Încercarea de a afla, oricît de aproximativ, cîte publicaţii periodice de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării se editează în lume, este din start sortită eşecului. Din simplul motiv că nu putem găsi asemenea statistici, sau dacă o fi fiind, acestea nu se pun la dispoziţia publică. Există, desigur, şi unele dificultăţi „tehnice” în acest sens. Ce poate fi calificată, necondiţionat, ca publicaţie în domeniul ce ne interesează? Doar cele ce îşi enunţă apartenenţa în subtitlu? Ce ne facem cu publicaţiile cu apariţii nesigure – efemere sau întîmplătoare, ocazionale? Unde, în ce compartiment, plasăm periodicele aflate „la frontieră”, între bibliologie şi alte ştiinţe îngemănate?
Dacă admitem că în lume există ceva peste 200 de state mai mult sau mai puţin „serioase”, stabile din punct de vedere politic, economic şi cultural, e de presupus că publicaţii periodice din cele care ne interesează trebuie să fie ca minimum 150, la nivel naţional, de stat. Luînd în calcul experienţa României, unde asemenea reviste apar relativ multe – poate nu în fiecare din cele 41 de judeţe, dar cu certitudine în jumătate din numărul acestora – e de presupus că în ţările cu un grad avansat de stabilitate politico-economică şi cu tradiţii în activitatea bibliotecară (Franţa, Germania, Marea Britanie, SUA, Italia, Spania, Rusia...), publicaţii de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării trebuie să fie deja de ordinea sutelor, indiferent de formulă – buletin, revistă, ziar. Dacă mai punem la socoteală şi publicaţiile în format electronic, apoi, numărul acestora s-ar putea ridica la o mie, posibil chiar la cîteva mii.
Ne vom referi doar la revistele în format tradiţional, limitîndu-ne şi spaţiul de analiză: „casa noastră”, Republica Moldova.
Pînă la schimbările survenite odată cu perestroika lui Mihail Gorbaciov şi prăbuşirea URSS, la noi nu se ştia de altă publicaţie bibliologică decît Cronica presei. Din 1968, actuala Bibliotecă Naţională pentru copii „Ion Creangă” editează Bibliografia literaturii pentru copii. Da, mai apărea un buletin bilunar: Noutăţi editoriale, în română şi în rusă; anual vedea lumina tiparului şi almanahul bibliofililor Patrimoniu. După 1991 şi-a modificat denumirea (iar întru cîtva, şi conţinutul) revista editată de Camera Naţională a Cărţii, cunoscută acum ca Bibliografia Naţională a Republicii Moldova. Apoi a început a se edita Magazin bibliologic, revistă trimestrială a Bibliotecii Naţionale, aceasta mai editînd Calendarul bibliotecarului (din 2000 – Calendar Naţional), o serie de almanahuri şi anuare cu tematică bibliologică; în fine – Gazeta bibliotecarului, cu o periodicitate incertă, în ultimul timp. Scurt timp după întemeierea Asociaţiei Bibliotecarilor din R. Moldova a prins a se edita şi Buletinul ABRM, care se menţine şi astăzi pe piaţa mediatică de la noi, cu un mesaj clar, cu un conţinut şi o formă specifice, la fel şi cu un grad propriu de utilitate. Biblioteca Naţională pentru copii „Ion Creangă” elaborează culegerea periodică Cartea, Biblioteca, Cititorul, precum şi anuarul Aniversări culturale.
Cam acestea ar fi, foarte pe scurt, istoria şi prezentul presei periodice din domeniul bibliografiei şi biblioteconomiei în RSSM / Republica Moldova pînă la... apariţia revistei noastre BiblioPolis şi a emanaţiei acesteia, gazeta cu acelaşi nume, mai tîrziu – BiblioCity, actualmente editîndu-se exclusiv versiunea electronică a acesteia. Am acceptat drept „linie de demarcare” cronologică, între două etape ale istoriei recente a presei de specialitate de la noi, apariţia publicaţiilor Bibliotecii Municipale din cîteva motive. În primul rînd, pentru că revista BiblioPolis a ajuns la o „groasă crestătură” pe răbojul vremii – zece ani de la întemeiere, dar şi pentru că, la această oră a unor bilanţuri, punînd mîna pe inimă, putem spune că BM „B.P. Hasdeu” editează o revistă ce şi-a găsit un loc distinct în peisajul cam sărăcăcios al presei de specialitate de la noi, dar şi un loc al său între publicaţiile de limbă română, din spaţiul mediatic de specialitate general românesc. În plus, se pare că tocmai lansarea BiblioPolis-ului a catalizat, într-un fel, unele energii latente, determinînd apariţia, rînd pe rînd, şi a altor reviste cu acelaşi demers: Coperta din Ungheni, Confluenţe bibliologice, la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Agora de la Universitatea Agrară, în fine – BiblioScientia, publicaţie a Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Nu ne facem iluzii (prea mari); ştim prea bine că BiblioPolis nu e decît o picătură în Marea Informaţională; un rînd doar, într-un posibil catalog al publicaţiilor periodice de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării. Mai important ni se pare că acea picătură (metaforică) de care am amintit îşi are o culoare sau o nuanţă a sa; are greutate proprie, cum are şi un unghi propriu de cădere în talazurile învolburate ale metaforicei Mări Informaţionale din lume.
