12,8% din respondenţi consideră că formatul electronic al revistei este cel mai important criteriu de care trebuie să se conducă biblioteca la abonare.

Pentru utilizatori biblioteca este un mediu informaţional de valoare datorită calităţii colecţiilor de resurse informaţionale, serviciilor oferite şi comunităţilor de utilizatori care se constituie în cadrul bibliotecilor. În aceste condiţii bibliotecile sunt obligate să răspundă la o serie de provocări: schimbări influenţate de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, schimbări în conţinutul proceselor biblioteconomice, diversitatea tipologiilor documentelor, diversitatea tipologiei produselor şi serviciilor informaţionale, deplasarea accentului de pe document pe informaţie, transferarea activităţilor de diseminare a informaţiei în mediul digital, depăşirea barierelor de spaţiu şi timp în comunicarea şi utilizarea informaţiei etc. Evoluţia comunicării ştiinţifice între utilizator şi bibliotecă nu este „explicabilă printr-o singură dimensiune” [4, p. 37], cantitatea documentelor sau a informaţiei difuzate. Este nevoie de a introduce un indicator mai important, valoarea informaţiilor şi calitatea serviciilor prestate. Dar evidenţierea valorii informaţiei ştiinţifice, în special pentru specialiştii din sfera de cercetare-dezvoltare, este problematică fără implicarea activă a profesioniştilor din domeniul infodocumentar. Accesul liber la colecţiile resurselor informaţionale este salutabil şi necesar, dar fără asistenţa, fără „tutorialul interactiv” [4, p. 40] a/al specialiştilor în informare şi documentare, „bătălia pentru autonomia deplină a utilizatorilor în universul informaţiei este la fel de inutilă şi lipsită de şanse de succes” [4, p. 40].

Specialiştii în infodocumentare trebuie să fie pentru cercetători o busolă în universul informaţional, iar comunicarea reciproc avantajoasă. Savanţii, participanţi la chestionare, au menţionat că apelează destul de des la bibliotecă pentru a consulta resursele informaţionale din cadrul acestor instituţii. La întrebarea „Cât de des citiţi revistele ştiinţifice abonate de biblioteca universitară / academică?”, o treime din cercetători au afirmat că obişnuiesc să consulte revistele ştiinţifice abonate de bibliotecă zilnic, de câteva ori pe săptămână sau săptămânal (fig. 2).

De asemenea, savanţii apelează la sfaturile specialiştilor din bibliotecă pentru regăsirea informaţiei ştiinţifice. În aşa fel, 50 la sută din cercetătorii chestionaţi, în scopul regăsirii informaţiei necesare cercetării, apelează la opinia bibliotecarilor pentru a selecta revistele ştiinţifice (fig. 3).

Astfel, pentru 32,5% de respondenţi este important de a consulta bibliotecarul de contact sau bibliotecarul de referinţă (notele 8-10), iar 17,5% au apreciat importanţa acestui serviciu pe notele 6-7. Este semnificativ că din cei 13% de specialişti, care au menţionat că asistenţa bibliotecarilor în selectarea revistelor nu este deloc importantă, practic o treime (31,2%) nu citesc revistele ştiinţifice abonate de bibliotecă. Desigur, în structura acestui lot sunt şi cei care personal se abonează la reviste ştiinţifice sau se limitează cu lectura revistelor accesibile liber pe internet.

Pentru cei 34,2% de cercetători, care cel puţin săptămânal citesc revistele abonate de bibliotecă, este destul de importantă recomandarea specialiştilor din domeniul infodocumentar. Circa 54% din ei au apreciat această asistenţă cu note între 6 şi 10. Raportând gradul de apreciere a asistenţei bibliotecarilor la frecvenţa lecturii revistelor abonate de bibliotecă, observăm că există o dependenţă directă între aceste variabile (fig. 4). Cu cât mai rar lecturează cercetătorul revistele abonate de bibliotecă, cu atât mai puţin importantă este asistenţă bibliotecarului. Cel mai puţin importantă este asistenţa bibliotecarilor în selectarea revistelor ştiinţifice pentru cercetătorii din domeniul medicinei. 72,6% din această categorie au apreciat importanţa consultării cu specialiştii din biblioteci pe notele 1-3. În acelaşi timp, menţionăm că asistenţa specialiştilor în infodocumentare este mai puţin importantă pentru utilizatorii care deţin un nivel înalt de cultură a informaţiei.

Pentru informarea sistematică privind resursele informaţionale bibliotecile organizează diverse activităţi informaţionale, precum şi promovează prin diferite filiere revistele ştiinţifice şi bazele de date. În opt biblioteci, din cele 11 chestionate, sunt organizate activităţi axate în exclusivitate pe promovarea revistelor ştiinţifice tradiţionale şi electronice, precum şi a bazelor de date care conţin informaţii despre articole din serialele ştiinţifice. În scopul informării utilizatorilor şi promovării resurselor informaţionale în biblioteci sunt organizate zile de informare şi expoziţii tradiţionale, precum şi expoziţii virtuale care sunt practicate de cinci biblioteci (BŞ ASEM, BŞ US „A. Russo” din Bălţi, BŞ UPS „Ion Creangă”, DIB ULIM şi Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”). Aceste biblioteci, precum şi BŞC „A. Lupan” a AŞM, editează pliante pentru promovarea resurselor informaţionale, informarea cercetătorilor şi instruirea privind regăsirea informaţiei în aceste resurse. De asemenea, au fost menţionate şi alte activităţi cu caracter informaţional, axate pe promovarea resurselor şi instruirea utilizatorilor. Astfel, de exemplu, la BCU USM în cadrul orelor de cultură a informaţiei utilizatorii sunt informaţi cu privire la abonarea revistelor; BŞ US „A. Russo” din Bălţi plasează pe site-ul bibliotecii listele publicaţiilor periodice primite din donaţii şi abonate de bibliotecă; DIB ULIM organizează anual Salonul „Scientia” şi include informaţia despre reviste în e-buletine.

Bibliotecile încep să recunoască faptul că sensul tradiţional al serviciilor publice s-a schimbat, dar, până în prezent, răspunsul nu a fost proporţional cu schimbările care au loc. Interacţiunile între cercetători şi personalul bibliotecii au scăzut dramatic cu proliferarea informaţiei on-line şi a serviciilor la distanţă. Savanţii au posibilitatea de a interacţiona cu site-ul web al bibliotecii şi colecţiile virtuale ale acestora sau pot să-şi satisfacă necesitatea informaţională pe baza altor surse decât cele disponibile la bibliotecă. Cercetătorii nu iau cu asalt bibliotecile şi nu stau la coadă pentru a avea acces la literatura de care au nevoie. Sălile de lectură ale multor biblioteci universitare, academice sunt semipustii. Prin urmare, rolul de servicii prestate de bibliotecă trebuie să treacă de la procesul tradiţional de cercetare a informaţiei la asistenţă orientată la anumite necesităţi şi categorii de utilizatori. Acestea ar trebui să abordeze nevoile latente ale beneficiarilor bibliotecilor.

Criza în sistemul de comunicare ştiinţifică le impune bibliotecilor să propună noi paradigme de funcţionare. În primul rând, tehnologiile informaţionale şi modelele alternative de publicare ştiinţifică oferă bibliotecilor posibilitatea de a plasa pe piaţa serviciilor informaţionale oferte noi, cum ar fi crearea arhivelor digitale tematice sau instituţionale, precum şi oferirea accesului la revistele cu acces deschis.

Toate bibliotecile chestionate au menţionat că promovează revistele Open Acces prin diverse materiale promoţionale, în cadrul activităţilor de instruire, iar în perspectivă este prevăzut de a oferi acces la revistele cu acces deschis prin intermediul site-urilor web ale bibliotecilor. Actualmente prin linkuri de pe site-urile web ale bibliotecilor (BŞ ASEM, BRŞA UASM, BŞ US „A. Russo” din Bălţi, BŞM USMF „N. Testemiţanu”, BTŞ UTM, BŞC „A. Lupan” a AŞM, DIB ULIM, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”) pot fi accesate full text resursele informaţionale ştiinţifice abonate de consorţiul REM (BD Ebsco Publishing), resursele oferite în cadrul proiectelor de grant (pentru o anumită perioadă, de exemplu, SpringerLink), care sunt puse la dispoziţie gratuit şi temporar de editurile ştiinţifice în cadrul acţiunilor de promovare etc.