Nici nu ne consolăm prea mult cu anumite împliniri, oricît de evidente ar fi ele; totuşi, la acest bilanţ am decis să le enumerăm pe unele, unde mai pui că bunul mers al lucrurilor în apariţia revistei BiblioPolis a fost remarcat şi de alţii – colegi de ai noştri din presa de specialitate sau chiar din unele organe mass-media ce nu au vreo tangenţă cu biblioteconomia şi bibliografia. Or, notele pe care ni le dau colegii contează nu numai pentru un viitor CV al revistei, dar şi pentru starea de spirit actuală a celor ce o fac. Tocmai de aceea, amintim cu bucurie şi recunoştinţă că, pe parcursul ultimilor ani, BiblioPolis a constituit obiectul unor prezentări, recenzii şi analize găzduite în prestigioasele ziare Timpul, Jurnal de Chişinău, Flux, în săptămînalul Literatura şi arta; în revistele Biblioteca Bucureştilor şi Biblioteca (Bucureşti), Familia Română (Baia Mare), Lectura (Cluj-Napoca), Oglinda literară (Focşani), Confluenţe bibliologice (Bălţi).
BiblioPolis a fost la începuturi, este şi în prezent, un proiect menajat de ambiţiile creatoare şi de energiile profesionale ale dnei Lidia Kulikovski, care a şi rămas în hronicul BM (şi) ca un ctitor de publicaţii de specialitate, director fondator al acestei publicaţii. Cîte cineva mai păstrează primele numere de BiblioPolis, din 2002-2003, aveau toate însemnele unui buletin informativ (sau informaţional). Cu trecerea anilor, ţinînd cont de dorinţele şi necesităţile beneficiarilor – în primul rînd, ale bibliotecarilor din reţeaua BM „B.P. Hasdeu” – BiblioPolis şi-a sporit volumul, acesta diversificîndu-se într-un mod apreciabil, iar demersul tematic avînd tendinţe tot mai clare spre „seriozitate”, adică spre specialitate, spre provocările şi exigenţele epocii, ale erei în care trăim. În context, voi mai aminti un amănunt care mi se pare semnificativ: de-a lungul celor zece ani de fiinţare, BiblioPolis nicio singură dată măcar „nu şi-a permis luxul” să apară cu numere duble. Şi asta în situaţia în care a scoate numere duble sau chiar triple a devenit o adevărată epidemie, de care nu scapă (sau nu se feresc?!) nici editorii unor publicaţii remunerate din gros pentru a scoate de sub tipar reviste care să fie o prezenţă constantă, nu ocazională în existenţa basarabenilor. Ritmicitatea cu care apare BiblioPolis este, neîndoios, o performanţă, dar constatăm cu bucurie că nu e unica şi, la acest bilanţ aniversar, ne vom permite să mai amintim cîteva împliniri ce ni se par demne de menţionat, de evidenţiat.
O realizare importantă a BiblioPolis-ului ar fi găzduirea unui număr în continuă creştere de studii şi cercetări (acestea apăreau în revista noastră chiar şi atunci cînd nu exista rubrica numită astfel, însă în ultimii ani ele au prins a fi o permanenţă de-a dreptul consistentă). Necesitatea de a scrie şi de a da publicităţii astfel de studii şi cercetări, iar implicit – şi necesitatea de a fi citite, studiate – se întrevede şi din faptul că unii autori nu au o legătură directă cu BM, activînd în alte sfere ale bibliologiei. Aici e locul să menţionăm încă o faţetă, încă o realizare a revistei BiblioPolis, în cei zece ani de existenţă, şi anume: deschiderea largă spre autori, spiritul cu adevărat democratic ce domină în elaborarea sumarului, conţinutului, care se conturează din texte ale autorilor noştri, din cadrul BM, dar şi de autori din alte biblioteci sau de la instituţii de învăţămînt ce au facultăţi de specialitate. Totuşi, lucrările autorilor din cadrul BM „B.P. Hasdeu” au o firească prioritate în revista noastră. Odată cu apariţia BiblioPolis-ului, membrii echipei Hasdeu au obţinut o tribună de unde pot să-şi expună liber, amplu sau succint, ideile, doleanţele, proiectele. Astfel au fost (şi mai sînt! şi vor mai fi!) antrenaţi în munca de scriere a unui material de specialitate zeci de angajaţi ai Bibliotecii Municipale, unii pornind de la consemnări ale vreunui eveniment cultural sau omagial desfăşurat în filiala lor, ca să ajungă la texte cu analize nu numai ale activităţii proprii, dar şi a unor segmente de domeniu sau chiar a unor fenomene, tendinţe din sfera bibliotecară.
Atragerea şi stimularea bibliotecarilor la actul scrierii de articole, reportaje, consemnări, cronici, analize etc. asemenea asigură menţinerea în revistă a unei fidele cronici a vieţii în biblioteci, a relaţiilor pe care le dezvoltă şi le diversifică filialele cu utilizatorii lor şi cu alte instituţii gemene. Mi s-au confesat cîteva angajate din sfera BM că, citind cu regularitate BiblioPolis-ul, au simţit că trec o şcoală de specialitate, la alt nivel decît cel cunoscut la facultate. Poate e la mijloc şi o complezenţă... însă cert este că am tins mereu să oferim nişte exemple sau chiar modele – informaţionale, de analiză, de viziune şi, fireşte, de limbaj, de terminologie. Se ştie doar că şcoala sovietică, cu majoritatea disciplinelor în limba rusă, i-a văduvit pe mulţi (nu numai bibliotecari, dar şi medici, ingineri, agronomi, jurişti etc.) de bucuria de a vorbi, a scrie, a gîndi în limba maternă, în română. Abia după anii ’90 a apărut şansa de a ne bucura de prezenţa limbii române şi în sfera noastră şi, în acest sens, putem spune că BiblioPolis oferă un spor de garanţie pentru toţi cei care doresc să ştie şi să utilizeze fără probleme terminologia de specialitate în domeniu. În fine, revista noastră a fost mereu deschisă şi pentru tinerii angajaţi sau apropiaţi ai Bibliotecii Municipale care au dorit, au simţit că au a spune ceva.
Fiind organul de presă al unei instituţii ce nu poate fi concepută în afara cărţii, BiblioPolis a tipărit, în aceşti primi zece ani de existenţă, cîteva sute de consemnări, recenzii, impresii de lectură, reviste biblioteconomice. Este şi aceasta, credem, o împlinire a publicaţiei noastre, cu atît mai mult cu cît, în ultima vreme inserăm tot mai multe recenzii şi consemnări ale unor apariţii editoriale din domeniu, inaugurînd, în acest scop, şi o rubrică specială: Cartea de specialitate.
Intenţionam, în acest editorial, aniversar într-un fel, să dau publicităţii o listă a celor mai harnici, mai talentaţi, mai fideli colaboratori ai revistei noastre, pe parcursul deceniului ce a trecut. Am renunţat la intenţie, din mai multe cauze. Lista ar fi prea lungă... Şi, oricît de mare ar fi acest pomelnic, oricum risc să scap vreun nume ce ar merita să fie amintit şi nu aş vrea să supăr pe nimeni acum, în ajunul marilor sărbători de iarnă şi al micii sărbători a BiblioPolis-ului. Totuşi, două nume nu pot să nu le evoc acum, în acest context. Lidia Kulikovski, pe lîngă meritul cu totul unic de a fi iniţiat şi insuflat viaţă acestei reviste, mai este, de-a lungul anilor, număr de număr, „dirijorul din umbră”, un „cenzor” extrem de democratic, drept, cu deschidere spre tot ce e bun şi util profesiunii, cauzei bibliotecare şi nu numai. Este sfetnicul cel înţelept şi generatorul de noi şi mereu viabile idei. Apoi, colega Genoveva Scobioală, „ochiul de veghe”, „capul limpede” al fiecărui număr, al fiecărui text inserat.
Nu pot să nu spun, în final, un mulţumesc frumos – sincer şi infinit – tuturor celor care au aşteptat anotimp după anotimp, apariţia unui număr nou de BiblioPolis, implicîndu-se, într-un fel sau altul, la menţinerea unei ritmicităţi şi a unui nivel ale editării revistei.
Trecem într-un deceniu nou al existenţei revistei noastre. Cum va fi BiblioPolis în anii ce vin? Va fi exact cum vom fi noi. Altfel zis – cum îl veţi dori Dvs., cei pentru care a fost concepută şi apare, iată, de zece ani bătuţi pe muchie, revista noastră.
Crăciun fericit şi La mulţi ani, dragi prieteni şi creatori ai BiblioPolis-ului!