Un alt serviciu informaţional, pe larg oferit de bibliotecile ştiinţifice, în special de cele universitare, este crearea arhivelor electronice instituţionale sau tematice. În etapa actuală, ca urmare a dezvoltării infrastructurii informaţionale ştiinţifice, bibliotecile se află în situaţie critică. Tehnologiile care stau la baza utilizării informaţiei au avansat mult prea repede, iar bibliotecile din Moldova nu au nici resurse financiare, nici tehnologice pentru a moderniza repede serviciile prestate. La capitolul constituirii arhivelor electronice instituţionale bibliotecile autohtone sunt la început de cale. Unele se află în etapa planificării şi elaborării proiectelor, altele recunosc că deţin prea puţine informaţii pentru crearea arhivelor digitale instituţionale. Toate bibliotecile universitare, participante la chestionare, au menţionat că planifică în timpul apropiat să organizeze arhive digitale instituţionale cu acces la publicaţiile colaboratorilor instituţiei. Biblioteca Ştiinţifică a ASEM şi DIB ULIM sunt deja în etapa implementării acestor proiecte.

Biblioteca, de asemenea, poate participa activ nu doar la informarea utilizatorilor şi promovarea resurselor, dar trebuie să se implice în promovarea ştiinţei, aceasta este opinia experţilor. Astfel, dr. Alexei Rău, directorul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, a subliniat că „biblioteca trebuie să elaboreze şi să promoveze o strategie specială, care, pe de o parte, să transforme biblioteca într-o memorie colectivă performantă, cu funcţionalitate de top, pe de altă parte, să dezvolte capacitatea nu doar de reproducere şi comunicare a informaţiei, ci şi de generare a cunoştinţelor noi”.

Dr. Silvia Ghinculov, director al Bibliotecii Ştiinţifice a ASEM şi preşedintele Consorţiului REM, consideră că „bibliotecile se află în vastul proces de înnoire şi modernizare, care contribuie la dezvoltarea calităţii sistemului de informare şi documentare. Direcţiile de înnoire vizează mai multe aspecte în care este implicată biblioteca în arealul academic. Ideea principală pentru care se optează este extinderea accesului la informaţie, promovarea Accesului Deschis, organizarea repozitoriilor instituţionale. Va trebui prin organizarea unui mediu adecvat proceselor specifice de cercetare, să asigurăm noi spaţii de informare electronică, instrumente şi resurse la nivelul cerinţelor actuale şi ale nevoilor informaţionale. Bibliotecile trebuie să intensifice acţiunile de diseminare a informaţiei ştiinţifice prin dezvoltarea tehnologiilor informaţionale de prelucrare şi stocare a informaţiilor”.

Dr. Lidia Kulikovski, director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, este de părerea că pentru promovarea ştiinţei în Moldova, deopotrivă cu modernizarea unor activităţi tradiţionale, cum ar fi, lansări de publicaţii ştiinţifice; publicarea buletinelor despre literatura ştiinţifică pe domenii: istorie, statistică, psihologie, management, drept, cultură etc.; recomandarea mai insistentă a literaturii ştiinţifice doctoranzilor, masteranzilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ superior, trebuie să fie întreprinse şi alte activităţi. Printre acestea se numără: „publicarea periodic, pe web, a unor reviste bibliografice (text şi imagini) a literaturii ştiinţifice disponibile; publicarea unor liste de publicaţii adnotate; constituirea arhivelor digitale, în cazul când biblioteca are destule surse digitale şi în cazul când instituţia este dispusă să digitizeze”.

Privind spre viitor, credem că bibliotecile vor continua să construiască colecţii ştiinţifice durabile care vor tinde spre satisfacerea necesităţilor informaţionale ale utilizatorilor şi vor extinde oferta serviciilor informaţionale, inclusiv pe baza noilor modele de comunicare.

S-a menţionat deja că arhivele cu acces deschis atât cele tematice, cât şi cele instituţionale, sunt angajate în conservarea pe termen lung a lucrărilor ştiinţifice publicate şi nepublicate. Aceste resurse sunt folosite, de asemenea, nu doar pentru valorificarea producţiei ştiinţifice naţionale şi instituţionale care presupune o conservare şi prezervare eficientă a lucrărilor ştiinţifice, dar şi pentru organizarea accesului la aceste documente, ce ar susţine realizarea misiunilor ştiinţifice, educative, economice, sociale şi culturale. Valorificarea producţiei ştiinţifice asigură accesul mai extins la informaţia ştiinţifică şi măreşte vizibilitatea ştiinţifică a savantului, instituţiei şi a tării, ea are o importanţă atât ştiinţifică, culturală, economică, cât şi socială. Aceasta din urmă se referă la sporirea citării lucrărilor ştiinţifice şi creşterea vizibilităţii publicaţiilor în fluxul informaţional mondial.

Responsabilitatea pentru crearea depozitelor instituţionale ale universităţilor sau ale altor instituţii revine bibliotecilor care prin aceste arhive digitale furnizează oportunitatea de organizare a unui centru virtual, unde colaboratorii instituţiei ştiinţifice sau profesorii universitari să poată arhiva electronic lucrările ştiinţifice şi didactice. Aceste resurse, e-resursele cadrelor didactice universitare şi ale cercetătorilor ştiinţifici, fiind arhivate într-un spaţiu digital comun, au capacitatea să devină cel mai mare capital intelectual al instituţiei [3, p. 80]. Organizarea unei colecţii digitale este o nouă modalitate de acces la informaţia ştiinţifică, precum şi de utilizare a conţinutului digital.

Maurits van der Graaf şi Kwame van Eijndhoven afirmă: „În cazul în care arhivele digitale instituţionale vor fi pe deplin integrate în sistemul de comunicare ştiinţifică, autorii şi instituţiile vor culege numai beneficii în urma acestei inovaţii, când materialul din arhive este utilizat pe scară largă de către utilizatorii / cititorii de informaţii ştiinţifice. Utilizarea optimă poate fi obţinută printr-o infrastructură de încredere pentru arhivele electronice ştiinţifice care sporesc accesibilitatea şi remedierea conţinutului lor” [6, p. 24].

Utilizatorii informaţiei ştiinţifice vor avea posibilitatea să acceseze literatura şi colecţiile de documente despre existenţa cărora nu aveau cunoştinţă. Deopotrivă cu aceasta, arhivele digitale instituţionale pot face faţă provocărilor bazate pe tehnologiile informaţionale emergente, asigurând prezervarea producţiei ştiinţifice pe termen lung. Profesorul universitar Angela Repanovici susţine că arhivele electronice instituţional ar trebui să fie considerate o investiţie pe viitor a infrastructurii [3, p. 81], deoarece, atunci când autoarhivarea devine o normă stabilă în cultura ştiinţifică şi socială, universităţile şi instituţiile de cercetare ar trebui să fie pregătite cu tehnologii şi mecanisme care să sprijine implementarea acestor arhive.

Referinţe bibliografice

1. Martell, Charles. sAccess: The social dimension of a new paradigm for academic librarianship. În: The Journal of Academic Librarianship. 2009, vol. 35, nr. 3, p. 205-206.

2. Raport privind activitatea Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică şi rezultatele ştiinţifice principale, obţinute în sfera ştiinţei şi inovării în perioada anilor 2006-2011. Ch.: AŞM, 2011. 394 p.

3. Repanovici, Angela. Promovarea producţiei știinţifice prin depozite digitale. Bucureşti: Editura Academiei Române, 2010. 193 p.

4. Stoica, Ion. Sensul schimbării în universul infodocumentar. Constanţa: Ex Ponto, 2009. 225 p.

5. Ţurcan, Nelly. Criza serialelor şi accesul la resursele informaţionale ştiinţifice din bibliotecile Republicii Moldova. În: BiblioPolis. 2011, vol. 40, nr. 3, p. 8-21.

6. Van der Graaf, Maurits; Van Eijndhoven, Kwame. The European repository landscape 2008: inventory of digital repositories for research output. Amsterdam: University Press, 2009. 168 p.